O lopata pe spinare
N-ai cum sa te inseli cand vine iarna. Debutul e mereu acompaniat de o furtuna de zapada ca la carte. Vreo 15 -20 cm de zapada intr-o noapte e chiar suficient sa te scoata din minti. Insa tuturor li se rupe. Mai putin mie! Caci desi s-a anuntat de doua zile nebunia asta, m-am culcat pe-o ureche si mi-am spus ca “no problem” se descurca baiatu’!
Insa nu eram pregatit sa vad asa ceva cand am iesit din casa
Nasol, nu? La 7 dimineata, mi-a stat cafeaua-n gat cand am iesit afara. Si ca in filmele cu prosti, tocmai trecuse unul cu plugul si mi-a impins malul de zapada exact in gura drive-ului. Ca nu era suficient sa-mi fac loc sa ies prin zapada personala, trebuia sa mai dau la o parte si zapada municipala! Bineinteles ca lopata mi s-a rupt sub greutatea zapezii, ca doara cum alfel? Noroc cu vecinul ca terminase si mi-a dat lopata lui.
No, lopata lui e mai smechera ca a mea. Lopata lui e calita in lupte grele. Lopata lui nici macar nu sunt sigur ca e lopata. E asa, o chestie lata de jumate de metru, cu o coada speciala ca sa impingi cu corpul. Lopata lui e un mic plug, cu care am avut ceva rezultate vizibile. Insa nu aveam timp sa-mi trag sufletul sprijinit in coada lopetii ca Dorel, ca vantul imi aducea nametii de prin tot cartierul si mi-o aseza exact unde curatasem. Munca in van!
Bine zicea ala ca prin tara asta mai mult cureti zapada decat uzi iarba. La final indepartat cam 18-20 cm, pe alocuri era pe la genunchi, 1 ora la lopata, ca drace, mi-a trebuit driveway mare, si lasat balta jumate din aria de curatat ca atingea pe alocuri 50 cm de vant. Ma bate gandul sa-mi iau un snowblower, e o scula misto care haleste la zapada si o sufla la cativa zeci de metri. De preferita in driveway-ul vecinului! Cu ninsori din astea nu-i de joaca frate!
Am reusit sa ies destul de greu cu toata garda mea ridicata de la sol si frige-o catre birou. Pe autoruta am bagat de seama ca-i cam ud, desi termomentrul din bord arata minus 15 grade. Au dat astia de la drumuri cu tone de sare, s-a facut o super-flescaraie va dati seama ce misto imi ingheta pe capota si ce mehlem luam in parbriz la fiecare trecere de TIR. E super cool iarna in Canada!
Cand am ajuns la birou … soc
Unde naiba sa parchez? Da’ ce, mai conta unde parchez? Am infipt-o cu botul in zapada si am intrat in firma. Dupa job iar am imprumutat o lopata de la un gagiu care dadea cu plugul prin parcare – de ce avea lopata la el habar n-am, dar bine ca avea -am iesit cu masina si fuga la magazinul de scule sa-mi iau lopata. Vanzatorul, zambindu-mi cu mila ca unuia care intelege mai greu, m-a informat ca nu mai era nici una la nici un magazin. Ca panica a fost generalizata.
Deci in concluzie, sper ca in noaptea asta sa nu ninga iar, ca m-a vazut Sfantu’. La 50 cm de zapada si cu mana goala e cam nasol. Poate ma dau sinistrat si chem ajutoare. Vad eu!
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Super tare articolul …. Nu m-am putut opri din ras la citirea lui…. Desi daca ma gandesc la situatia in care te aflai, atunci nu mai e deloc comedie… Numai bine si o vreme cat mai frumoasa…
Am ras cu lacrimi
)
)
Si mi-am amintit de patania proprie. Prima iarna ca proaspata proprietara de masina, prima zapada “serioasa” in Bucuresti: 35-40 cm. Ma trezesc eu tot asa, ca o floricica, si-mi ramane cascatul in aer cand privesc pe fereastra. Oups … n-am lopata. Las’ ca iau matura si farasul ca e pufoasa si merge. Cobor eu in parcare si raman pironita: aaa … si care e masina mea in masa asta uniforma de zapada? Fiind parcare publica, locurile se ocupa in ordinea sosirii, deci ia Raluco masina de unde nu-i. Ma indrept sovaitor spre locul aproximativ in care parcasem si incep sa scormonesc prin zapada dupa numarul de inmatriculare. Miracol, nimeresc din prima. Boon … toate bune pana aici. Reusesc sa ma strecor in masina, pornesc motorul, sa se incalzeasca in masina pana termin, c-altfel intepenesc pana la birou, dupa care m-apuc eu cu spor si voie buna (ca un om mare ce nu sunt) sa dau zapada la o parte. Eram vesela ca un cintezoi, fulguia frumos afara, nu batea vantul, treaba mergea ca pe roate, chiar si Bucurestiul cel mult hulit era superb, ce sa mai. Reusesc sa scot trei sferturi de masina de sub zapada, cand vad eu ca vin unii cu o masina si vor sa intre in parcare (am uitat sa precizez ca parcarea e in forma de U). Se opresc oamenii, se uita lung la traseul ce-l aveau de parcurs (eu nu pricepeam si pace de ce se zgaiesc aia), dupa care se duc oamenii la portbagaj, scot doua lopeti serioase si incep sa faca partie. Moment in care incep sa hohotesc de-mi dau lacrimile: “bine fato, dezapezeai masina, da’ la iesirea din parcare ce faci? Te teleportezi? Blondo ce esti!” Radeam singura de mine de ma prapadeam
Chiar si acum ma bufneste rasul amintindu-mi.
P.S. Scuze de lungimea postului
Hai ca m-ai facut sa rid. Intr-adevar, iarna anului 2007-2008 ne-a terminat si pe noi aici, in Ottawa. LOL si eu am rupt o lopata, si am indoit minerul la cea a vecinului. De fapt, curatam zapada ultima data in jur de 9 seara, si puneam ceasul sa sune pe la 5 dimineata, just in case ca iar ninsese….ca sa mai curat odata si sa pot iesi din drive-way!