Servicii neplatite
La Subiectiv.ro pe blog e un articol foarte interesant, care arata foarte clar ca nu s-au schimbat multe lucruri in Romania. Cel putin din punctul de vedere al relatiilor intre un prestator de servicii si clientul lui. Cumva inclin sa-i dau dreptate la ce spune, dar nu chiar integrala.
Pe vremea cand aveam firma in Romania, colaboram cu o prietena care era inginer proiectant. Si facea niste proiecte, bazate pe soltutii destepte, nu doar beton si beton. Cu ea am gandit impreuna o lucrare intr-un oras de munte – nu dam nume – pe structura de metal mixata cu lemn. Si inchisa cu panouri de la Lindab. A iesit superb. Era sediul unei companii de IT furnizoare de servicii la vremea aia pt PSD. Retele, siteuri, etc. Tot.
Ei, prietena asta a mea, inainte sa ajunga sa colaboreze cu mine, lucra pe cont propriu ca Alex. Si o lua in freza tot ca Alex. In principal pentru ca clientii aveau impresia ca un structurist trebuie sa faca si arhitectura. In al doilea rand, pentru ca nu plateau. Cereau “acolo, un proiect micut pt permisul de constructie” si daca inginerul îi scapa proiectelul ala, cu 5 planse si un memoriu tehnic, dusi erau si cu ala faceau toata constructia.
Altii vroiau proiecte normale, plateau avans 30% si apoi restul la sfarsit. Numai ca la sfarsit, incepea scandalul. Ca nu mai vreau asa, ca sterge-mi astea doua coloane, ca nu-mi place aia, ca nu-mi place ailalta si pana la urma fata ramanea cu ochii in soare. Asa ca dupa o vreme, a venit la mine si plangand m-a rugat sa o ajut sa recupereze banii, de parca eu eram mafiot sau racket. N-am reusit mereu, dar am luat-o sub aripa mea ocrotitoare 
Toate proiectele ei din acel moment au trecut prin firma mea. Mi-am depus actele la primarie care sa ateste ca am pregatirea necesara sa fac proiecte – se cerea copie dupa diploma si alte rahaturi – si de fiecare daca cand cineva vroia un proiect, discuta cu mine. Si treaba era foarte simpla. Atata costa, si asta primesti la sfarsit. Daca vrei modificari, atata costa. Tarif pe ora. Totul la vedere, prin firma. Cu TVA si toate alea. Mai era scris in intelegerea respectiva ca clientul intelege ca un inginer constructor poate schimba o solutie dar nu arhitectura si ca nu furnizam proiecte de arhitectura decat cu contract separat.
Si clientul trebuia sa ne lase CEC-uri la termen. Daca vroia un an de rate, no problem. Luam 12 CEC-uri si basta. Daca la final erau anumite discutii, aveam garantii de incasare. Daca clientul renunta, primea toate CEC-urile inapoi, in afara de o suma de 30% retinuta pt efort si ne returna proiectul integral. Chiar daca facea copii dupa proiect, eram oricum acoperiti de aia 30%. Dar putini incercau sa dea teapa cand discutau cu o companie. Insa multi incercau sa dea teapa cand discutau cu o persoana fizica.
Cel mai bine era acoperita prietena mea cand includeam proiectul intr-o lucrare. Cand pe langa el furnizam si solutiile si constructia. De obicei sumele erau suficient de mari ca sa acopere si mama proiectului fara sa o incurce. Si din momentul ala i-a fost bine.
Din pacate in Romania ca sa faci afaceri pe furnizare de servicii iti trebuie spate. Cand livrezi materiale, daca clientul nu plateste, iei materialele inapoi – mama ce recuperari de materiale am facut la viata mea – cand construiesti si nu plateste, opresti lucrarea. Ce naiba faci cand furnizezi un serviciu si nu plateste? Riscul e foarte mare. Nu exista legi bune, nu exista cultura, nu exista respect sau etica. Ce faci? Pai te bagi sub aripa unuia mai mare care are relatii si care iti poate recupera banii. Si lucrezi prin el.
Cam asa vad eu lucrurile! Poate nu le vad foarte bine, dar e drept ca m-am dezobisnuit sa-mi fie frica ca nu-mi incasez banii.
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
