Azi dimineata, cand am iesit din casa am dat nas in nas cu el. Cu un maiestuos cerb de Virginia care venise pana in pragul usii sa linga sarea pe care o imprastiasem pe scari cu o seara inainte. A intors capul cand am deschis usa si s-a uitat mirat la gura mea cascata, dupa care a coborat treptele alert si din cateva salturi a fost in padurea din care venise. Am fost atat de surprins de intalnire, incat nici macar nu m-am gandit sa duc mana la buzunar si sa-i fac o poza cu telefonul mobil.

In seara asta, cand am revenit acasa de la un amic, pe la 9 seara, am vazut in curte un iepure. Mare cat motanul bunicii. Statea plictisit pe un damb de zapada miscand doar urechile din cand in cand. Nefiind sigur ca vad bine, l-am fluierat sa vad daca se misca. Poate ca si-a miscat mustatile, altceva n-am vazut la el.

Initial m-am gandit ca o fi inghetat, afata erau minus 10 grade. Insa prin intuneric am vazut ca-si misca capul incet uitandu-se interesat in jur. Am reusit sa traversez casa si i-am facut cateva poze prin usa din spate. Culmea, desi am aprins si lumina in curte, n-a dat nici un semn de interes in afara ca si-a intors capul inspre mine.

Dovezile sunt prezentate mai jos. Calitatea execrabila a pozelor se datoreaza telefonului mobil care n-are flash si zoomului digital.

Nu e prima data cand primesc vizite de la locuitorii padurii din vecinatate. Mai vine cate un raton spalator din cand in cand, insa se plictiseste repede cand vede ca gunoiul îi este inaccesibil. Iar acum cateva zile, Betty ma anunta nervoasa ca o turma de caprioare iesise la liziera padurii. Din cauza ca al meu catel latra destul de nervos, caprioarele n-au stat prea mult la vedere, reintrand la adapost.

Iarna grea scoate animalele cat mai aproape de oameni. Sînt fericit ca in padurea de alaturi nu-i si vreun urs grizzly. In cazul acesta, gratarele mele cu care ma desfat din cand in cand ar fi mult mai rare si in mod sigur as fi nevoit sa-mi beau berea pe terasa cu pusca langa mine.