Povestea unei balade

Cand am scris Balada pastorului batrîn, intr-o duminica dimineata in fata semineului si cu cana de cafea in fata, nu m-am gandit nici o clipa ca voi atinge o rana deschisa. In doar doua zile, articolul a avut 332 vizualizari individuale ceea ce este cam mult pentru un blog lansat acum o saptamana si care nu beneficiaza de nici un fel de publicitate. Singura explicatie este ca link-ul spre acest articol a circulat pe mail de la unul la altul prin toata reteaua si pe la toti angajatii fosti si actuali ai Lindab Romania.

 

 

Afisari individuale articole

De ce este important acest lucru? Pentru ca arata foarte clar ca multi oameni au simtit nevoia sa citeasca cu ochii lor articolul. Si asta spune foarte multe. Am primit vreo 20 de comentarii pe mail de la oameni care nu au vrut sa posteze public. Unii m-au injurat. Cativa au comentat. Altii au fost de acord cu mine. Cred insa ca este necesar sa lamuresc un lucru: laudele sau criticile ma lasa rece. Articolul in sine nu reprezinta o reglare de conturi cum m-au acuzat unii. Conturile au fost reglate acum vreo 6 ani daca imi amintesc bine.

Andrei a fost un manager de exceptie, un sef de exceptie si un concurent de exceptie. A fost, deoarece din punctul meu de vedere a pierdut ceva pe drum. Capacitatea de a-si intelege propria echipa. Nu ma refer doar la angajatii Lindab. Ma refer la toata reteaua si la toti colaboratorii. Foarte putini au avut curajul sa-i spuna asta. Fie pentru ca s-au temut, fie pentru ca nu i-a interesat. A fost mai simplu sa fie periat si laudat, sa se mire toti pana la pamant de capacitatile unui om care s-a autoeducat si care si-a demonstrat valoarea in piata decat sa i se arate unde greseste. Am realizat asta dupa ce am citit articolul din Ziarul Financiar. Pana atunci in ziar erau numai referiri la firma, pentru care Andrei era un reprezentant in fata presei asa cum e si normal. De data aceasta insa Andrei s-a reprezentat pe el. Si n-a facut-o deloc excelent! In afara de cazul cand e o manevra publicitara al carei scop imi scapa.

Sunt de acord cu cei care spun ca trebuie sa ne uitam cu totii in oglinda. Mie cel putin nu-mi place mereu ceea ce vad. Insa incerc sa fiu sincer si corect cu mine insumi. Dar nu sunt de acord cu cei care spun ca datorita Lindab am ajuns unde am ajuns sau ca Lindab ne-a format pentru afaceri. Unii ne-am format singuri. Lindab eventual ne-a cizelat. Si chiar nu inteleg ce legatura au discutiile despre omul Andrei Sulyok. Cine i-a pus in discutie caracterul sau puterea de munca si toate celelalte calitati indiscutabile? Articolul meu se refera la altceva, si cine nu l-a inteles poate-i cazul sa-l mai citeasca odata.

Ce am aflat in numai doua zile din mailuri si din comentarii? Nu mai exista atasament fata de companie sau loialitate. Candva, nu chiar cu multa vreme in urma, acestea existau. Acum prea putini dintre angajati si dealeri se intreaba cum pot ei ajuta Lindab sa recupereze terenul pierdut, cum anume pot schimba ei situatia din interior in loc sa planga dupa salarii mai mari, beneficii sau discounturi. Credeti ca eventualele probleme ale companiei i se datoreaza doar lui Andrei? Va inselati amarnic. Poate ca el a decis politica dar poate ca politica a fost prost pusa in aplicare, v-ati gandit la asta? Pe de alta parte comportamentul arogant al unor oameni din departamentul de vanzari in piata se poate datora si unor cauze direct legate de managementul companiei.

Nu pot decat sa sper ca Andrei sa fi realizat ca are o posibila problema. Cand liderul se rupe de echipa, cand isi inchipuie ca el este singurul care duce compania in spate si ascunde acest crez dupa cuvinte frumoase, atunci liderul e singur. Si un lider singur, nu mai e lider. E un om in multime. Un om extraordinar, este adevarat. Dar totusi doar un om!