Zilele trecute rasfoind virtual Ziarul Financiar si bandu-mi cafeaua ca de obicei, mi-a sarit in ochi un titlu oarecum neobisnuit: Andrei Sulyok – fotbal pe acoperisuri. Pentru cine nu stie cine e Andrei, aflati domniile voastre ca este vorba de managerul general al Lindab Romania. Primul gand cand am vazut titlul a fost imaginea lui Andrei, batand o minge pe acoperisuri Lindab. Recunosc ca e o imagine neobisnuita, dar la asta m-am gandit. Apoi am crezut ca e o noua campanie publicitara la vreun produs Lindab si chiar tin sa va spun ca am fost foarte dezamagit cand am realizat ca in realitate este un articol de publicitate personala in care Andrei joaca turca cu presa romaneasca care-i mai sterge o scama de pe gulerul lui de manager de top.
Insa trebuie sa recunosc ca citind articolul m-am binedispus. Atat de tare, incat am inceput sa rad in hohote. Doamnelor si domnilor, viata lui Andrei Sulyok este o fila de poveste iesita direct din folclorul popular. Povestea unui self-made man! Visul american in persoana, pus in practica pe malurile Dambovitei!
Inteleg din articol ca pentru a reusi in viata nu iti trebuie scoala. Tupeul si norocul sînt suficiente. Insa si tupeul asta trebuie alimentat, cizelat si unde e locul propice pentru asta? Pe terenul de fotbal si cu masterat in armata la Buzau! Tu cititorule, esti un prost ca n-ai inteles asta mai de mult. Ti-ai tocit coatele si sanatatea in scoli si masterate, in MBA-uri si cursuri de perfectionare cand secretul reusitei era atat de aproape : pentru a fi manager de top in Romania, trebuie sa fi jucat fotbal, sa fi vandut pantofi, sa fi renuntat la facultate si sa te fi ochit o companie multinationala care sa-ti ofere din prima postul de director general.
Gigi Becali se poate considera multumit. Si-a gasit un adept printre managerii de top ai Romaniei anului 2007. Daca pana si ei apreciaza ca scoala vietii, tupeul, oportunismul si «feeling-ul» in afaceri sunt mai importante ca o formare profesionala si o cultura organizationala solida atunci e cazul sa ne dam toti foc la diplome. Ne-am irosit 17 sau 20 de ani in scoli degeaba! Succesul in viata e in alta parte.
Ce a uitat Andrei sa adauge ca povestea lui din Ziarul Financiar sa fie completa este istoria cu Break-ul cu upgrade de Golf caruia ii se incingea motorul tot timpul si sa citeze vreo doua sau trei paragrafe din cartea de capatîi “Amway” dupa care probabil ca si-a ghidat toata strategia de vanzari la Lindab. Cine stie daca nu datorita acestor calitati incontestabile ale liderului sau, Lindab a pierdut o buna bucata de piata in fata Ruukki Romania din 2004 incoace. Andrei Sulyok pare mai preocupat sa-si creeze o imagine de manager non-conformist in loc sa recupereze piata pierduta si sa reaseze Lindab acolo unde ii este locul. Cum vad eu lucrurile se pare ca interesul personal bate interesul companiei. Poate se pregateste o lansare in politica?
Valoarea incontestabila a Lindab Romania au fost OAMENII. Ei au ridicat Lindab si l-au transformat candva in liderul absolut al constructiilor metalice din Romania. La inceputuri Andrei a fost inconjurat de oameni valorosi, profesionisti si entuziasti pe care, spre deosebire de ce zice el in articol, i-a indepartat sistematic fie printr-o politica de personal dezastruoasa, fie pur si simplu pentru ca nu i-a inteles. E un om de afaceri care si-a creat unelte cu care a reusit sa distruga cea mai pretioasa resursa a Lindab-ului si anume capitalul uman. De la cei din depozit, logistica, vanzari sau biroul de inginerie si pana in varful companiei iar in schimb s-a inconjurat in timp de incompetenti si yesmani cu doar cateva notabile exceptii. Cei care aveau idei bizare ca profesionalism in relatii cu clientii, personalizari ale serviciilor sau dezvoltare verticala si orizontala au fost invitati sau impinsi sa plece. In alte companii care au stiut sa-i aprecieze la justa lor valoare.
Citind articolul si bandu-mi cafeaua nu m-am putut impiedica sa ma intreb daca nu cumva departamentul de marketing al Lindab Romania este in pana de idei de au ajuns sa umble la cutia cu amintiri a managerului general. Si apoi mi-a sarit in ochi suficienta. Ca multi alti manageri in Romania si Andrei isi aroga toate meritele unei intregi echipe. Adesea in interviu vorbeste la persoana intai. Cum poate sa aminteasca de echipa de la Lindab dar sa o arunce in derizoriu ca si cum fara el n-ar fi fost nimic? Sa fie oare acesta cantecul de lebada al batrînului lup singuratic Andrei Sulyok? A ajuns la capatul drumului? Caci este evident ca a plecat singur la drum si a ramas singur pe drum. Iar viata ii va intinde intr-o buna zi o nota de plata piperata. Pe care nu sunt sigur ca va reusi sa o plateasca.
Oricum povestea lui ramane una de succes in Romania contemporana, poveste care trebuie pusa in manualul de istorie linga Andreea Esca sau in manualul de economie de clasa a V-a cu pionierii capitalismului in Romania. Doamnelor si domnilor luati aminte, caci asa se scrie istoria, sunt evidentiati numai generalii, meritul e doar al lor. Oastea a fost brava, numeroasa si cvasi-anonima.
Sulyok este (inca) un mare brand si asta o dovedeste si numarul mare de cititori pe care i-a avut articolul, al doilea ca interes din acest nr al Ziarului Financiar.
UPDATE 1: Pentru cei care n-au inteles care sunt regulile de comentare pe acest blog, un mic reminder: limbajul suburban si atacurile personale la adresa persoanelor care posteaza aici sau a celor care fac subiectul acestor randuri nu sunt permise. Se aude Yogi din Suceava si Fost dealer? Cadou de la mine: aveti mesajele sterse si IP-urile banate.
UPDATE 2: Citeste si Povestea unei balade
