America nu are prima de porc pentru ca America mananca curcan. Dar cu toate astea nu are nici prima de curcan. In schimb are office party-uri si pentru cei foarte baftosi, ca mine, o saptamana sau doua de vacanta platita de companie. Prima data cand am intrat in sistemul asta fara prime de porc, de Craciun sau de Pasti mi s-a parut un pic curios. Hai, mai, chiar asa? Chiar fara prime de sarbatori? Da, chiar asa. Un prieten din Boston, dezvoltator la Pro/Engineer, mi-a spus foarte amuzat cand m-a auzit ca prima in America se refera strict la productivitate si profit. N-are legatura nici cu curcanul sau porcul si nici cu Easter Bunny. Iar eu am simti-o pe pielea mea! Singurele prime pe care le-am incasat aici au fost exclusiv bazate pe randamentul meu in cadrul randamentului companiei. Si nu muncesc mai mult decat in Romania. Insa muncesc mai intens.

Nu stiu cata lume intelege conceptul asta de intens. Inseamna ca ce poti sa faci in 12 ore muncind lejer, trebuie sa comprimi in 8 ore. Eficacitatea e cheia. Fiecare minut trebuie sa aiba valoare. Daca ajungi sa faci overtime trebuie sa justifici in fata sefului de ce n-ai terminat treaba in alea 8 ore. Pentru ca compania te plateste dublu pentru overtime. Si orice dolar in plus inseamna cheltuiala. Zilele trecute unul din colegi a ramas peste program sa imprime niste planse. Plotterul era lent. A doua zi tehnicienii au schimbat plotterul.

Cum arata eficacitatea in Romania? Prost. La ultima vizita in Romania i-am facut o vizita unui amic care avea o companie de materiale de constructii. Am vazut intr-un birou o tipa care baga date pe calculator. Un tabel. Foarte lung. I-a luat fetei vreo doua saptamani sa-l faca. Dupa doua saptamani, la a doua vizita, i-am aratat o pagina de internet gratuita unde tabelul ala era disponibil. Stiti cat mi-a luat sa-l gasesc? 2 minute cu nenea Google. Cheia e sa stii sa cauti cu Google. Unii nu stiu nici acum. Dar ma abat de la subiect.

Citind cursul de economie online al lui Zoso, nu ma pot impiedica sa-i dau dreptate pe alocuri. Romanul are nevoie de planificare, altfel se afunda in credite pana la gat. Ceea ce nu-i rau. Cu conditia sa faca ceva cu ele. Majoritatea avem credite cat pentru doua vieti. Iar totul e gandit ca bancile sa traga folosul maxim. Cu cat nu poti da inapoi, cu atat mai primesti. Riscul de neplata e acoperit de asigurare. Singura conditie pusa este sa dai inapoi acea suma minima pe care ti-o fixeaza banca. Daca nici p-aia nu poti s-o dai, atunci e groasa rau. O pata pe credit este foarte crunta in societatea asta. Pentru asta ai nevoie de planificare. Romanul ca si chebecul, ca si americanul sau olandezul e tentat sa cheltuiasca. Mult mai mult decat are. Canadianul de rand cheltuie in medie de 1.7 ori mai mult decat castiga. Si canadianul de rand munceste, nu sta prin baruri sau la disco. Dar avand zece carduri de credit la dispozitie esti tentat sa intri in toate. Prima regula a planificarii financiare? Pastreaza un card de credit, maxim doua si inchide-le pe celelalte.

Nu stiu daca in Romania functioneaza inca biroul de rau platnici pentru persoane fizice. Insa va veni si vremea aceea si poate ca cineva ar trebui sa-i explice romanului importanta creditului. Zilele astea toata lumea vrea sa-si ia casa. Putini mai sunt cei care-si fac casa cu banii de buzunar cum era cand am plecat din Romania. Acum o casa la Bucuresti e cam de doua ori mai scumpa decat casa mea din Montreal. Si regulile economiei de piata sunt aceleasi peste tot. Nici macar nu trebuie sa intreb cat e rata la un credit de 200 mii euro. E aceeasi ca la 200 mii de dolari canadieni. Difera doar moneda.

Concluzia e simpla. Aceleasi reguli vor guverna aceleasi probleme.