La ski in Quebec
Inchipuiti-va o statiune de ski in munti. Cu zeci de piste pe sute de km. Cu un domeniu skiabil intins pe 7 versanti de munte. Cu 5 telescaune. Cu statia de sosire situata la 1300 m altitudine. La poalele muntelui un sat ca in povesti. Cu case care se vad mici in departare, cu fum care iese din hornuri ici si colo. Cu sute de schiori care coboara pe toate partiile. Cu cabane presarate la baza partiilor sau pe ici pe colo prin padure. Cu o imagine generala feerica ca intr-o felicitare de Craciun.
Acum inchipuiti-va ca din difuzoarele raspandite pe tot domeniul schiabil se revarsa o dulce muzica…hawaiana. Cu ukelele si tamburine si cu valurile marii in surdina. Cu mesaje publicitare gen vino sa petreci o saptamana pe plajele insorite ale Mexicului. Este ca se potrivesc toate ca nuca in perete?
Cam aceasta a fost senzatia mea ieri, la schi. Pregatindu-ma sa admir privelistea inainte sa incep coborarea, m-a izbit ca un ciocan muzica aia total nepotrivita. Inteleg ca trebuie facuta atmosfera, dar totusi, muzica hawaiana si mesaje publicitare tropicale pe o partie de schi? Din cauza asta toata ziua mi-au sunat in urechi ukelelele.
In rest, atmosfera superba. Mii de schiori, sute de instructori de schi – pe un panou la sosire era afisat numarul de monitori de schi prezenti in statiune, nu mai putin de 480 – zapada superba si conditiile de schiat excelente. Mai putin in varful muntelui care era cam in nori si prima parte a coborarii o faceai pe o vizibilitate foarte redusa.
Cel mai fun a fost cand ajuns sus, s-a pornit un vant puternic care spulbera zapada. Cum n-aveam ochelari, tineam ochii stransi iar cand am ajuns jos, aveam barba si sprincenele pline de zapada.
Pe anumite partii aveai impresia ca s-a spart conducta cu pustani. Ba chiar a trecut unul pe langa mine pe schiuri, coborand in viteza spre baza, cu suzeta in gura. Am fost atat de uimit ca am uitat sa virez si am facut o tumba in aer de vreo 3 metri. Eu cand cad, cad foarte spectaculos, un cascador ar fi invidios pe mine. Baietii din patrula de schi s-au ridicat brusc de pe scaunele unde-si sorbeau tacticosi ciocolata fierbinte cu binoclurile la ochi, pregatiti sa vina sa ma ia cu targa.
Dar cum sunt experimentat la cazut, n-am avut nimic. Am continuat sa cobor, concentrandu-ma la ceea ce fac si fara sa-mi mai las mintea sa zburde aiurea. Dar asta m-a tinut doar o perioada, caci la urcarea cu telescaunul am avut colega de scaun o tipa foarte draguta care era cu snow-board-ul. Cand am coborat a doua oara, a trecut foarte elegant pe langa mine si cum o urmaream din ochi apreciindu-i miscarile, iar am zburat prin aer.
Un monitor mi-a dat mana sa ma ridic si mi-a sugerat ca poate ar fi cazul sa incerc niste piste mai usoare. Acolo unde se antreneaza copiii. I-am zis ca o sa ma gandesc si am luat-o iar la vale in speranta ca o prind pe tipa aia din urma. N-am mai gasit-o in fuleala de la sosire.
Cert este ca prin zona asta conditiile de schi sunt pas mal du tout. Bine, nu se compara cu British Columbia sau Alberta, dar pentru un noivce asa ca mine e super fain. Insa e scump ca naiba sportul asta. In primul rand ca un echipament complet de schi, de la schiuri pana la malete care sa-ti tina cald sau manusi pe ajunge intre 500 si 3,800 de dolari in functie de calitate si altele. Iar o zi de schi costa intre 50 si 120 de dolari de caciula. Ca sa iesi mai ieftin iti faci abonament, cam 400 de coco pe sezon, insa asta te leaga de o anumita statiune. iar unora le place sa schieze in mai multe locuri.
Echivalentul Poianei in Quebec e Mont-Tremblant. Altitudine, super fitze si conditii care atrag toata crema din estul Canadei. In zona asta au cabane ca niste castele Michael Douglas, Celine Dion, Jacques Villeneuve si altii. In statiune vezi Masseratti, Ferrari si chiar elicoptere care aduc trupetii direct de la Dorval, aeroportul Montrealului.
Pe aceeasi tema
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Loading ...
Frumoasa descriere, cu o mentiune speciala a descrierii delor doua cazaturi, mai ales pentru ce-a de a doua… Am avut ocazia sa ajung si eu la Mont-Tremblant si am gustat putin din atmosfera locurilor pe care le descrii. O alta lume…
Uite cum arata partiile de ski la Mont Tremblant
tremblant.ca/index-e.htm
Mergi la sectiunea “Mountain” si apoi din meniul derulant alege “Map Trail”. Si joaca-te cu imaginea.
@stash: excelent link… sint si citeva secvente video de nota zece. Merci!
Eh, de-am avea si noi asa ceva, ce-ar mai navali austriecii la noi in loc sa mergem noi la ei. Poate ca intr-o zi.
Misto la Mont Tremblant. Am fost si eu si confirm ca in afara de atmosfera de “disneyland” mi-a placut la nebunie din punct de vedere ski si zapada. Partii super ingrijite si tipul ala de zapada ce nu l-am intalnit decat in Canada. Este drept, atunci m-am dat cu “carv” pentru prima data, in Romania aveam niste Fischer drepte, luate prin “94 cu o carutza de bani de pe Mosilor. La 1.90 fugeam de rupeam pe ele.
In fine, ce vreau eu sa va spun este ca sambata am fost pe pasul Rucar-Bran pentru ca DN1 era blocat si veneam din Rasnov. Aproape ca mi-au dat lacrimile de frumoasa ce este tara asta numita Romania si toata zona respectiva. Sambata a fost o vreme de vis, pe munti zapada, ce mai … SUPERB. Dar cand te uitai in jur … pet-uri aruncate in santul soselei, hartii etc. Sincer, este dezolant. Dar o veste buna: am cunoscut niste francezi stabiliti la Moeciu… fac agroturism si sunt fericiti in Romania (deh’ neveste d’ale noastre bune)