In vacanta de iarna, printre sporturile de sezon am facut si sport cu paharul impreuna cu prietenii. Ca era perioada, era vacanta si vinul fiert se bea mai bine langa flacarile calde ale semineului. Intr-una din zilele alea, m-am gandit sa-mi abonez catelusa la o revista pentru animale. Dar cand spun ca sa-o abonez, exact asta am facut: am facut cererea de abonament pe numele ei la misto.

Din cauza numelui catelusei, Betty, probabil ca alora de la revista nu li s-a parut nimic suspect, asa ca i-au trimis revista. Acum, cum sa va spun, Betty e innebunita dupa revista asta. Îi place foarte, foarte tare. Daca nu-s atent, îi mananca toate paginile, pe cuvant de onoare. Cred ca sunt dulci sau ceva, ca prea ma maraie cand vreau sa-i iau revista din gura.

Dupa o luna si ceva, am observat ca au inceput sa vina scrisori pe adresa canisului meu. Mai intai o scrisoare in care era anuntata ca a fost inscrisa in Fundatia Prietenii Animalelor. Ea insasi fiind un animal, nu mi s-a parut suspect. A doua scrisoare a venit din partea fundatiei St Justine, in care i se solicita o contributie financiara.

A treia scrisoare a fost din partea deputatului Parti Quebecois care reprezinta zona in care stau eu in parlamentul provincial. Printre altele, “ma chère Betty” era rugata sa sprijine cauza limbii franceze in scolile din Quebec. Dupa cum lesne va puteti imagina, Betty este impotriva francezei din simplul motiv ca nu o intelege.

Insa lovitura de gratie a venit in seara asta, cand catelusa mea a primit o scrisoare de la Royal Bank of Canada in care a fost anuntata ca a fost preaprobata pentru o carte de credit in valoare de 2,500 de dolari cu conditia sa poate demonstra anumite venituri. Nu va ascund ca atunci cand i-am comunicat vestea era foarte bucuroasa si dadea din ciotul de coada ca o morisca. Am inteles mai tarziu de ce, cand mi-a luat scrisoarea din mana si a inceput s-o rontaie tacticoasa.

Ma gandesc ca aia de la revista pentru animale au vandut lista de abonati, alta explicatie nu am. Am impresia ca e o practica curenta, caci nu pot sa-mi inchipui si pace cum de un catel care nu are social insurance number – fara de care practic nu existi – a ajuns la performanta de a i se cere ajutorul de catre deputatul local sau de a fi preaprobata pentru o carte de credit.

Bine, acum nu va inchipuiti ca deputatul stie ca persoana X caruia îi trimite o scrisoare tip este sau nu cetatean. El o trimite ca asa trebuie, sa arate ca are activitate. La fel, sa nu va imaginati ca a primi o scrisoare de preaprobare pentru o carte de credit inseamna automat obtinerea ei. Trebuie completat un formular si trebuie facuta dovada unor venituri.

Insa dincolo de aspectele tehnice, ramane comedia care domneste in societatea asta. Aia de la revista vand lista de abonati la alte companii (si eu care ma miram cum naiba de ma suna telemarkerii si ma iau direct pe nume) banca afla si ea si zice uite bai, unul pe care inca nu l-am agatat cu credite, deputatul trimite si el scrisori la tot poporul indiferent ca e turist sau cetatean si tot asa.

Societatea perfecta are cam multe gauri, nu credeti?