Ocupat cu ganditul
Zilele astea, compania in care lucrez a demarat un brainstorming generalizat care are ca subiect gasirea unui nou Mission Statement. Iar acesta trebuie sa fie legat de excelenta in relatiile cu clientii externi. Chestia asta a devenit o responsabilitate la toate nivelele organizatiei si nu se adreseaza doar celor din transee - cum ar fi cei de la vanzari – ci si celor din birourile de inginerie. Care vedem un client la fata din pura intamplare.
Aceasta declaratie a misiunii unei companii e foarte importanta in Nord America. E un soi de situare intr-un context, o declaratie de afaceri si totodata un drum de urmat. O singura fraza, lunga si plicticoasa care sa fie cat mai alambicata si sa spuna intr-un mod complicat ceea ce ar putea fi spus mult mai clar.
Cam ceva in genul “Vom produce solutii complete, usor de instalat, folosind materiale de calitate si bazandu-ne pe experienta de 30 de ani in cercetarea, proiectarea, productia si marketingul materialelor de constructie din tabla”. Toate companiile tari au unul. Unele isi pun aceasta misiune pe cartile de vizita. Altele si le agata pe pereti, in asa fel incat sa un scape nici un angajat din vedere misiunea.
Din aceasta declaratie de obicei se trage logoul companiei. Acel text, cateva cuvinte care o definesc. Intotdeauna am fost de parere ca cele mai misto logo-uri si fraze despre misiunea unei companii sunt gasite de oamenii care, inchisi intr-o sala de sedinte, ar da orice sa fie in alta parte. Cand vrei sa scapi de undeva, creierul tau functioneaza la 100% din capacitate.
Compania mea vrea sa-si schimbe misiunea si logo-ul si sa le lege de excelenta in relatiile cu clientii. Bun, este adevarat ca oamenii sunt mai inclinati sa vorbeasca despre o experienta negativa decat despre una pozitiva, cand vine vorba de relatii cu clientii. Mai putin poate in Romania, unde experientele pozitive sunt inca suficient de rare incat sa constituie exceptia de la regula. Insa ideea mea despre relatiile cu clientii din Quebec e cam asa: pasul 1 - caut o lopata, pasul 2 – ma bat peste cap cu ea si pasul 3 – repet pasul 2.
Dezvoltatorii imobiliari din Québec sunt cei mai dificili clienti cu care am avut vreodata de-a face. Exact ca in Romania, sunt numai self-made milionari in dolari care au impresia ca cu ei a inceput lumea si ca fara ei ne-am duce toti de rapa. Ca noi astia cu tehnica suntem niste agarici, niste soareci de biblioteca care in afara de calcule nu stim nimic sa facem. Si bineinteles ca ei sunt niste neintelesi, care doar din marinimie si fara intentia de castig mai ridica cate un zgarie nori din cand in cand.
In concluzie, cam asta e. Zilele astea sunt ocupat cu ganditul si gasitul unei fraze care sa faca rahatul praf si sa sublinieze fara dubiu excelenta din relatiile mele cu clientii.
Cred ca ma duc sa caut lopata aia!
Pe aceeasi tema
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Loading ...