Sa zicem ca un mare producator de … ce vreti voi, din Romania, a organizat un concurs ” Compania XXX te trimite la Euro 2008!“. Sa zicem ca bugetul de publicitate al campaniei publicitare respective acoperea costurile biletelor de intrare la meci, transportului si al cazarii in Austria si Elvetia. Sa zicem ca un castigator al acelui concurs ar fi pus mana pe o excursie reala, cu bilete reale si ca s-ar fi aflat intr-adevar pe stadion la meciurile nationalei de fotbal.
Sa ne închipuim acum – nu e prea greu, nu-i asa – ca niste directori financiari si de prin alte departamente economice ai companiei respective, s-ar fi gandit sa fie ei aia care sa mearga la Euro 2008. Dar cum sa faca, din moment ce erau angajatii companiei care oferea premiile, si se stie clar ca în regulamentul de participare la un asemenea concurs angajatii si rudele lor sînt excluse?
Ei bine, în regulamentul concursului au scris ca respectiva companie te trimite la Euro 2008, fara sa precizeze ca transportul si cazarea erau asigurate. Chestie de aducere din condei. Apoi au asteptat pana ce premiile au fost castigate cu adevarat. Numai ca la încasarea lor, clientii au avut surpriza sa li se puna în mana doar biletele de intrare la meci, fara cazare si fara transport. Pe care, li s-a explicat amabil, erau nevoiti sa le plateasca singuri. Suma nu era deloc neglijabila.
Normal, unii clienti au renuntat pentru ca nu aveau posibilitatea sa faca acest lucru. Drept pentru care în cadrul companiei s-au realizat toate actele care aratau ca premiile fusesera într-adevar înmanate castigatorilor dar ca acestia au renuntat sa le foloseasca. Deci la sfarsitul campaniei publicitare, firma ramasese cu premiile deoarece castigatorii lor renuntasera la ele.
Drept urmare, managementul companiei si-a dat acordul ca premiile neridicate sa fie împartite angajatilor. Pentru tipii aia destepti a fost un mizilic sa puna mana pe lozul cel mare, asa ca au vazut meciurile din tribuna.
Ah, ce cunoscut suna toate acestea! Si cred ca nu doar o firma a facut asta.
M-am ocupat personal de trimiterea unui grup la Euro in cadrul unei promotii. Nici macar o clipa cineva din echipa sau din companie nu si-a pus problema asa… E evident chestiune de etica si de cultura organizationala. But I guess I am just lucky….
Da, esti doar lucky ca lucrezi intr-o companie corecta. Eu stiu faza asta de la un amic a carui nevasta era pe stadion, desi nu era neaparat microbista, iar el care era microbist si mai ales se afla in concediu, statea acasa sa aiba grija de copii. Cand l-am intrebat cum de s-a întamplat asta, mi-a povestit toata istoria.
Intr-un fel, am patit-o si noi, dar in sens invers. In ziua plecarii, unul dintre castigatori nu s-a prezentat la aeroport desi confirmase sus si tare ca vine. Ne-am repliat repede si am trimis un coleg din forta de vanzari, cu alt avion, putin mai tarziu. Ne-am asumat costul unui bilet de avion prins in ultima clipa pentru a nu pierde pachetul intreg, care includea bilete, cazare si excursii (!!) organizate pe parcursul celor 10 zile – ca au stat la meciurile din grupa ale Romaniei. Dar asta-i alta poveste si nu s-a facut cu nicio intentie de genul celor povestite de tine. Sincer… nu as putea sa lucrez intr-o companie ca cea de mai sus. Makes me sick. Mai bine dau meditatii la engleza sau vand cirese la taraba… Sau orice altceva, cinstita sa fiu. Am lucrat candva pe la o mare agentie de presa dar m-au scarbit nepotismul, interventiile si interesele de care m-am lovit la tot pasul. Si am plecat. Si nu regret. Deloc…
)
Vezi tu Simply Red, indirect imi confirmi povestea. La voi au fost motive obiective poate, dar ideea ramane aceeasi: decat sa pierdeti pachetul, ati trimis pe unul din firma.
Exact spre acest punct s-au indreptat si aia din articolul meu, numai ca intentia lor era de la început sa ajunga acolo. Cand s-a ajuns, au folosit aceeasi scuza: decat sa pierdem pachetele, pentru ca castigatorii au renuntat la ele, mai bine sa trimitem oamenii din firma. Get the point?
Sigur ca I got the point
). La fel cum stiu sigur ca ce am facut a fost bine. Si bine intentionat. Am fi trimis pe cineva din afara categoric, dar era chestiune de ore, duminica. Pe omul ala care s-a dus l-am luat de la gratar cu familia, ca sa lipseasca 10 zile de acasa. Niciun strain de firma nu ar fi percutat mai repede, nici furnizori, nici clienti, nici alti colaboratori. Este o diferenta de la cer la pamant intre cele 2 situatii… Am cautat sa facem ceva cu un pachet cumparat in intregime. Eu cred ca am facut exact ce trebuia. Ba chiar m-am bucurat de omul ala… ca i-a cazut fata la auzul vestii. Extra motivare pentru urmatoarele luni. Person wins, company wins.
Sunt curioasa… Tu ce ai fi facut intr-o astfel de situatie?
As fi anuntat hotelul ca persoana care trebuie sa vina va intarzia o zi, si într-o zi as fi gasit pe careva care sa nu faca parte din companie. Dar asta-s eu! Cu ocazia asta mi-as fi pus angajatii in cap, insa asa este etic.
Bineinteles ca e corect si ce-ati facut voi, dar vezi tu, cand se afla ca pana la urma a plecat cineva din companie in locul unuia extern, lumea nu mai sta sa puna intrebari. Regulamentul e clar, nu? Angajatii si familiile lor nu pot participa. Atunci cum sa castige unul care-i angajat?
Din aceasta dilema nu putem iesi!
Hehe… Pare simplu, dar nu este. Hotelul era ultima veriga din lant, pentru ca… asa-i la noi. Si asta ma duce cu gandul la agentia oficial nominalizata sa se ocupe de vanzarea biletelor si pachetelor pentru Euro. Una singura, gestionara unei afaceri de milioane de euro… In lantul asta nebun te-ai fi intalnit cu o negociere de super putere din partea agentiei, nenumarate clauze in contract de tip ‘take it or leave it’, termene drastice de plata si penalitati multiple impuse cu luni de zile inainte. Si astea toate imputate indirect noua, direct unei alte agentii, intermediare, pentru ca din lipsa de resurse umane si de timp am fost nevoiti sa delegam acestei agentii mici mare parte din proiect. Revenind la verigile lantului, ar fi urmat accesul la bilete de avion in acea perioada. Si faptul ca duminica a plecat grupul, iar luni a avut loc primul meci din cele 3. Si cu faptul ca, din extern, nimeni nu se mai calificase criteriilor impuse de noi. Ce poveste lunga! Din fericire, am gasit aceasta unica bresa: grupul pleca insotit de oameni din forta de vanzari, tocmai in ideea strangerii de legaturi si a incentivarii unor parteneriate de durata. Asa ca – desi ce spui tu cu ‘zvonurile’ din interior poate fi extrem de verosimil – am ales un rau mai mic in favoarea unuia care mie mi se pare absurd. A pierde un pachet de mii de euro versus a-ti asuma ca din cauza neseriozitatii unui om poti ingrosa randurile fortei tale de vanzari mi se pare fair enough. Ce-i drept, daca invitatul nostru era om si stia sa primeasca cu adevarat o invitatie de genul asta… nu se ajungea aici.. E evident ca e chestiune de etica si ca putem dezbate la nesfarsit. Personal, in situatia data, cred ca s-a luat cea mai buna decizie. Ca nu exista mereu numai alb si negru, mai sunt si griuri in poveste, si asta nu-i un capat de tara, nici pentru cele mai stricte principii.. inclusiv in afaceri.
[...] frauda [2] Nici euro 2008 nu a fost ferit de tepe la concursuri ; Sa zicem [ spune cafeina.ro/cum-...mpul-euro-2008/ ] ca un mare producator de … ce vreti voi, din Romania, a organizat un concurs ” Compania XXX te [...]