Plecand de la un articol publicat in Ziarul Financiar, acum ceva vreme am scris un articol pe Cafeaua de Montreal, in care subliniam anumite aspecte ale modului in care seful Lindab Romania intelege sa-si faca reclama personala implicand compania pe care o conduce. Articolul a generat 60 de comentarii si 1,750 de vizualizari.

Dintre comentarii, nu putine au fost cele care l-au acuzat pe Andrei Sulyok de duplicitate in privinta modului in care intelege sa-si pastreze angajatii capabili in companie. Intr-un comentariu scris ca drept la replica pe acest blog, Andrei Sulyok relua o parte din declaratiile facute Ziarului Financiar:

Fara o echipa de profesionisti, fara angajati de valoare, indiferent de produsele comercializate sau serviciile prestate, nici o firma nu poate avea succes pe termen lung. Daca Lindab este astazi un brand de succes in Romania, este in primul rand multumita angajatilor ei. Este nevoie de profesionalismul angajatilor in care am crezut de la bun inceput si in care cred in continuare. Le multumesc celor care au fost, dar mai ales celor care sunt astazi angajati Lindab ….

Recent, Cafeina.ro a intrat in posesia unei adrese care a fost trimisa tuturor colaboratorilor Lindab, ca urmare a plecarii din firma a lui Sorin Birsan, Ildiko Anghelescu si Dan Dragomir. Documentul care poate fi descarcat de aici, il acuza pe Sorin Birsan, fost director de zona, ca ar fi tradat firma Lindab, ca ar fi actionat impotriva intereselor companiei cat timp a fost angajat si lucru foarte curios, precizeaza ca Sorin Birsan ar fi fost dat afara din Lindab pentru incompetenta.

Adresa este semnata de Andrei Sulyok, manager general si de Radu Gliga, noul director de vanzari pe Romania. Imi rezerv dreptul de a posta acest document, deoarece nu este un document intern al companiei caci odata cu expedierea lui catre dealerii si colaboratorii Lindab a devenit public.

Rar mi-a fost dat sa citesc asemenea randuri de-a dreptul descalificante pt cei care le-au semnat, atat in calitate de oameni cat si ca manageri. Un asemenea limbaj pur si simplu nu este acceptat intr-o corespondenta oficiala a unei companii. Sa declari din proprie initiativa intr-un nota adresata unor persoane straine de companie asemenea motive care ar fi dus la incetarea unui contract de munca al unui angajat al firmei este neprofesionist si bizar. Asemenea termeni cum sunt cei folositi in documentul Lindab – “l-am dat afara pentru incompententa“, “suntem ofensati de modul in care au procedat” sau “echivalam decizia lor cu un act de tradare” – ar duce in orice tara civilizata la un proces de calomnie si solicitare de reparatii morale. Personal, sunt foarte curios sa aflu argumentele care au stat la baza acuzatiilor de “incompetenta” sau “tradare“. Dar hei, acolo este Romania, tara unde legea bunului simt este suspendata pana la noi ordine.

Sorin Birsan este un om care poate fi acuzat de orice, mai putin de incompetenta, lipsa de loialitate fata de compania in care a lucrat zece ani sau coruptie. Daca Andrei Sulyok si Radu Gliga au putut sa scrie asa ceva despre un om alaturi de care au lucrat 10 ani – 8 in cazul lui Gliga – atunci cineva si-ar putea pune niste intrebari simple: cat de izolat de proprii tai angajati poti sa fii ca manager incat sa nu-ti dai seama timp de 10 ani ca Birsan e incompetent? Cat de prost cunoscator al firii umane poti sa fii incat sa nu-ti dai seama timp de zece ani ca directorul tau de zona este corupt? Cat de terfelita va fi imaginea Lindab Romania cand seful ei declara public ca unul dintre oamenii de baza ai companiei era incompetent si corupt dar cu toate astea i s-a platit salariul si celelalte beneficii timp de trei luni dupa ce acesta a parasit firma?

Dar bineinteles ca intrebarile sunt retorice pentru simplul fapt ca Sorin Birsan nu este vinovat nici de incompetenta, nici de coruptie si nici el ori Dan Dragomir si Ildiko Anghelescu nu pot fi acuzati ca au plecat la o companie concurenta a Lindab. Pentru ca acest lucru le este strain lui Andrei Sulyok si lui Radu Gliga imi permit sa-i informez ca exista ceva ce se cheama etica profesionala. De care cei mentionati mai sus au dat mereu dovada cat timp i-am cunoscut. Faptul ca pleaca la concurenta nu inseamna, stimati domni, ca automat le vor pune pe masa toate informatiile din Lindab.

Eu am lucrat si cu Ranilla si cu Borgia si cu Plannja dupa ce am plecat din companie. Ba chiar am reusit sa import Lindab din Suedia peste capul Lindab Romania folosindu-ma de o fisura din politica de vanzari a concernului suedez, care a ajuns pentru scurt timp sa-si concureze prin mine propria filiala din Romania.

Dar absolut niciodata nu am oferit concurentilor Lindab Romania vreo informatie interna care ar fi dus la pierderea unei parti din reteaua de distributie si nici nu am incercat sa atrag de partea cealalta a baricadei colaboratori sau dealeri din reteaua lor. Plannja Romania nu stia nici dupa cinci ani lista completa a distribuitorilor Lindab din Romania. Iar cand i-am facut training celui care avea sa ajunga primul director de vanzari la Ranilla Romania, l-am invatat punctele tari ale sistemului finlandez, nu punctele slabe ale sistemului Lindab. Am indoieli sincere ca Birsan, Dragomir si Anghelescu sunt altfel.

Sa trecem la un alt punct care merita dezbatut. Cata incredere are Andrei Sulyok in compania pe care inca o mai conduce daca considera o firma oarecare drept concurentul Lindab? Se teme el intr-atat de acea firma incat sa ajunga sa cersesca intr-un document oficial informatii despre eventualele oferte si lucrari ale respectivilor? Chiar asa a ajuns Lindab Romania sa considere drept concurent o companie care pe care altadata ar fi considerat-o cel mult concurenta dealerilor sau colaboratorilor ei?

Un aspect important care mi-a atras atentia in acest document pe care vi-l prezint astazi, este ca desi foarte multi il banuiau pe Sulyok ca el este cel care tot timpul a legat cate o tinichea de coada fiecarui om plecat din Lindab, niciodata nu am avut o dovada clara. Acum o avem. Si o avem pentru ca daca altadata Andrei o facea prin uneletele lui, acum a fost nevoit sa o faca singur pe motiv ca nu mai are pe nimeni de care sa se foloseasca.

Decat pe Radu Gliga dar el e un nimeni care se bucura probabil pentru pozitia de sef in care a ajuns datorita contextului actual si presupun ca arde de nerabdare sa-si manifeste puterea. Pentru el trebuie sa fie o mare realizare ridicarea de la pozitia de vanzator de tevi, pe care odata angajat la Lindab il interesau sedintele de vanzari si ce se intampla prin firma cam cum ma intereseaza pe mine cine-i presedintele Burkinei Faso, si sa ajunga dupa 8 ani director national de vanzari. Ori s-au terminat oamenii capabili in Romania, ori Gliga s-a schimbat enorm peste ani. Personal, nu cred in schimbari radicale.

Atat comentariul postat de Andrei Sulyok pe blogul Cafeina.ro – fostul Cafeaua de Montreal – cat si interviul lui din ZF sunt in totala contradictie cu acest document bizar care a emis din birourile Lindab. Aceasta actiune manageriala vine sa confirme cu varf si indesat opinia noastra, a fostilor angajati Lindab, ca Andrei Sulyok nu a dat si nu da doi bani pe nimeni. Ca nu a avut, nu are si nu va avea o echipa pe care sa se bazeze. El a beneficiat de serviciile unor oameni care conjunctural s-au transformat intr-o echipa pentru ca s-au inteles perfect intre ei, insa el nu are nici o contribuitie. Doar ca s-a transformat in vedeta pe spatele acestor oameni in care acum da cu laturi.

Documentul incriminat in aceste pagini reprezinta moartea unei iluzii. Iluzia ca la Lindab totul merge ca pe roate, ca exista o echipa de profesionisti care conduce firma, ca angajatii Lindab se pot simti in siguranta si mai ales iluzia ca Andrei este omul deosebit pe care cativa il laudau in comentariile articolului Balada pastorului batran.

Rusine Andrei! Rusine Radu Gliga! Iar voi, actualilor angajati ai Lindab, aveti grija cum va purtati fata de stapanire. Caci intr-o zi va veni si randul vostru sa vi se terfeleasca onoarea si numele.