Sa pierzi urat
Nu numai ca fosta prima doamna a SUA, Hillary Clinton, nu s-a retras din cursa pentru investitura democrata in aceasta seara cand a pierdut oficial orice sansa de a fi nominalizata la candidatura partidului democrat, dar nici macar nu l-a felicitat pe Barack Obama pentru ca acesta si-a asigurat deja numarul de delegati necesari pentru nominalizarea oficiala. Chestie care a reusit-o in seara asta la ora 9, cand delegatii din South Dakota i-au oferit numarul magic.
Hillary a declarat ca “ar fi vrut sa-i recunoasca meritele lui Obama si suporterilor sai“. Ar fi vrut, ma intelegeti, dar ceva o retine! A spus ca Obama i-a inspirat pe americani si i-a impins pe oameni sa se implice iarasi in politica, dar n-a pomenit nimic despre faptul ca acesta deja a indeplinit toate conditiile pentru o nominalizare istorica. Ceea ce a spus in schimb, este ca nu vrea ca suporterii ei sa fie ignorati.
Mai mult, a continuat sa se declare cel mai puternic candidat dintre cei doi si singura capabila sa-l invinga pe McCain. OMG! Ce inseamna sa nu stii sa pierzi cu fruntea sus. Comentatorii politici americani sunt socati de atitudinea fostei prime doamne, deja se fac bancuri pe fata despre incrancenarea ei si tot mai multi lideri democrati o trag de maneca pe Hillary sa renunte la o lupta deja pierduta.
Cea mai tare faza a fost cand Hillary si-a invitat sustinatorii sa intre pe pagina ei de internet si sa-si exprime parerile cu privire la ceea ce ar trebui ea sa faca de acum inainte, sa se retraga sau sa mearga la Conventia de la Denver in calitate de candidat la nominalizare.
Si cand ma gandesc ca toate miscarile astea arata ca vrea cu orice pret sa prinda macar nominalizarea la vice-presedentie, chiar ca ma apuca greata. Si in calitate de simpatizant al democratilor, senzatia e cu atat mai nasoala!
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Si cu aceasta ocazie ne putem da seama cat de bine e ca nu a ajuns presedinta (cum suna) USA. Sunt convins ca intr-o oarecare masura si-ar fi pus orgoliile personale in fata interesului public. Ar fi fost totusi interesant, asa, ca show.
Interesanta situtatie… Oricum tipa mi s-a parut ciudata atunci cand a declarat public ca il iarta pe Bill ca i-a pus-o Monicai. Nu se face asa ceva public si de aceea cred ca pute ceva pe acolo. In plus… Cine a mai pomenit ca o femeie sa devina presedinte in USA…? Dar cine naiba a mai pomenit ca un negru sa fie presedinte in USA. Si astfel se indeplineste visul Republicanilor: inca patru ani la Casa Alba. Succes domnule McCain ! Aveti drumul netezit de catre Democrati.
Domnilor,
Scapam din vedere the bigger picture! N-are nicio relevanta ca Obama o sa ajunga presedinte sau ca Hitlarry ar fi putut ajunge (Doamne fereste) presedinta. Urmatorul pas, greu de conceput acum, este ca America sa aiba un El Presidente latino, care sa vorbeasca numai spaniola. Din cate am vazut pe-acolo, momentul ala e aproape rau de tot!
Momentul ala e aproape si nu prea. Villaraigosa, primarele Los Angelesului poate ca are ceva sanse sau mexicanul ala de la justitie, cum naiba îi zice. In rest, pe plantatii!