Sambata seara, doi politisti, un barbat si o femeie, au abordat un grup de tineri de culoare care jucau zaruri într-o parcare de langa parcul Henri-Bourassa din nordul Montrealului. Printre ei se afla un tanar, Dany Villanueva de 22 ani care a refuzat sa coopereze cu politistii. Din contra a sarit la gatul lor, împreuna cu membrii din banda sa. În invalmaseala care a urmat, unul din politisti a scos arma si a tras, ucigandu-l pe fratele lui Dany si ranind serios alti doi tineri.
Noutatea dramei s-a raspandit ca fulgerul în Montréal-Nord, un cartier cunoscut ca fiind frecventat sau stapanit chiar de gasti de strada. Asa ca lasand departe diferendele dintre ele, gastile s-au unit si au pornit o revolta “spontana” în noaptea de duminica spre luni, atacand cazarma de pompieri si incendiind cam tot ce le-a cazut sub mana. Martorii oculari au declarat ulterior ca unii dintre incendiatori le-ar fi strigat politistilor ca daca cei împuscati sambata seara ar fi fost albi, nu s-ar fi revoltat nimeni.
Dupa cateva ore, lucrurile au scapat de sub control. Gastile de cartier au scos gun-urile din dotare si au îneput sa traga în politisti ca în luptele de gherila urbana. Politistii au trebuit sa se retraga la adapostul masinilor si au chemat trupele speciale în ajutor. Pana au ajuns respectivii, zeci de magazine din sector au fost devalizate, incendiate si marfa furata. Ziaristii prezenti la fata locului au fost atacati si camerele foto sau video au fost furate deasemeni. Pana si medicii de pe salvarile ajunse la fata locului au fost atacati, cativa ajungand la spital cu rani la cap.
Ca si cum asta nu era de ajuns, revoltatii au dat foc la butelii de propan în mijlocul strazii, chestie care s-a lasat cu explozii puternice care au facut tandari vitrinele din jur. Cazarma pompierilor a fost devalizata, trei camioane de pompieri venite la fata locului sa stinga incendiile au fost incendiate la randul lor si cei 500 de politisti trimisi la fata locului au facut foarte greu fata situatiei.
Cum pompierii au fost scosi din joc, politistii s-au adresat cetatenilor de pe margine, care priveau ca la teatru ostilitatile, sa scoata furtunele de prin casa ca sa stinga focul. Nici unul n-a reactionat, politistii ajungand sa încerce sa stinga focul singuri, cu mijloace nepotrivite.
Dupa o vreme, zeci de cetateni, femei, batrani si copii s-au alaturat revoltei de partea incendiatorilor, spre socul politiei care a devenit agresiva, începand sa bata în multime cu bastoanele din dotare. Abia dupa ora trei dimineata manifestantii au fost dispersati si focurile stinse cu ajutorul pompierilor veniti din alte zone ale orasului.
Iar dupa toate astea, stiti cati oameni au fost arestati? 6!! 6 oameni, din cateva zeci sau sute de agresori. Se anunta vremuri grele, similare periferiilor Parisului, caci pe aici toata lumea e de acord ca la baza evenimentelor stau ca si în Franta, tensiunile sociale si rasiale! În tara cea mai toleranta din lume, gastile de strada si de cartier, formate din imigranti sau fii de emigranti se pregatesc sa transforme Montrealul într-un nou Paris! Din pacate, noi nu îl avem pe Sarkozy!
Chemati-l pe “prietenul” Putin, ca va scapa el! Doua trei avioane în zona si o sa va rugati de el sa se duca acasa
Daca se întampla în New York chestia asta, la ora asta era arat si pus flori peste tot. Americanii îi arestau pe toti, si dupa 2 luni îi eliberau pe copii si pe femeile gravide.
Atentie la violenta ! E monstrul cu numeroase capete, caruia daca i se taie unul ii cresc mai multe ! Politia sa aiba mai mult tact, creier, nu numai muschi. Forta e buna numai cand e coordonata de ratiune.Regret mult cele intamplate si mai ales urmarile.
Problema cu stilul de viata anglo-saxon este ca intotdeauna se opereaza la efect, nu la cauza. Solutia la binge drinking si la fumat e scumpirea bauturii si a tigarilor. Solutia la valul de crime cu arme de foc si cutite e interzicerea celor doua categorii si inmultirea numarului de razii. Solutia la saracie e loteria. Solutia la lipsa acuta de educatie de generatii intregi e fotbalul sau filmele tampite in care partzul starneste hohote de ras.
Establishmentul nu recunoaste ca stilul de viata anglo saxon, bazat pe glorificarea profitului individual cu orice pret — asa zisul liberalism — a dus modelul de societate respectiv in criza. Elitele ultrasofisticate sunt create cu pretul asmutirii asupra societatii a unor turme de animale adolescente care impanzesc ghetourile britanice, americane, australiene, canadiene samd, nu pot fi imblanzite cu mai multa politie sau cu bataia, ci cu mai multa educatie si cultura a bunului simt. In lumea in care am crescut noi, cand un om cadea pe strada, cei din jurul lui sareau sa vada ce are si chemau salvarea. In lumea lor, cand un om cade pe strada, animalele urbane il buzunaresc. La noi, in centrul Europei, cand babele se suie in autobuz sau intra in metrou, tinerii, terorizati de privirile acuzatoare din jur, sar ca arsi si cedeaza locul. La Londra, am fost martor la o scena in care o baba care statea jos a fost apucata si azvarlita din autbouzul ala rosu, etajat, fermecator, de o gasca de animale adolescente pentru ca nu s-a ridicat suficient de repede de pe scaun. Soferul, negru ca si agresorii, a zburat dupa baba cand a incercat sa protesteze impotriva animalelor. Nu e o chestie de rasa, e o chestie de indiferenta sociala. Cel mai misto exponent al indiferentei anglo-saxone pline de compasiune mimata e politicianul britanic.
Mai, si eu care credeam ca englezii sunt toleranti! Ca puteam sa umblu rupt în fund prin Londra si nu m-a întrebat nimeni nimic, iar eu ziceam “ia uite mai, ce tipi de treaba, nu se baga nimeni în viata ta!” Cand colo, pe ei îi durea undeva de tine!
Homo homini lupus est ? sau Homo homini lupus vest ?
cauzele sint mult mai simple decit par, desi rezolvarea lor e de departe printre cele mai complicate.
la baza sta politica de emigrare pe care Canada o practica de vreo 20-25 de ani, si care in multe cazuri importa probleme in loc sa rezolve probleme.
multi dintre noi sintem emigranti in Canada si mai toti ne aducem aminte cit deasa era “sita” de pe Nicolae Iorga: studii superioare si/sau skilled worker, interviu in engleza si/sau franceza, bani destul de multi reportat la posibilitati, etc.
aproximativ aceleasi standarde “ridicate” s-au aplicat pentru majoritatea est-europenilor, dar nu mi se pare deloc evident ca acelasi nivel de filtrare a fost aplicat in cazul altor natii, mai ales cele din fostele colonii britanice/franceze.
astfel, in Canada au ajuns si multi oameni de conditie/pregatire modesta, ca sa nu zic precara, pentru care viata in locuinte sociale si plata regulata a wellfare-ului au constituit un enorm salt inainte. nu insa si pentru copii lor, care desi sint “minoritati vizibile” sint canadieni. si vor sa traiasca dupa standarde materiale ceva mai inalte ca parintii lor. totul OK pina aici, numai ca…
- pe de o parte parintilor le lipseste viziunea si/sau ambitia, drept pentru care aplica “ce-a fost bine pentru mine e bine si pentru copii” asa ca rar se intimpla sa-si motiveze copiii sa faca o scoala ori sa aiba o meserie serioasa.
- pe celalata parte, politica de integrare a emigrantilor face foarte putin in a ajuta “prima generatie in pantofi” – nu prin a le oferi burse speciale, ci prin a le “deschide ochii” si a-i motiva in directia scolii, a pregatirii profesionale, etc.
nu sustin ca toti acesti tineri sint lipsiti de vointa sau inteligenta, dar citi oare aleg “vreau sa fac o scoala si sa ajung cineva” in loc sa aleaga “mama lor de albi imputiti…” ?