Nehotarâtii care-mi scot peri albi
Una din cele mai mari provocari pe care am avut-o de-a lungul timpului au fost colaboratorii indecisi. Colaboratorii care-si schimba ideile dupa cum bate vantul, sau mai rau, cei care nu-s in stare sa ia o decizie si sa se tina de ea. In inginerie, asta este unul din cele mai grele defecte pe care le poti intalni intr-un om.
Cum trebuie actionat cand ai de-a face cu o persoana indecisa sau cu una care nu e in stare sa ia o decizie? Superior, angajat sau coleg. Cum ati preveni problemele si pierderile pe care le-ar produce atitudinea lor in sînul unei echipe? Si mai ales, cum ati aborda problema intr-o discutie fata in fata cu persoana respectiva?
Abilitatea de a lua decizii sau de a le pastra, este un indicator al pasiunii si increderii unui om in decizia respectiva. Nehotaratul are tendinta sa sufere mai mult din pricina faptului ca se trece peste parerea lui, desi poate ca in sinea lui isi doreste sa nu fie nevoit sa decida.
De cate ori ma izbesc de problema asta, imi vine sa ma catar pe pereti. Am ingineri sau arhitecti cu care colaborez, care dau o solutie si peste noapte schimba tot. De ce? Pentru ca asa a vrut clientul. Deci clar ca toata munca mea se duce pe apa sîmbetei si ma intreb atunci de ce respectivul nu a incercat sa-l convinga pe client ca schimbarile facute peste noate afecteaza munca tuturor celor implicati de-a lungul unui proiect.
Sau cazul inginerilor juniori din echipa mea. Lucreaza pe un proiect si e logic ca trebuie sa ia niste decizii. Unii le iau. Altii se feresc. Ori vin la mine in birou la fiecare cinci minute si ma intreaba ce sa faca, ori pur si simplu asteapta pana in ultima clipa si apoi vin cu toata documentatia, mi-o pun pe birou si se spala pe mani. iar eu trebuie sa adun tot gunoiul in urma lor.
Cel mai greu, insa, imi este cu sefii mei, cativa dintre ei luand decizii bune dar fara sa-si respecte apoi propria linie. Din cauza asta ma regasesc deseori in conflicte de interese, in clasica situatie de “intre ciocan si nicovala“, pe de-o parte clientul, pe de alta seful.
Aflat odata intr-o situatie din asta, l-am lasat pe client un pic nemultumit, intr-un mod calculat, pentru ca stiam ca se va adresa mai sus pe scara ierarhica. Facand asta, am obtinut resursele necesare, pentru ca stiam ca sefii mei nu-si permiteau sa-l lase pe client sa depaseasca punctul de nemultumire in care se afla deja. Intr-un final, si clientul si managementul departamentului meu au fost fericiti, dar cel mai castigat am fost eu, ca am primit unealta dupa care plangeam de mai mult timp. iar la final, nici macar n-au remarcat “manipularea“.
De obicei pe nehotarati îi intreb direct ce parere au. Sau incerc sa le sugerez propria mea parere, dar intr-un mod in care sa aiba impresia ca ei au decis. Si in felul asta sa capete incredere in ei, caci altfel nu se poate. Practic e negociere, diplomatie si vanzare in aceeasi actiune. Ori, in cazul in care ei au incredere mai mare in altcineva, incerc sa-mi vand ideea persoanei respective, stiind ca acela la randul lui va influenta nehotaratul. Nu-mi iese intotdeauna.
Ma feresc sa discut cu nehotaratii direct, spunandu-le in fata ca sînt indecisi sau sa le impun cu forta o idee. Efectul pe care-l obtin cel mai des este de incapatanare si rezistenta. Nehotaratii au tendinta sa se gandeasca la ei ca la niste persoane de treaba, dar exact acest “de treaba” îi face pe altii sa inceapa o fraza in care sa-i descrie cu “cutarescu e un tip/tipa de treaba, insa...”
Deci care e cea mai buna metoda?
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
E usor sa te lasi dus de val si sa incerci sa-ti impui parerea sau ideea ta asupra celorlalti. Unii ar spune ca tendinta de impunere vine din dorinta de putere. Sau din contra, din ezitari.
Cred ca ai dreptate cand abordezi toate relatiile de acolo ca pe o negociere. Asa si este.
Din cate stiu, cea mai buna metoda de a misca din loc o persoana nehotarata este deadline-ul strict si implementarea supervizata a detaliilor. Insa problema cu subordonatii e una, iar cea cu ‘the mighty sef’… cu totul alta
). Ca uite, sefilor indecisi nu ar strica sa le trimiti (pe e-mail neaparat) minuta discutiilor de fiecare data cand se iau decizii. Si de cate ori se razgandesc, sa faci FF si sa le spui… ce aveti de pierdut (businesswise). Cred ca una dintre cele mai bune metode de a de a convinge pe cineva ca greseste este sa ii arati ce pierde daca merge pe drumul sau. Si pierderea sa fie cat mai bine cuantificata… In business, nu ar trebui sa fie f greu 
)
Dar oricum, primul meu sfat ar fi sa separi situatiile (sef/subaltern), abordeaza-le pe rand..
@Simply Red
Am incercat odata sa-i spun unui sef chestia aia cu ce avem de pierdut in cazul in care isi schimba decizia si am primit raspuns “Daca vrei jobul meu sa stii ca vine cu toate responsabilitatile si obligatiile, nu doar cu avantaje”.
Ce dreaq era sa-i zic? Da-l incoa ca ma descurc mai bine? Neh!
Ce-i drept… e nevoie de doi intr-o discutie. Pe langa ca sunt nehotarati, par si autoritari. Cred ca sunt o norocoasa totusi. Ai mei au inteles in marea majoritate a cazurilor
).
Nu e vorba neaparat de autoritate, ci de o anumita ierarhie si de mosia fiecaruia. In companiile din Vest sau din SUA, Canada, etc, ierarhia este foarte bine stabilita si respectata. Ca roman, am deseori tendinta sa o iau pe scurtatura ( a se citi aratura) si sa trec peste seful direct. Chestia asta nu prea este agreeata, si sa ma fereasca sfantu’ sa o dau in bara.
Pai, nu o vei da in bara
). Vei face slalom… Asta facem toti, nu? 
)
Daca e vorba de cineva pe acelasi nivel ierarhical organizatiei sau mai jos solutia este indicarea fisei postului. Cand e vorba de un sef devine periculos. Seful nehotarat are totdeauna tendinta de a “confisca” deciziile bune din echipa care o coordoneaza. Iar cand e vorba de un client interesant ai ajuns la vorba mea ! Am des aceasta problema in conditiile in care un client care nu prea stie ce ar vrea cere o oferta de constructie. Se razgandeste dupa 2 saptamani si vrea modificari fundamentale. Mai lungim cu 5 metri si scurtam cu 3. Si tot asa. Dupa ce faci 2-3 oferte ce faci cu nehotaratul ? Dar daca descoperi ca nici macar nu are terenul pentru constructie ?
Astea-s riscurile cand nu i se explica clar clientului ca oferta e gratis, dar timpul suplimentar la modificari se plateste. Iar daca semneaza contract si nu are teren, e bun de plata.
Eu insa nu vorbeam de clienti. Clientii au dreptul sa se razgandeasca chiar si dupa ce au batut palma. Desiguri, trebuie sa fie constienti ca trebuie sa plateasca toate schimbarile.
Eu vorbeam de colegii (sefi sau subalterni) din companie. Chestia cu fisa postului nu functioneaza. Doar nu scrie acolo ca trebuie sa fie hotarat, nu? Si cu seful nu-i periculos, e datator de batai de cap. Atat!