Las’ ca stiu
Una din cele mai urate fatete ale mentalitatii nostre balcanice este ca romanul e atoatestiutor. Sau cum ar zice francezii, suntem “tête de cochon“. Incapatanati in propria noastra suficienta.
Incercam zilele trecute sa-i explic ceva unuia care-mi ceruse parerea într-o problema legata de un calcul. El ca meserie, era tot constructor, numai ca nu avea experienta canadiana. N-am apucat sa deschid bine gura si m-am trezit cu un “las’ ca stiu” peste ochi. Zic, OK, daca stii de ce ma mai intrebi? A, pai nu stiu ce zice codul canadian. Zic, bine, hai sa-ti explic. Si incep iar. Dupa cateva minute “Da, asa este, stiu asta“.
La naiba, îi zic, daca stii deja de ce mai imi pierd timpul cu tine? Ma verifici sau ce? Iti testezi cunostintele cu mine? Tipul incepe sa se scuze, ca n-a vrut si ca totusi are nevoie de raspunsul meu. O iau de la capat a treia oara.
De data asta ajung abia la jumatatea explicatiilor cand aud “ah, pai in Romania nu era asa“. Zic “uita ce ai invatat in Romania, ca aici e altfel. Si fii atent la ce iti explic!“. Bineinteles ca n-am ajuns la capat ca avui parte de un “aaa…du-te bai, ca in Romania eu faceam altfel“.
Mi-am bagat picioarele si l-am lasat in plata domnului. Daca tot “Romania rules!” pana si in Canada, atunci nu mai e nimic de povestit. Suntem buricul pamantului si asta ar trebui sa fie suficient!
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
