Printre prietenii si cunostintele pe care i-am revazut în Romania în timpul vacantei, s-a numarat o fosta colega de liceu pe care n-am mai vazut-o de cel putin 10 ani. Era si ea în vacanta la parinti asa ca ne-am întalnit la o cafea si ne-am mai adus aminte de vremurile de altadata. Am întrebat-o ce mai face si mi-a povestit ca la terminarea facultatii, a prins o bursa in Grecia si apoi a fost angajata la o banca de acolo. Mi-a spus ca o duce excelent, ca s-a stabilit în Elada si ca-i place foarte mult, ca si-a cumparat casa pe malul Marii Egee si ca are o viata foarte misto în general.
Parea foarte detasata si sigura pe ea, motiv pentru care nimic din ce mi-a povestit nu mi-a dat de banuit. Decat o suspiciune abia simtita, ca prea e totul roz si drumul pavat cu petale de trandafir. Pentru conformitate, drumul spre reusita în tarile din Vest nu e niciodata pavat cu petale de trandafir, ci cu pietre ascutite peste care de obicei trebuie sa mergi în picioarele goale. M-am gandit însa ca o fi unul din acele exceptii care confirma regula si nu mi-am mai batut capul.
***
Apuc sa ma uit la televiziunile romanesti doar dimineata în cele cateva minute în care-mi beau cafeaua înainte de a-mi începe ziua. Astazi, contrar obisnuintei m-am trezit la 6h00 caci aveam o întalnire în partea cealalta a orasului. Pe cale de consecinta, la 6h20 eram în bucatarie sorbindu-mi cafeaua. Am deschis TV-ul pe TVR unde era o emisiune dedicata romanilor plecati din tara si care au nevoie de asistenta juridica. Emisiunea se numeste “Avocatul dvs” si este de o banalitate si plictiseala imensa pentru cei care nu au o problema juridica specifica legata de Romania. Cei cu probleme suna în direct si avocatul invitat în studio le ofera sfaturi juridice la problemele pe care le au.
Cu ochii la cana de cafea, aud deodata o voce familiara la televizor. Ridic ochii si observ uimit pe ecran numele fostei mele colege – are un nume foarte rar, nu exista posibilitate de confuzie. Fata suna din Cipru si avea nevoie de consultanta juridica într-o problema mai speciala. Înmarmurit ma uit la ecran ascultandu-i durerea.
Am un copil în varsta de doi ani. Copilul s-a nascut in Cipru si este cetatean cipriot dar nu si cetatean român. Tatal este casatorit cu altcineva, iar eu sînt mama singura, lucrez la un restaurant ca ospatar. As dori sa stiu daca pot iesi cu copilul din Cipru fara acordul tatalui. Vreau sa merg cu el la parinti în Romania, însa tatal lui nu este de acord. Cum nu pot veni cu el ca cetatean cipriot fara acordul tatalui, as dori sa stiu daca pot sa cer cetatenia româna pentru copil ca sa vin în Romania cu el fara sa am probleme.
Soc total! Continui sa ascult detaliile problemei fostei mele colege. Uit ca am o întalnirea la care trebuia sa ajung. Încep sa fac legaturi cu diverse detalii pe care le stiam despre ea de la amici comuni. Pun cap la cap povestea ei cu povestea miilor de femei romance care au plecat in Occident si s-au împotmolit acolo mai devreme sau mai tarziu. Realizez ca nu ma socheaza minciuna în care traieste femeia aia, faptul ca nimeni in afara de parintii ei nu stie adevarul, ci drama prin care trece. Pur si simplu este legata de glie in Cipru. Daca nu poate iesi cu fetita ei de acolo, clar ca nici ea nu poate lipsi prea mult din insula Afroditei. Iar cetatenie româna nu cred ca poate obtine pentru fetita ei fara semnatura tatalui. Cel putin asa e la Consulatul Romaniei din Montreal.
Realizez cu un gust amar ca întamplarea si coincidenta absoluta face ca eu sa fiu singurul poate, care sa stie adevarul despre ea. Iar ei nici nu-i trece prin cap ca drama ei ascunsa atatia ani de zile a iesit la iveala într-o zi ploioasa, intr-o bucatarie de la 10 mii de km departare. Pentru ca nimeni din Romania nu prinde TVR International, asa ca a considerat ca secretul ei se afla in siguranta, altfel nu si-ar fi dat numele adevarat la TV.
Culmea este ca nu am cum sa o ajut! Legile care multora li se par absurde in Romania – exemplul acesta cu acte necesare pentru calatoria unui copil peste granita – sunt aplicabile peste tot în lumea asta. Si este mare pacat ca unii oameni se lasa atrasi în combinatii de inima sau de bani si sfarsesc într-o fundatura.
Ce coincidenta sa te gasesti chiar atunci in fata televizorului. Drame similare am vazut la femei maritate cu cetateni musulmani in Romania care au acceptat sa aiba copilul cetatenia tatalui iar acum nu ii pot impiedica sa duca copiii in tarile respective. Iar acest lucru constituie o parghie de santaj cele mai multe dintre ele fiind constranse fie sa respecte strict traditia musulmana fie chiar sa se converteasca la religia tatalui copilului. Imi aduce aminte si de o carte citita cu ceva timp in urma, “Vendute” de Zana Muhsen.
A naste un copil este o raspundere foarte mare, care implica o gandire serioasa. Daca a ales sa faca un copil intr-o tara straina, cu un barbat casatorit, si a ales sa il nasca acolo astfel ca acesta sa aiba cetatenie cipriota ( 9 luni intregi in care situatia putea fi rezolvata), eu as presupune ca, daca este o persoana intrega la minte, a facut-o in cunostinta de cauza. Faptul ca acum se zbate sa rezolve problema este o consecinta a actiunilor ei. Cunosc si eu un caz similar celui de la comentariul unu, alta situatie care mie mi se pare absurda. Decizia de a te casatori cu o persoana dintr-o cultura total diferite trebuie luata si ea cu mare bagare de seama.
Facem cu totii greselile noastre, noi singuri trebuie sa iesim la liman iar suferinta tot singuri ne-o traim. Strabunica mea imi zicea, inainte sa moara: Greseste maica, ca din greseli inveti, numa’ ca dupa greseala omului se cunoaste si mintea lui. Cauta sa nu le faci prea boacane.
[...] la cafeina despre cazul unei fete care a facut un copil cu un nene cipriot, casatorit cu altcineva, si acum nu poate sa scoata fetita [...]
Lamaie, n-ai de unde stii care au fost conditiile. Nu toti sunt cerebrali si nu toti pot prevede probleme si implicatii. Unii doar se lasa dusi de val.
Si foarte multe fete îsi închipuie ca barbatul din viata lor se va schimba, dar nu e asa!
tu zici frumos: cerebral, dar eu tocmai emfazam gramada de timp avuta la dispozitie. Cat despre ideea ca barbatul se va schimba: as vrea eu sa pot face ceva sa schimb ideea!
este intr-adevar intr-o situatie extrem de grea, si poate aproape la fel de dureros este ca prieten sa stii si sa nu poti ajuta cu nimic. poate doar cu sprijinul moral si afectiv. insa lucruri de genul asta nu trebuie judecate in alb si negru, este clar ca a facut o greseala, dar sunt o groaza de lucruri pe care noi din afara nu le stim, poate ea nu avea idee la momentul respectiv ca el e casatorit, de exemplu. oricum, ideea e ca fiecare isi creeaza drumul in viata, in functie de ce alegeri face si suporta consecintele. noi, cei de pe margine, putem sa speram ca in astfel de situatii sa avem norocul sa alegem mai bine.