Despre frumos
Seinfeld este un foarte bun observator al micilor chestii din viata. Le observa, si le discuta in stilul lui specific. Mi-ar place sa fiu ca Seinfeld, dar din pacate sînt ca mine. Observ tot soiul de chestii pe care altii nu le vad, dar n-am talentul lui Seinfeld de a le povesti. Asa ca va trebui sa va multumiti cu talentul meu. Indoielnic.
Azi eram la Costco - un soi de Metro din Romania - cu un amic, sa cautam o scara. Caci a venit primavara, incredibil, si trebuie sa tai crengile uscate din copaci si sa-mi tund brazii din jurul curtii, chestii de care voi traitori la bloc ce sînteti, in cot va doare. Deci cautam o scara si deodata am vazut-o. Mi-a atras privirea instant, ca un magnet. Nu scara. O tanara aranjata, destul de frumusica, foarte eleganta si care mirosea dumnezeieste. Eram la 15 metri de ea si îi simteam parfumul.
Cand am pus ochii pe ea, restul a intrat in ceata. Pe bune, a fost un fenomen ca in efectele speciale din filme. Daca se misca un elefant la 3 metri lateral dreapta de tipa aia, nu l-as fi vazut. Vederea mea periferica se mutase catre centru. O sa ziceti “bai, cat de disperat poti sa fii?“
Dar nu-i vorba de disperare. E vorba de calitate. Nu exagerez daca spun ca dintr-o suta de femei chebece, abia una daca-mi atrage privirea. N-ai ce vedea la ele, sunt sleampe, grase, nearanjate - n-ai sa vezi femeie data cu ruj decat poate sambata seara pe Rue Denis - parul valvoi, ce sa mai, chinul unui barbat obisnuit cu frumosul. Din acest motiv cand observ una pe gustul meu o reperez asa cum ar repera un calator prin desert o oaza de verdeata. De la mare distanta si fara gres. Cu spatele daca sînt, ceva ma face sa ma intorc si n-o ratez. Am un al saptelea simt infailibil.
Dupa ce am remarcat-o, i-am aratat-o amicului si i-am spus: “Pe cat pariu ca-i romanca?” Caci poate nu ma credeti, dar romancutele nostre sunt de obicei femei care au grija de ele indiferent de imprejurari. “Du-te bai d-aici, nu se poate!” zice amicul. M-am apropiat de tanara si am intrebat-o in romana :”Nu va suparati, m-ati putea indruma catre raionul de fructe?“. Si ea mi-a zambit usor mirata si mi-a aratat drumul “E incolo, ultimul la dreapta“. Normal ca amicul a ramas ca la dentist.
Mi-e dor sa merg pe strada si sa vad fete frumoase. Sau hai, nu frumoase, dar aranjate. Sînt insetat de frumos. Sînt insetat de european, m-am saturat de blondul canadian. Mi-e dor de brunete. De roscate. Mi-e dor de corpuri zvelte, de pantofi cu toc. M-am saturat de slapi. Caci in slapi de plaja sau aproape, merg majoritatea femeilor aici.
Ma zgarie pe ochiul meu obisnuit cu altceva.
Pe aceeasi tema
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Loading ...
Interesant amice ! Cum se satura omul si de bine si de rau.Eu n-am fost în Canada, si ma satur de “blondul canadian”. Vino , dragule, în Bucurestiul asta împutit sa locuiesti într-un bloc pe la etajul 10 si cobori apoi sa vezi “jegul brunet” de prin Berceni sau Rahova. Nu trebuie neaparat sa te deplasezi pâna acolo, ai sa-l gasesti pretutindeni pe aici. Vino, numai ca ai s-o întinzi cu coada intre picioare, mai dihai ca Kir Ianulea , dupa ce a fost oparit de Acrivita.
Ai si tu dreptatea ta! In felul tau!