Numai asa, scurt, sa salut revenirea amicului Stash (intr-adevar, fara el blogul nu mai avea niciun haz, la fel cum si multasteptata revenire a lui Radio33 ne-ar mai insenina fruntile preaganditoare), si sa mai schimb mecla de bidon turtit a lui nea Frunzaverde-traseistul de la articole recente, punctand un articol care Continuare »
Se întampla chestii prin Montreal, de ce sa nu recunosc? Unele sînt destul de ciudate, ca masina aia înfipta într-o groapa din mijlocul unei sosele în centrul târgului. Politie, zeci de curiosi, ziaristi, o întreaga menajerie. În timpul asta soferul râdea si facea poze cu statuia ad-hoc în Continuare »
Harmalaia mediatica din Romania continua, cu insistente chiar si din partea unor jurnalisti care de obicei au scaun la cap, vizand demisia premierului Emil Boc si a guvernului sau.
Ideea demisiei lui Boc, latrata cu insistenta de grupurile de presiune din USL, este nu numai o tampenie, dar e de-a dreptul sinucigasa.
Boc e Continuare »
Demult nu am vazut atatea spume la gura pe la televiziunile romanesti ca in ultima saptamana, de cand domnii indeobste cunoscuti sub numele de ”Regimul Basescu” si ”Guvernul Boc” au aruncat soparla cu noua impartire administrativ-teritoriala.
Dupa anuntarea proiectului a urmat o perioada de acalmie neasteptata, de Continuare »
Regele Mihai implineste astazi 89 de ani. Intr-un moment de cumpana — oare al catelea? — pentru tara, romanii se pot intoarce cu privirea spre Rege, pentru ca Regele e acolo pentru ei.
Tot azi e ziua armatei. Nu e o coincidenta; trupele romane au fortat eliberarea ultimei brazde pe 25 Continuare »
Basescu e în corzi, nimeni nu se îndoieste de asta. E în corzi pentru ca situatia actuala în care e îngramadit de catre USL în prerogativele strict constitutionale (sau chiar mai putin decât acestea), nu are cum sa-i convina unui ‘’jucator’’. Este de necrezut ca Basescu nu raspunde atacurilor mârlanesti din partea puterii la fel cum de necrezut este ca se comporta în continuare ca un tzapinar care n-a vazut orasul în relatia cu alegatorii (vezi raspunsul de toata jena dat unui student de origine româna la Chicago). Dupa cum spunea un comentator, Base s-a plasat singur într-o pozitie de sah din care nu are cum sa mai iasa decât printr-un mat. Suspendarea presedintelui pluteste in aer si desi foarte multi anti-Basescieni nu ar vota neaparat pentru o suspendare a presedintelui, cu siguranta multi îsi vor aduce aminte de toate fracturile produse constitutiei, de schimbarea legii suspendarii în favoarea sa personala, de scandalurile si jignirile continue la adresa adversarilor si de promovarea nulitatilor în posturi cheie din care au furat cu doua mâini. Si atunci, desi nu vor fi pentru, se vor abtine sa-i ofere sprijinul marinarului! Pâna la urma, suspendarea este un act constitutional.
Totusi Basescu vrea sa ramâna în istorie si altfel decât singurul presedinte post-decembrist suspendat definitiv. Spera el ca daca trece reorganizarea teritoriala, ar putea ca lumea sa-l tina minte ca pe un presedinte corect. Nu, tot ca pe un agitator si manipulator feroce îl va tine minte.
Singura actiune prezidentiala care-mi vine în minte si care ar putea sa-l bage pe Base in istorie alaturi de un Titulescu si nu alaturi de un Iliescu sau un Ceausescu este exclusiv restaurarea monarhiei. Atât! Mizeria din viata politica este atât de mare iar perspectivele unui Nastase, Antonescu, Voiculescu ori Ponta la Cotroceni atât de îngrozitoare (nici cu MRU nu mi-e rusine, acest pitiponc intelectual plin de dragoste de sine) încât singura solutie pentru asigurarea unei stabilitati cât de cât normale este monarhia constitutionala. Aproape ca nici nu conteaza ca Regele nu va mai fi în viata peste câtiva ani, atât de importanta a devenit acesta restauratie a monarhiei.
Din pacate, ea nu se va produce în viitorul apropiat. N-are cum! Nu cînd sleahta actuala de sacali protocalie/rosie/galbena a pus mâna pe Romania. Ar însemna ca acea shleahta sa faca totusi ceva pentru tara. Nu-i vad capabili! Iar tinerele sperante ale politicii românesti ce vin din urma se anunta si mai pradatori decât astia de acum.
Putem sa-i multumim toti lui Basescu pentru radicalizarea vietii publice românesti. Sa traim bine dar în alta tara!
Cel mai penibil individ care a ocupat (vremelnic, speram) fotoliul de premier, derbedeul Ponta, are soriciul extrem de gros. Ipochimenul trebuia sa-si dea deja demisia dupa cele doua mega-scandaluri, Corina “Standford” si Nea Caisa Mang, pentru ca ne face tara de ras oribil pe plan international. Asta e “cel mai cinstit” guvern postdecembrist in acceptiunea microcefala a lui Ponta. Deci, bai jigodie, sau, bai jigodiilor, uscheala! Taiati-o Dupa Nutu si Sile Camataru, si luati-i cu voi si pe Iliescu, Tatulici, si toata fauna ex-comunista.
Regele nostru, in pofida tuturor vicisitudinilor istorice, a ramas drept, inalt si, chiar la cei 90 de ani ai Sai, un om tanar, a carui tinerete vine din eternitatea binelui si a nobletei Sale regale. Azi, de 10 Mai, L-am vazut din nou pe Majestatea Sa, Regele Mihai. Ce recompensa mai frumoasa intr-o zi de mai? Romania adevarata este Regat, si exista, in sufletele noastre. Restul, sunt detalii care pot fi depasite.
In ordinea numerelor primite de la Basescu, care cred ca hahaie de se cutremura hrubele Cotrocenilor, sa vedem cum arata gradina zoologica de la Palatul Victoria, care vrea sa castige localele, parlamentarele, si mai la vale, prezidentialele. Ordinea e crescatoare-descrescatoare, adica de la prost la prost si(daca e posibil) la si mai prost.
Corina “Standford” Dumitrescu – o tzatzica adusa cu pluta hotiilor pesediste din invatamant, de aceeasi teapa si tzeapa cu d’alde Bondrea, Razvan Theodorrrrescu (omul cu capu’n fundu’ gol, daca nu mai tineti minte).
Andrei Marga – o “somitate” prafuita, picata din corcodus iegzact la iecsterne, unde se pricepe mai ceva ca Iliescu la hidrologie. Dupa ce a facut praf invatamantul cu reformele lui elucubrante, Marga a fost scos de pe un raft de la Babes-Bolyai si pus de “micu’ Titulescu” sa stearga cu augustu-i tur al pantalonilor praful de pe scaunul marelui Titulescu (care nici el nu era chiar asa de mare, decat pen’ ca milita pentru “pretinie” cu Stalin si poporul rus.) Si, nici una, nici doua, prefesorasul asta ratat a inceput sa-si dea cu parerea despre maretia lui Putin si despre nimicnicia liderilor democrati din UE. Asta, dupa ce emisese prin academica-i proteza panseul ganditor de zile mari, ca Basescu e ca Mussolini. Dar Putin e bun, mai hahalera batrana?
Ioan Mang — Numai numele si e de-ajuns. Omul e manga si cand e treaz, dar asta nu-l impiedica sa dea cu jula prin munca altora, c-or fi ei japonezi sau mai stiu eu ce, Mang-afaua le-a dat cu cut-and-paste peste ochi de nu s-au vazut. In plus, mai e si mincinos. Mars la Standford (Corina), sa te perfectionezi, ’otz batran!
Victor Alistar — De asta tot scria Catavencu decenii intregi despre cat de multe porcarii facuse pe la TI. Dar, asta era demult. S-or fi zis, lasa nene, ca romanii e prosti si nu obsearva (sic.)
Mariana Campeanu — Baba asta obosita nu a spus in viata ei un lucru inteligent, desi s-a caznit Realitatea un deceniu sa o tot mute cu tot cu sarcofag in studiouri, s-o sulemeneasca si sa-i puna lampa-n coafura, doar-doar o da si ea ceva acolo, un josbasescu sau hailiescu. Nimic. Cine s-a uitat la ea la audieri, se invartea ca curca-n lemne cu prapornitza-n bratze, mai preocupata de geanta decat de ce avea sa “spuna” despre programul ei — nu de guvernare, ci de hibernare. Pana la urma, a venit o femeie de serviciu si i-a luat sacosica, desi mai bine o lua cu totul. Eh, si asta e ministreasa la munca. Bine, fratilor, va plangeati de Udrea, luati d-aci…
Mircea Diaconu — Dupa ce a ars gazul pe la Realitatea si la Antene ani in sir, caznindu-se sa joace rolul unui actor, si nereusind decat sa fie el insusi, adica un smenar marunt, interpretul jalnic de roluri de tanar comunist stagiar a ajuns in fruntea bucatelor, de unde acum poate sa-si bage toata familia in toate fonctiile fara griji. Arhetipul mojicului tamp dar viclean, Mos Diaconu s-a ajuns. Cultura, te mananc!
Mai continuam? Nu. Ideea e ca, la asa premier, asa guvern. Iar lumea vede, si zice, dom’le pai pe langa astia, Boc si pedeleu’ erau geniali, ca Marian Nistor! Si lumea voteaza…
Montrealul si zonele din jur sînt pline de piste ciclabile, care de care mai frumoase si spectaculoase. Un parc de marime medie are amenajate în jur de 50 de km de pista ciclabila. Doar la mine-n cartier sînt patru parcuri din astea. Pe masura ce iesi din oras catre zona rurala, pistele sînt din ce în ce mai lungi si mai pline de plimbareti. Estul Quebecului numita si ‘’Elvetia Americii’’, o zona aflata la doar 30 de km de Montreal si care e plina de cantoane exact ca si originalul iar peisajele taie rasuflarea – are amenajati mii de km de piste. Mii!
Sa nu uitam ca Montrealul e orasul care a inventat Bixi – sistemul public urban nord-american de transport pe bicicleta – sistem vândut New York-ului, Londrei, San Franciso (cred ca si Beijing sau Shanghai, nu mai retin) si altor orase mari. Daca va plimbati vreodata la Londra pe un Bixi, nu uitati ca e nascuta în Montreal.
În ultimii trei ani am folosit o bicicleta semi-cursiera, cum se numea în Romania. Dar a îmbatrânit si pe lânga ca e un model depasit, ma descurcam destul de greu cu ea pe pistele ne-asfaltate. Asa ca am decis sa-mi iau alta, construita de un designer chebecos, Louis Garneau. Initial am vrut o Bottecchia dar din pacate nu prea se gasesc p-aici decât la mica publicitate si de obicei se refera la biciclete de colectie.
Noua mea achizitie are 21 de viteze, cadru de aliaj aluminiu, amortizoare ajustabile pe fata si sub sa si este foarte usor de demontat în caz de necesitate. Deci nimic special. Nu m-au interesat biciclete ‘’de firma’’ cu ‘nspe mii de reglaje de care sa uit sau pe care sa nu stiu sa le folosesc. I-am spus vânzatorului cînd am vorbit cu el ca vreau o bicicleta care sa nu-mi distruga spatele, sa aiba amortizoare ca sa nu-mi zduncine crererii si sa uit cu cine am votat, sa poata schimba vitezele repede în cazul în care-mi rasare in fata un deal si sa nu ma doara fundul dupa o zi de biciclit. Atât i-am cerut.
Deocamdata jucaria raspunde foarte bine nevoilor mele. Am facut deja niste plimbari destul de lungi (a venit si la noi primavara) si se misca repede si confortabil. Trebuie sa-mi mai cumpar niste accesorii (portbagaj demontabil cu genti laterale, suport de bidon apa si altele) dupa care-s pregatit sa iau vara în piept. Deja prin cartier ma deplasez numai calare.
Va las, ca-i soare si douazeci si doua de grade afara.
Pentru ca are scris în CV ca a urmat ”cursuri de drept international” (la plural) la ”Standford” si ca a obtinut acolo ”diploma aniversara pentru contributia la Editura Universul Juridic – Premiul Fundatiei Culturale Magazin Istoric – Armand Calinescu”.
Da, da…
Desigur ca altcineva i-a scris CV-ul. Desigur ca ea n-a spus niciodata ca ar fi absolvit ceva la ‘’Standford’’ ci doar ca a urmat niste cursuri de drept international. Desigur ca universitatile din Vest nu dau absolut nici o pitzula care sa ateste ca cineva a urmat un curs la ele pt care a platit niste bani.
Desigur…
UPDATE:
LOL :) Nici n-am apucat sa ma sterg la ochi si deja m-a înjurat unul în comentarii. L-am sters, ca nu accept decât ovatii în picioare pe blogul asta. Sa lumurim de ce e proasta Dumitreasca :
1. Nu e acceptabil ca un rector de universitate (fie ea si particulara) sa iasa la înaintare cu un CV mai neîngrijit decât al lui Dorel de la firma de lampadare a primariei.
2. Nu e acceptabil ca un asemenea CV sa stea câtiva ani de zile pe siteul CSM si nimeni sa nu se prinda despre ce-i vorba în propozitie.
3. Nu e acceptabil sa bagi tot soiul de aberatii ‘’sa fie acolo’’. Ce-i aia diploma de aniversare? E atât de bolnava Romania de diplomatita întât sa trebuiasca ca treci într-un CV toate mizeriile de hârtii oficiale?
4. Nu e acceptabil sa te atace presa si tu sa bagi capul la cutie fara sa dai explicatii timp de câteva zile, punându-l pe seful tau (aka Ponta) în situatia sa te traga de urechi în public.
5. Nu e acceptabil sa nu explici într-un amarat de interviu ca ceea ce ai scris tu în CV nu se refera la ‘’absolvirea Stanford’’ ci la un amarât de curs, în conditiile în care tugulanul român presupune dinainte ca daca pomenesti despre o insitutie de prestigiu din Vest in CV-ul tau, înseamna automat ca ai si urmat cursurile la zi. Bineînteles ca ziaristii au vazut doar Stanford si nu s-au întrebat cum e posibil ca un geniu pustiu ca Dumitreasca sa absolve cursurile universitatii în doar un an de zile. Nu, ei au înteles ‘’absolvit ‘’ în loc de ’’asistat’’.
Na, pt toate aceste motive o acuz pe Dumitreasca de prostie.
Cît de inept sau rau intentionat sa fii sa propui un guvern USL cu patru incompatibili în primele rânduri si alti doi cu bube-n cap cât China? Din zecile de mii de sustinatori nu s-au gasit altii decât aia cu pete pe CV-uri? Guvernul ‘’cel mai cinstit din istorie’’ my ass!
Sa presupunem ca Ponta vrea s-o corecteze acum. Ce poate sa faca? Daca-i schimba, deja s-a împuscat in picior. Nu poti începe o guvernare schimbând ministrii abia propusi. E un soi de razgândire (marca Ponta, ca-i specialist in razgândiri) care arata o lipsa de experienta si pregatire care l-ar face pe marinarul de la Cotroceni sa se tavaleasca pe jos de râs si nu în cautarea sticlei de whisky.
Daca nu-i schimba, asta arata ca nu-i pasa de legile tarii. Adica face aceeasi demonstratie de urinare pe reguli pe care a facut-o PDL pus în fata furtului executat de Roberta camerista. Cine naiba poate lua în serios un asemenea guvern? Înteleg sa-i accepti pe cei acuzati dar nedemonstrati ca fiind vinovati, pentru ca prezumtia de vinovatie trebuie sa existe. Desi nici asta nu-i OK pt ca înseamna o piatra de moara legata de gât. Dar cum sa accepti pe cei declarati definitiv vinovati?
Si cum ar trebui sa reactioneze Basescu la faza asta? Aia patru incompatibili vor depune juramânt in fata lui. Are el dreptul sa le refuze juramântul sau sa nu se prezinte la ceremonie? Are! Are dreptul sa refuze sa fie asociat cu incompatibili? Are! Copilarosii astia de la USL nu sînt capabili sa actioneze normal si corect nici macar in primele cinci minute de guvernare?
Ayoy!
Vinerea trecuta, adânc cufundat în gânduri legate de niste matrici care nu vroiau sa se alinieze dupa stelele din cer în asa fel încât sa-mi iasa modelizarea unor placi structurale, am traversat bulevardul care taie diagonal piata din fata cladirii de birouri unde lucrez în drumul meu spre gara.
‘Monsieur’
Am continuat sa merg cu un pas masurat catre gara percutând cu colturile mintii liniile si coloanele matriceale. Bizar, cred ca trebuie sa iau la mâna cartea lui Bathe sau vad unde gresesc.
‘Allo, monsieur!’
Am ridicat absent privirea si am dat nas în nas cu un nene politist care-mi zâmbea larg. Luat prin surprindere, m-am oprit brusc. O femeie care mergea în spatele meu s-a izbit de mine si aproape sa cada. ‘Pardon’ îngân nedumerit un soi de scuza.
‘Ah, monsieur. M-ati auzit, deci’ ma ia politistul deoparte.
Uimit, m-am uitat în jur nefiind sigur ca vorbeste cu mine.
‘Monsieur, ati traversat pe rosu. Aveti un act de identitate?’ întinde el mâna. M-am uitat la el buimac. ‘Am traversat … pe rosu?’ am întrebat nesigur.
‘Îhî’ se hlizeste el. ‘Amenda patruzeci de dolari. Actul dvs de identitate va rog’
Ma uit în jur. În spatele meu, doua masini trec pe rosu. Cinci-sase pietoni traverseaza si ei de-a ‘ndroanga. La câtiva metri mai în fata, un homeless umbla prin mijlocul strazii printre masini cu un pahar de carton în mâna în speranta ca strânge câtiva banuti. Ma întorc catre agentul de politie care asteapta netulburat cu mâna întinsa sa-i dau actul de identitate.
‘Agent…Ferladeau’ îi citesc numele de pe ecusonul bluzonului. ‘În jurul nostru chiar în acest moment se întampla o gramada de încalcari ale regulilor. Unele mai grave decât un traversat pe rosu. Nu mi-e foarte clar de ce stam de vorba în acest moment’
‘Negati ca ati traversat pe rosu?’ ma întreaba suspicios.
‘Nu. Nu neg. E posibil sa fi traversat pe rosu. Îmi amintesc precis totusi ca m-am asigurat sa nu vina nici o masina’. Îi întind actele. Le consulta tacticos dupa care începe sa-mi faca o morala legata de traversatul pe rosu pe care n-am mai auzit-o de prin clasa a cincea. Ma uitam la el tâmpit, nestiind daca sa râd sau sa ma enervez ca pierd trenul din cauza lui.
În mijlocul tiradei despre montrealezii neascultatori pe care-i doare undeva de regulile de circulatie în ciuda faptului ca un politai se afla fix în mijlocul intersectiei, trece pe lânga noi un biciclist. Pe trotuar, printre pietoni. Fata agentului s-a luminat deodata si îndesându-mi actele în mâna a facut stânga împrejur si din doi pasi l-a ajuns pe biciclist si i-a trântit o mâna pe umar de l-a darâmat pe ala de pe bicicleta. ‘Esti liber’ mi-a strigat peste umar deja mult prea ocupat cu pestele mult mai mare decât mine.
Am mai stat câteva secunde uitându-ma la el, dupa care realizând ca pierd trenul am luat-o la galop catre gara. În mintea mea matricile disparusera si ramasesera numai gândurile legate de mama universala a agentilor de circulatie.
