Apartamentul de doua camere al Nicoletei si al lui George este situat in plin centrul San Francisco-ului. Ferestrele largi ofera o vedere incredibila asupra Bay Bridge si soarele inunda locuinta. Cele mai bune restaurante din oras nu sînt decat la 10 minute de mers pe jos. Parcarea insa este imposibila. In fiecare zi Nicoleta este nevoita sa piarda intre 30 de minute si o ora pana sa gaseasca un loc. Apartamentul costa 2,600 USD pe luna si lunile trec repede.
Nicoleta s-a mutat in micutul apartament cochet iarna aceasta pentru a incepe un nou job de designer de interfata la Apple. In acest timp, George locuieste inca in vechiul lor apartament din Los Angeles. Cuplul dorea sa se mute impreuna la San Francisco, insa in ultimul moment George a primit o oferta de nerefuzat: un job pe dezvoltare de produs la MySpace.
Acum relatia lor este la distanta. Sapte ore de drum îi separa. Este pretul platit pentru avansarea in cariera in Sillicon Valley. “Este complicat, ne costa multi bani si pune la incercare relatia noastra, insa in prezent este singura solutie” rade George, imbratisand-o pe Nicoleta. Sînt amandoi in livingul meu din Montreal, unde am reusit sa-i atrag afland ca sînt in Montreal, la botezul ultimului nascut al surorii lui George. “Uite, zice George, ca sa reusim sa venim impreuna aici, Nicoleta a trebuit sa vina la Los Angeles ca sa luam impreuna avionul. Asa ca a plecat de acasa la 3h00 dimineata, si abia am fost la aeroport la 11h30“
De fiecare data cand George merge la San Francisco sa-si petreaca week-endul cu sotia lui, stie ca sfarsitul de saptamana va lua sfarsit in mod abrupt. In fiecare luni dimineata pleaca din San Francisco catre Orasul Ingerilor la 1h00 dimineata si dupa sapte sau opt ore de drum, in functie de trafic, ajunge la timp la sedinta saptamanala de la MySpace stabilita la 11h00 dimineata. “La MySpace este o regula nescrisa, rade George. Nici o sedinta inainte de 11h00 dimineata. Daca o fixezi inainte de ora asta, sunt sanse foarte mari sa nu fie nimeni prezent“
Pe George si Nicoleta i-am cunoscut in Iasi, cand erau amandoi studenti la Facultatea de Calculatoare. Era prin 1995, mergeam la multe chefuri cu ei pe vremea aia. Ea era colega de camera cu o tipa pe care pusesem ochii. Pana la urma n-a iesit nimic, insa i-am cunoscut pe ei.
Au ramas impreuna dupa facultate si planurile lor de viitor erau axate pe o emigrare in America care in 1998 era in plina expansiune a dotcom-urilor. “Am jucat la Loteria Vizelor in Romania, insa nu am castigat niciodata. Asa ca am inceput sa caut de lucru pe internet, am trimis zeci de CV-uri, a fost o nebunie, isi aminteste Nicoleta. In 1999 am primit o oferta de angajare la Yahoo! Am crezut ca visez. Eram in al noualea cer. Am plecat cu viza de lucru, care nu-mi permitea sa ma mut de la angajatorul meu. George m-a urmat dupa un an cu viza de student la University of California in Los Angeles.”
“A fost greu, continua George. In tara eram aproape sa fac doctorat, insa in LA am luat-o de la capat, de jos. Am reusit sa intru la un master care mi-a deschis usa spre primul meu job la Ticketmaster. Lucram la intretinerea serviciului lor online de rezervari. Astazi putini stiu ca Ticketmaster exista si inainte de era internetului“
Acum s-au implinit 8 ani de cand sînt împreuna in California. “In 2006 am castigat la Loteria Vizelor. Am fost nebun de fericire, in sfarsit puteam sa lucrez liber pe piata lor, si mai ales avand green cardul puteam sa vin in Romania sa-mi vad parintii, zice George. Nu mai trebuiau indeplinite tot soiul de formalitati la Ambasada de la Bucuresti si compania mea nu mai trebuia sa aplice pentru reinoirea vizei de lucru. Insa dezavantajul pentru ei a fost ca dupa o perioada am plecat la MySpace” rade el.
“Cand am ajuns noi in California era ca in goana dupa aur, isi aminteste Nicoleta. Daca stiai sa deschizi calculatorul aveai job. Daca stiai sa programezi, deja ti se ofereau super conditii. Insa de atunci lucrurile s-au schimbat. 11 septembrie a fost o lovitura dura pentru industrie. Astazi nimeni nu mai mizeaza pe o companie care poate va face minuni peste noapte, ci mai curand pe companii care pot oferi garantii pe termen lung. Nimeni nu mai pariaza pe un foc de paie. De asta Apple e compania ideala.”
Insa intr-un mod absolut uimitor, cei doi nu intentioneaza sa ramana in California. Nu-si pot imagina crescandu-si copiii departe de familie, mai ales cu ritmul infernal de viata pe care-l duc. Insa problema, zic ei, este ca odata ce-ai gustat din viata in Silicon Valley, este foarte greu sa te imaginezi lucrand in alta parte. “Toti marii actori ai industriei sînt acolo. Resursele sînt practic infinite. Si foarte important, clientii si angajatorul stiu sa aprecize munca de calitate si ideile noi, subliniaza George. In Romania trebuia sa ma bat cu clientul pentru ca un produs sa fie acceptat. Designul web era la inceput in Romania si foarte putini stiau ce sa ceara sau si mai important, ce sa-si doreasca. Mereu vroiau schimbari imposibile si rar plateau tot ce lucram. Pe termen lung chestia asta este obositoare.”
Dar cum ramane cu alti romani care ar vrea sa lucreze in California pentru Google, Apple sau Yahoo!, îi intreb. Ce ar trebui sa faca? “Stii care-i problema acum? intervine Nicoleta. Silicon Valley este un cerc inchis in prezent. Companiile nu prea se mai uita la ce se face in alta parte, nu mai cauta oameni din exterior. Foarte greu mai iau angajati care n-au experienta acolo. Piata a scazut si acum se gasesc oameni. A devenit o lume inchisa in care este greu sa intri dar si mai greu sa iesi” incheie ea.
