Urasc conversatiile de forma
Nu stiu voi, insa eu urasc conversatiile alea in care soferul de taxi sau frizerul incearca sa ma atraga cu orice pret. De cate ori ma sui intr-un taxi sau ma duc la tuns, respectivii parca se simt obligati sa faca conversatie. Incep de obicei cu vremea de afara si continua cu politica sau cu ce-a mai facut primaria, cu ce zvonuri au auzit ei despre nu stiu cine de parca am fi prieteni de-o viata.
Momentele alea, cand merg cu metroul sau cu taxiul ori sunt la tuns sunt foarte pretioase pentru mine. Este momentul in care intru in contact cu selful din mine. Prefer sa fiu lasat singur cu gandurile mele, pe care le accept mult mai usor decat acest small talk.
D-aia imi place sa merg la dentist. Acolo medicul ma intreaba la inceput una alta si dupa aia timp de o ora vorbeste doar cu asistenta, verificand doar din timp in timp daca-s OK. Iar eu ma gandesc in timpul asta la ale mele. Data trecuta chiar am adormit pe scaunul dentistului, ceea ce a fost neobisnuit chiar si pentru el pentru ca nu ma sedase. Mi-a spus ca o sa-mi dea o diploma care sa sublinieze capacitatea mea neobisnuita de a adormi in timpul scoaterii unui nerv. Personal, as prefera sa mai taie din nota de plata de cateva mii de dolari.
Inca de mic copil imi placea la frizer. Frizerul care se pricepe are mana usoara, e ca si cum m-ar mangaia pe cap cand ma tunde. Daca e frizerita e si mai misto. E mai placut sa te mangaie, sa se joace cu parul tau o femeie. Nu-i nevoie sa arate spectaculos, e suficient sa miroasa bine. Inchid ochii si ea se joaca cu parul meu, plus mirosul, senzatia e suficient de misto.
Daca insa o pune naiba sa-mi povesteasca de vecinul care i-a aruncat gunoiul peste gard sau sa se lamenteze ca daca o mai ninge mult nu mai are unde pune zapada, tot farmecul se duce naibii. Asa ca de obicei marai vreo doua propozitii, si sigur se prinde ca nu sunt un conversationist. Insa in taxi e mai greu. Aproape ca sunt dispus sa-i maresc bacsisul soferului numai sa ma lase naibii in pace.
Pur si simplu unii fac terapie pe seama clientilor. Poate ar trebui sa le inmanez si eu o nota de plata pentru servicii psihologice si pentru discomfort.
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.

