Seinfeld este un foarte bun observator al micilor chestii din viata. Le observa, si le discuta in stilul lui specific. Mi-ar place sa fiu ca Seinfeld, dar din pacate sînt ca mine. Observ tot soiul de chestii pe care altii nu le vad, dar n-am talentul lui Seinfeld de a le povesti. Asa ca va trebui sa va multumiti cu talentul meu. Indoielnic.
Azi eram la Costco – un soi de Metro din Romania – cu un amic, sa cautam o scara. Caci a venit primavara, incredibil, si trebuie sa tai crengile uscate din copaci si sa-mi tund brazii din jurul curtii, chestii de care voi traitori la bloc ce sînteti, in cot va doare. Deci cautam o scara si deodata am vazut-o. Mi-a atras privirea instant, ca un magnet. Nu scara. O tanara aranjata, destul de frumusica, foarte eleganta si care mirosea dumnezeieste. Eram la 15 metri de ea si îi simteam parfumul.
Cand am pus ochii pe ea, restul a intrat in ceata. Pe bune, a fost un fenomen ca in efectele speciale din filme. Daca se misca un elefant la 3 metri lateral dreapta de tipa aia, nu l-as fi vazut. Vederea mea periferica se mutase catre centru. O sa ziceti “bai, cat de disperat poti sa fii?“
Dar nu-i vorba de disperare. E vorba de calitate. Nu exagerez daca spun ca dintr-o suta de femei chebece, abia una daca-mi atrage privirea. N-ai ce vedea la ele, sunt sleampe, grase, nearanjate – n-ai sa vezi femeie data cu ruj decat poate sambata seara pe Rue Denis – parul valvoi, ce sa mai, chinul unui barbat obisnuit cu frumosul. Din acest motiv cand observ una pe gustul meu o reperez asa cum ar repera un calator prin desert o oaza de verdeata. De la mare distanta si fara gres. Cu spatele daca sînt, ceva ma face sa ma intorc si n-o ratez. Am un al saptelea simt infailibil.
Dupa ce am remarcat-o, i-am aratat-o amicului si i-am spus: “Pe cat pariu ca-i romanca?” Caci poate nu ma credeti, dar romancutele nostre sunt de obicei femei care au grija de ele indiferent de imprejurari. “Du-te bai d-aici, nu se poate!” zice amicul. M-am apropiat de tanara si am intrebat-o in romana :”Nu va suparati, m-ati putea indruma catre raionul de fructe?“. Si ea mi-a zambit usor mirata si mi-a aratat drumul “E incolo, ultimul la dreapta“. Normal ca amicul a ramas ca la dentist.
Mi-e dor sa merg pe strada si sa vad fete frumoase. Sau hai, nu frumoase, dar aranjate. Sînt insetat de frumos. Sînt insetat de european, m-am saturat de blondul canadian. Mi-e dor de brunete. De roscate. Mi-e dor de corpuri zvelte, de pantofi cu toc. M-am saturat de slapi. Caci in slapi de plaja sau aproape, merg majoritatea femeilor aici.
Ma zgarie pe ochiul meu obisnuit cu altceva.

Interesant amice ! Cum se satura omul si de bine si de rau.Eu n-am fost în Canada, si ma satur de “blondul canadian”. Vino , dragule, în Bucurestiul asta împutit sa locuiesti într-un bloc pe la etajul 10 si cobori apoi sa vezi “jegul brunet” de prin Berceni sau Rahova. Nu trebuie neaparat sa te deplasezi pâna acolo, ai sa-l gasesti pretutindeni pe aici. Vino, numai ca ai s-o întinzi cu coada intre picioare, mai dihai ca Kir Ianulea , dupa ce a fost oparit de Acrivita.
Ai si tu dreptatea ta! In felul tau!