Canada e curioasa pe alocuri. Se intampla aici chestii pe care nu mi le imaginez in alta parte. Sa luam de exemplu carnetul auto. Iei cartea si inveti singur. Te programezi pe internet si dai examenul. Daca-l iei, primesti un carnet de incepator cu care ai deja voie sa circuli. Dar numai insotit de cineva care are carnet full de minim doi ani.
Si acum incepe distractia. E normal sa nu stii sa conduci din moment ce n-ai pus mana pe volan in viata ta. Doar ai invatat regulile dintr-o carte. Asa ca incepi sa faci scoala cu prietenii, cu vecinii, in general cu cineva care are carnet de mai multi ani si te poate invata cum sa circuli.
Masina cu care circuli nu are nici un semn disctinctiv care sa arate ca esti incepator. Lamaia in parbriz nu exista. Poti circula pe strada si jumate sa fie incepatori ca tine fara ca tu sa stii. Bineinteles poti alege si sa faci scoala de soferi. Care-i scumpa, cam 50 dolari ora si ala nu te invata altceva decat vecinul, prietenul care are carnet de mai multi ani.
Asa ca exersezi. Mai intai in cartierele rezidentiale, unde limita e 30-50 km. Nici tipenie pe strada. Liniste totala. Doar cate un nene care-si plimba catelul. Prinzi curaj. Inveti stopurile. Inveti sa nu mai franezi si sa-ti trimiti pasagerii in parbriz. Amicul care-ti da indicatiile este linistit. Nu-i masina lui, e masina ta. Daca o bushesti, il doare-n cot. Iti explica. Daca nu-ti place, poti lua pe altul care-i liber. Toti cei cu carnet mai vechi de 2 ani pot fi instructori ad-hoc.
Apoi iesi pe strazile principale. Alta viata. Te stresezi de la masini. Te panici cand franezi in mijlocul intersectiei. Nu alegi bine banda. So what? Canadienii sunt calmi. Opusul bucurestenilor. Te ocolesc si abia una din douazeci de masini daca te claxoneaza.
Dupa ce ai invatat parcari si intoarceri si multe altele – de obicei poligonul il constituie parcarea unui mall sambata sau duminica de la 17h00 incolo – mergi pe internet si programezi examenul. In ultima saptamana inainte de examen, iei doua ore cu un instructor care sa-ti spuna smecherii pentru examen si sa faci cu el de doua ori ruta pe care foarte probabil o sa te duca agentul. Nu de politie. Examinator.
Si apoi, in ziua examenului, mergi cu masina ta, insotit de unul din amici si dai proba. Autoruta, zona rezidentiala, zona urbana. O treci, ai carnet full. N-o treci, mai faci ore cu prietenii.
Simplu, nu?
PS De o saptamana ies in fiecare seara cu vecinul meu ungur care se pregateste temeinic de examen. Cine ma cunoaste si imi stie “metodele” probabil ca-l plange pe vecinu’. Dar cert e ca voi face sofer din el!
pai in romania, faci scoala de soferi cu un instrutor (toata lumea te injura si te claxoneaza pe starda ca mergi ca melcu’), inveti din carti semne de circulatie si legislatia, dai examen, dai si proba practica(traseu) insotit de un examinator(politist) iei carnetul, dupa care un an porti lamaia in geam si te injura iar toata lumea si te claxoneaza ca incurci toata circulatia, cand tu defapt esti printre putinii care merg cu viteza legala, nu merg pe interzis, nu se baga in depasiri aiurea, nu intorc in locuri nepermise si se opresc la trecere sa lase pietonii sa traverseze. dar normal, dupa o luna-doua, dai lamaia jos si te adaptezi traficului, insusindu-ti reale calitati de sofer, enumerate mai sus. in canada observ ca inveti de capul tau ce si cum, si abea dupa, dai examen. e bine macar ca sunt oamenii mai intelegatori ca de-ar fi ca bucurestenii..
bre’, iar generalizezi ? nu te-ai obisnuit inca ca voi kebecii sunteti speciali ?
la noi la ingleji tre’ sa ai semn pe masina. L pentru learner, adica ala de’ tre sa conduca cu shoferu in dreapa, si N pentru novice, adica ala care n-are permisu full. cine stie, poate vii vreodata prin vizita si n-o sa stii ce inseamna ….
Bai canadezu’, nu ma enerva ca acus’ ma sui in avion. Si asa trebuie sa ajung pe-un santier in Vancouver la jumatatea lui mai. O sa ma conving cu ochii mei daca-i cum spui tu.
In rest, da, chebecii sunt speciali. Din acest motiv si am impresia uneori ca m-am intors in timp in Romania anilor ’70.
pai da o “sarma” cand vii, sa te asteptam cu balonase pe care sa scrie “welcome home”
Pai de ce “home”? Stiu ca vrei sa ma simt ca acasa, dar de aici pana la “welcome home” e mare distanta. Mai bine ma asteptati cu stegulete si sirop de artar.
Da-l in spume de Vencuvar, mai Stash, mai, hai la Praga ca iti da nenea sirop de hamei ce n-ai pomenit!
Pilsner Urquell? Se gaseste si pe malurile St-Laurentului. Altceva n-ai?
Pilsner Urquell? Glumesti! Aia-i bere pentru turisti. Astia inca mai fac cateva marci, nu multe, doar vreo sapte-opt, pe retete traditionale. Berea e aurie si are consistenta cand o gusti. E intr-adevar, paine lichida, spre deosebire de euro-fizz-urile pe baza de orez din alte tari. Cehia e printre putinele locuri din lume, pe langa anumite zone din Germania si Olanda, unde se face inca bere adevarata.
Carlsberg, care a deschis o fabrica de neam-prost in Polonia, a incercat sa vanda castraveti gradinarilor, cu o promotie buy-one-get-one-free(care NU inseamna jumatate de pret…) si a luat-o n barba major, nu cumpara nimenea Carlsberg-ul polonez, desi are un ambalaj superb, si capac d’ala smecher, cu filet: fiiiiissssss…. Cea mai umila bere ceheasca, in sticla d’aia de pe vremea lu’ Gustav Husak, aia de ulei romanesc, si care costa trei coroane (da, ati citit bine) este 100 cu clase peste posirca polono-daneza. De nu credeti, sunteti bineveniti sa testati. Primul rand il da Abaddon, asa in onoarea taticului lui, Ernesto Sabato, care chiar daca voi nu v-ati prins, traieste inca. Dupa aia, incepeti sa dati voi… Na zdravi, cafeinomanilor…
Vreau sa vin si eu sa lucrez in Canada pe Trukc si nu are cine sa ma ajute daca sti vre-o firma spunem si mie pentru ca vreau sa vin sa muncesc si eu pe camion si nu imi gasesc o firma care sa ma ia. Mersi mult!
dupa cate stiu asa ca in canada este shi in anglia.toata lumea se plange ca in romania vezi doamne se ia greu permisul,daca inveti tot al iei pana la urma oriunde ai fii.
Sînt curios, cine se plange ca în Romania se ia greu permisul. Sigur nu aia din lotul Pitesti!