Am descoperit Canada cand eram copil, citind “Ultimul mohican” de Fenimore Cooper de care eram fascinat. De frumusetea salbatica descrisa in carte si de personaje. Îi vedeam cu ochii mintii pe Chingachgook si pe Hawkeye cum se luptau cu ticalosii de indieni irochezi si imi inchipuiam ce mandri si nobili sunt mohicanii. In carte englezii, aliatii mohicanilor erau aia buni si francezii, aliatii irochezilor erau aia rai. Generalul Montcalm era un personaj zugravit in culori inchise iar generalul Wolfe era nobilul englez care lupta impotriva nemernicilor de francezi.

Ajuns in Quebec, intr-o conversatie purtata acum cativa ani cu un localnic, am aflat si parerea urmasilor francezilor despre cartea lui Fenimore Cooper. Not so good! Nu mai e nevoie sa va spun ca irochezii erau aia buni si mohicanii aia rai, ca Montcalm a fost un viteaz luptator care a aparat Quebecul iar Wolfe era atacatorul. E drept ca astazi amandoi sunt prezentati ca niste eroi ai Noii Frante ceea ce ma mira intrucatva, dar nu intr-atat incat sa nu inteleg ca si aici e vorba de politica.

Din irochezii de altadata au mai ramas cateva grupuri stranse in rezervatii de indieni, una din ele in jurul Montrealului. Se numesc Mohawk. Initial am crezut ca acest nume e un altfel de a spune Mohican. Insa de fapt ei sunt descendentii lui Magua. Si ca si Magua in carte, au si ei pacatele lor. Sunt un fel de tigani ai Canadei, cam cu aceleasi probleme ca tiganii nostri, numai ca stau in rezervatie.

Vorbind despre carti care mi-au descris Canada superb, ar mai trebui amintit Jules Verne cu “Tinutul Blanurilor”. Vorbind despre cartile copilariei mele, am observat cu stupoare ca desi fac parte din literatura universala, sau chiar aia nord-americana in cazul lui Cooper, foarte putini dintre chebecosii pe care-i cunosc le-au citit. Ba chiar i-am luat la intrebari despre “Dracula” de Bram Stoker, “Pe aripile vantului” de Mitchel, “Jane Eyre” de Charlotte Brontë sau “Mandrie si Prejudecata” de Jane Austen si pe cuvant de onoare daca se gaseste un chebecos din 10 care sa le fi citit. Majoritatea raspunsurilor erau din seria “Nu, da’ am vazut filmul!“

Mi-a fost frica sa-i intreb de Iliada si Odiseea, ca ma asteptam sa mi-l descrie pe Ulise ca pe Sean Austin si in mod clar Achile nu putea fi decat Brad Pitt. Uneori am impresia ca am exagerat cu lecturile cand eram mic, caci acum rar pot schimba impresii sau face referire la vreo carte citita in tinerete fara sa am impresia ca ma dau destept in fata lor. Nu v-as putea spune ce anume au citit chebecii cand erau copii, insa cred ca ar fi interesant de aflat, macar ca diferenta culturala. Insa mi se pare ciudat sa nu stie cine-i Jules Renard cu al sau “Morcoveata”, tocmai ei un soi de francezi la randul lor. Si vorbesc aici de oameni cu oarece cultura si umblati prin lume.