De acum intr-un an de zile, guvernarea Europei ar putea avea o noua fata. Un presedinte va fi încarnarea si vocea ei pe scena internationala. Deja acest post naste invidii si inamicitii iar zvonuri diverse dau ca sigura candidatura lui Tony Blair. Unii se bucura, altii se ingrijoreaza.

Noul tratat semnat luna trecuta la Lisabona de catre cei 27 de membri ai Uniunii Europene prevede o curatare a institutiilor sale si a functionarii lor. In inima dispozitivului, un nou presedinte al Consiliului Europei, ales de membrii CE pentru o perioada de doi ani jumate si cu un mandat care se poate reînnoi doar odata. Un candidat bun ar putea deci ramane in functie cinci ani, o perioada suficient de lunga pentru a-si lasa amprenta asupra UE.

Functia este prestigioasa. Henry Kissinger, fostul secretar de stat american avea obiceiul de a spune ca nu stia pe cine sa sune cand vroia sa se adreseze Europei. La fel George Bush. Ei bine, biroul si numarul de telefon sunt deja pregatite, nu mai ramane decat ca europenii sa-l aleaga pe omul care sa fie in masura sa-i reprezinte.

Fostul prim ministru britanic Blair este in carti, cel putin neoficial deoarece nu si-a anuntat inca interesul pentru functie. Pentru moment este in somaj. La 54 de ani este angajat in procesul de pace israeliano-palestinian in calitate de trimis special si reprezentant al SUA, Rusia, UE si ONU pe probleme economice. Este de asemenea consilier special al unei mari banci si se plimba intre Davos si Paris incercand sa-si imprastie lumina peste tot.

Aliatul sau cel mai important este sotul Carlei Bruni, actualul presedinte al Frantei. Franta si Germania sunt nucleul Uniunii Europene. Daca Blair decide sa intre in aceasta cursa, sprijinul lui Sarkozy nu este deloc neglijabil. Insa in Europa fronda anti-Blair face noi adepti in fiecare zi. Si nu orice fel de adepti ci oameni cu greutate. Fostul presedinte francez Valery Giscard d’Estaing printre ei. Argumentele lor sunt taioase

…pentru a conduce Europa si a o reprezenta, avem nevoie de un adevarat european. Ori, in chestiuni esentiale ale Europei, cat timp a fost prim-ministru britanic, Tony Blair a preferat sa ramana o insula mai curand decat sa se alature continentului. Sub Blair Marea Britanie n-a participat nici la zona euro si nici la spatiul Schengen. Noul presedinte trebuie sa apartina unei tari care a respectat toate regulile europene.

Inainte ca europenii sa decida care dintre Blair si ceilalti candidati e cel mai potrivit pentru aceasta functie, este important sa ne aducem aminte cum l-a tratat George Bush pe Tony Blair la summitul G8 in 2006. In cursul unei intalniri intre cei doi, in care era vorba de implicarea lui Blair in discutiile dintre Israel si Liban cu ocazia bombardamentelor Israelului, Bush – regele gafelor diplomatice – i s-a adresat cu un “Yo, Blair!” care a facut inconjurul lumii. Dupa care l-a ignorat pe Blair in cererea sa.

Blair, presedintele UE? Yeah, right!