Seinfeld si realitatea
The phone rings:
Seinfeld: Hello
Telemarketer: Would you be interested to switch over to TMA long distance services
Seinfeld: Gee, I can’t talk right know. Why don’t you give me your home phone number and I call you later
Telemarketer: Oh..I’m sorry. We are not allowed to do that.
Seinfeld: I guess you don’t want people calling you at home
Telemarketer: No
Seinfeld: Well, now you know how I feel
Cand am vazut prima data faza asta, prin 1999 parca, am ras. Dar am ras ca de un banc bun, fara sa stiu cata legatura are cu realitatea. Cand te suna zilnic cate unul, la cele mai neobisnuite ore, Seinfeld capata accente de guru vizionar, iar situatia de un penibil intolerant.
Ce ma mira cel mai tare la valul asta de telemarketeri si vanzatori prin telefon care ma asasineaza cu oferte, este ca majoritatea sînt romani. Si majoritatea stiu exact cum ma cheama si stiu ca vorbesc romaneste cand ma suna si imi vorbesc direct in romana fara sa-si bata capul sa inceapa in franceza sau engleza. Majoritatea imi propun servicii legate de Romania, de la telefonie long distance la expediere de pachete sau transfer de bani. Ba unul m-a intrebat daca nu ma intereseaza sa-mi schimb masina si sa iau alta, de la un dealer roman. Am ajuns sa ma intreb destul de serios nu de unde au numarul, ca poate s-au uitat in cartea de telefoane, insa de unde naiba stiu ca sunt roman? Au oare companiile angajati care se apuca de rasfoit cartile de telefoane si suna la toti cei cu nume romanesti? Sunt oare transmise informatiile confidentiale (tara din care am imigrat, nationalitatea, etc) catre companii private? What’a heck?
Am destul de multi amici romani, insa ma indoiesc teribil ca cineva din anturajul meu le-a dat vreo informatie respectivilor, mai ales ca si alti amici romani primesc telefoane din astea. Insa daca la ei oferta se rezuma la servicii de telefonie – cred ca sunt minim 10 companii care ofera servicii incepand de la 2.9 centi cu Romania – la mine deja s-a diversificat. Chiar azi m-a sunat unul sa-mi propuna nu’s ce servicii financiare. Si culmea e ca firmele pe care le reprezinta sunt mari si cunoscute, cu telefoane de contact si pagini de internet pe care sunt prezentate serviciile.
Asa ca am ajuns ca Seinfeld. Ma suni la 9 seara sa-mi propui un serviciu? Mai bine imi lasi numarul tau de acasa, ca te sun eu inapoi la 11 noaptea sa vezi si tu cum e sa te futa altii la cap cu telefoane imposibile!
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
A fost recent un reportaj pe unul dintre posturile TV din Romania despre afacerile care se fac cu bazele de date (teoretic confdentiale). Se vand intr-o bucurie, chiar prin anunturi la mica publicitate. Cineva din familie a avut o firma o perioada, apoi a inchis-o, insa si dupa 2 ani primea telefoane in care era solicitat managerul firmei.
)
)
Din fericire, aici nu mi se pare foarte dezvoltat segmentul de vanzari prin telefon. Pe de o parte, romanii il detesta profund, pe de alta parte, cei din “sales force” par cazuti din pom. Sa incerce sa-ti vanda ceva si apoi sa-si permita sa te ia la rost cand nu vrei sa cumperi e ceva.