La doi ani dupa ce terminasem facultatea, am facut armata la o scoala de ofiteri din sudul tarii. Drept pentru care astazi am gradul de locotenent in rezerva, ca nu m-a mai interesat sa urc in grad.

Ei, in cadrul grupului cu care am facut armata erau baieti desoebit de misto, toti cu facultate in diverse specializari. Si toti, ca sa scapam de corvezi, ne-am aciuat pe langa ofiterii din cadrul scolii, ca un soi de ajutoare sau helperi de birou, ordonante neoficiale. Traduceam acte, faceam programe de calculator, etc.

In acea perioada dezvoltasem teoria cercurilor concentrice ale puterii, ca eram in love cu Tismaneanu, Bogdan Ficeag si altii, caci ma batea gandul sa intru la Scoala Nationala de Inalte Studii Politice. Teoria asta, dezvoltata de mine, zicea ceva de genul:

Toti facem parte din structurile puterii de la mic la mare. Numai ca incepem din exterior unde puterea e mica sau lipsa si cu cat pasim in cercul urmator, catre centru, cu atat puterea noastra creste. Scopul este sa ajungem in punctul negru de la mijloc langa cei care decid totul.

De-a lungul vietii, dupa armata, teoria asta s-a dovedit corecta. Faceam parte din cercurile de mijloc, cei care aveau ceva relatii si puteau rezolva chestii dar legaturile lor primordiale erau cu cei din cercul trei al puterii, cu vice-primari, vice-presedinti, etc. Cu oameni din esalonul trei. Noi eram in esalonul patru. Si ne asteptam randul!

Dupa un timp, cei din esalonul trei, au devenit cei din esalonul doi. S-au apropiat de ultimul cerc, cel care inconjoara punctul negru. Noi, dupa ei. Relatiile noastre erau cu aceeasi oameni, numai ca aia devenisera primari, presedinti de consilii judetene, mari antreprenori, etc.

Si in aceasta perioada am plecat din tara.

Aflat in vizita in Romania, am observat ca cercurile s-au miscat din nou. Colegi de banca în liceu sau facultate au devenit prefecti, altii au devenit sefi peste Inspectorate de Constructii regionale, o fosta profesoara e sefa IGSIC pe Romania, unchiul unui asociat a devenit seful ANL, altul a intrat in Biroul Permanent PDL si tot asa. Si chestia asta e valabila in toate zonele. Vechii colegi de generatie, cu care am facut armata, am baut si mers la fete sînt pe cale sa ia puterea in Romania in urmatorii ani. E randul lor sa faca parte din primul cerc, cel care inconjoara foarte strans punctul negru. E randul lor sa devina parlamentari, ministri, sefi de institutii sau de banci.

Amuzant este ca acest lucru a durat 20 de ani. Exact ce a spus Brucan. Numai ca in loc sa schimbe lucrurile in Romania, fie si dupa 20 de ani, ei fac acum parte din sistem. Si sistemul îi hraneste si îi imbraca si le dicteaza regulile. O revolutie este exclusa. Beneficiile sînt prea mari. Si sînt trist cand vad acest lucru. Speranta Romaniei de acum 20 de ani, generatia Pietei Universitatii a dat de gustul puterii si joaca dupa regulile impuse de taticii sistemului.

Cine-si face sperante pentru Romania, si le face degeaba! S-au schimbat lucrurile insa doar la suprafata. In interior este acelasi putregai dintotdeauna, numai ca acum e parfumat si bine imbracata, conduce SUV-uri si vorbeste trei limbi straine.

Mentalitatea insa, e aceeasi. Si nu se va schimba niciodata!