Se apropie ziua unui prieten bun care locuieste la Boston, în State si ca în fiecare an ar trebui sa-mi storc creierii sa ma gandesc ce cadou sa-i fac. Numai ca în acest an, solutia este deja gasita. Aflat în vizita la Voronet acum o luna si ceva, m-am plimbat, la iesirea din manastire, prin fata tarabelor de suveniruri. Printre multe kitchuri si rahaturi de tot felul, care aveau o stransa legatura cu Stefan cel Mare si urmasii sai – cum ar fi serpi de lemn sau palarii de cowboy texani – am gasit o masa pe care erau însirate multe chestii de colectie. Ma rog, de colectie pentru unii, gioarse pentru altii.

Printre aceste chestii, se aflau doua clasoare d-alea vechi de diapozitive, daca mai tineti minte cum aratau. Numai ca în loc de timbre erau monezi de toate neamurile si felurile. Rasfoind clasoarele, mi-am adus aminte – sau mi-a picat fisa, ca sa fiu în ton cu povestea mea – ca prietenul meu este colectionar de monezi. Numismat amator, cum ar veni. Si atunci am început sa caut mai atent ceva deosebit.

La un moment dat mi-au picat ochii pe un dolar american din 1795. Nu stiam daca prietenul îl are în colectie, însa mi-am spus sa-l cumpar totusi, ca nu se stie. Fetiscana care le vindea, mi-a cerut 5 lei. 8 daca iau doua. Si am mai luat un dolar batut în 1800.

Acum, cum sa va spun, eu sunt pasionat de istorie. Nu de istoria în sine, cat de evenimentele care au marcat umanitatea si relatia mea cu ele. Mi s-a parut foarte straniu sa tin în mana un dolar de fier – ca nu era de argint – batut in 1795 in Statele proaspat independente ale lui George Washington. Mi-a placut sa-mi las mintea sa zburde si sa-mi închipui ca dolarul ala a stat candva în buzunarul lui Ulysses Sam Grant pe vremea cand era cadet la West Point, cu cativa zeci de ani înainte sa devina generalul sef al Statelor Unite si sa mature pe jos cu Sudul revoltat. Sau poate ca a stat în buzunarul vreunui colon care l-a schimbat pe o sticla de whiski, o camera la un bordel si o noapte cu o tarfa, înainte sa se suie în caruta lui si sa plece spre Vest unde avea sa se aleaga cu gatul taiat de Ochi de Vultur.

La 1795, un dolar era salariul pe o saptamana al unui vacar. Cowboy, de! Era salariul pe 5 zile al unui turnator de fonta, acelasi care a realizat poate primele cai ferate din America. Era solda pe doua saptamani a unui cadet de anul I la West Point, prima scoala de inginerie si academia care a dat Americii atat generalii sudisti cat si nordisti în timpul razboiului de secesiune.

Dolarul ala pe care-l tineam în mana însa, cel mai probabil a apartinut unui bucovinean care a imigrat pe timpul Imperiului Austro-Ungar. Si prin mijloace nestiute, a strabatut secolele si oceanele ca sa-si termine calatoria într-un clasor din Voronet. De unde, cumparat pe post de cadou, avea sa se întoarca înapoi în America, la locul lui. În tara unde a fost batut si culmea ironiei, în Boston, leagan al Americii.

Din acest motiv iubesc istoria! Pentru ca totul are o continuitate. Pentru ca fiecare gest sau lucru, influenteaza in mod nestiut viitorul.