Iarna in Quebec sunt multe de facut, chiar cand afara sunt minus 15 grade si zapada mai are putin si ajunge la streasina. In aceasta perioada, majoritatea municipalitatilor organizeaza diverse evenimente: Festivalul Zapezii, Festivalul Ghetii, Luminile de la Polul Nord si altele pe aceasta tema. In general nu prea e mare lucru de facut sau de vazut la festivalurile astea. Daca ai fost la unul, le-ai vazut pe toate. Muzica populara chebecoasa pe scene in aer liber dar incalzite cu radiatoare, clovni, partii de saniusi, sculpturi in gheata, patinoar, piste de schi fond si mai ales traditionala ghereta cu sirop à l’erable pe bat.

Aceasta ultima delicatesa e o specialitate specifica Quebec-ului si Vermont-ului. Se toarna sirop fierbinte pe un strat de zapada si cand incepe sa devina cleios, se ruleaza pe un bat, transformandu-se intr-o acadea. Rece. Si delicioasa.

Astazi am fost la vreo 30 de km de Montreal la unul din festivalurile astea. Ce m-a atras acolo a fost posibilitatea unei plimbari intr-o sanie trasa de Husky la minus 15 grade. Sania in sine nu-i mare lucru, arata ca un schelet neterminat. Insa senzatia e faina de tot. Bineinteles ca nu conduceam eu sania, era si culmea cu cainii astia care stiu doar doua viteze: in fuga mare sau pe loc.

M-am asezat pe scaunul saniei si propretarul statea in spatele meu in picioare pe talpile saniei, care sunt mai lungi in partea din spate. Ca sa-si motiveze fugacii, pocnea dintr-un un soi de bici pe deasupra capului meu. Trebuie sa recunosc ca m-am gandit vreo doua secunde la posibilitatea ca sa-i tremure mana si sa-mi arda una cu biciul, insa vazandu-l maestru in manuire m-am linistit.

Cainii erau deosebit de frumosi. Sanatosi si bine hraniti, se smuceau in lesa abia asteptand sa o ia la fuga. Pe langa noi trecea o sanie trasa de cai, insa cand m-am pornit, am trecut ca vantul pe langa aia. Ce mi-a placut e ca toti trageau in fata, nu era nici un traznit de caine care sa incerce sa o ia pe laterala. Iar coordonatorul lor era un dulau mare care-mi venea pana la brau. Cred ca-i cel mai mare Husky pe care l-am vazut vreodata.

Click pe poza pentru mai multe fotografii.