Nu pot sa le înteleg pe femeile alea care se angajeaza undeva ca sa ramana însarcinate imediat si sa intre în concediu de maternitate. N-am nimic cu ele, concediul de maternitate e un drept garantat de lege în toate tarile civilizate, dar cand exagereaza e ridicol!
Sa va prezint studiu de caz: într-o firma s-a angajat o tipa la contabilitate. Dupa trei luni, timp în care nici macar n-a apucat sa se dezmeticeasca, anunta ca e însarcinata si îsi programeaza concediul de maternitate dupa înca cateva luni. Din pacate sarcina merge prost, asa ca tipa intra în concediu dupa o luna. Deci în total are patru luni lucrate. Sta acasa un an, termenul prevazut de lege si se întoarce la job.
În timpul asta compania i-a platit salariul. C-asa-i în tennis! Cand tipa s-a întors la job, nu mai stia nimic. Deci au luat-o iar de la capat cu ea, ca si cu un angajat nou. Dupa patru luni, gagica anunta iar ca e însarcinata si dupa doua luni iar intra în concediu de maternitate. Iar sta acasa un an, iar plateste compania salariul. Acum o luna si ceva s-a întors la job, iar nu mai stia nimic, iar au luat-o astia de la capat cu ea.
Sa facem socotelile: a fost angajata la firma trei ani jumatate dar a muncit efectiv 10 luni. În timpul asta firma i-a platit tot – asigurari, salariu, somaj, etc. Este drept ca o parte din acesti bani i-a recuperat de la stat. Nu mai stiu cat, am impresia ca 30 sau 40%.
Am vorbit deunazi cu unul din firma aia si-mi spunea ca le e frica ca tipa ramane iar însarcinata. Si nu au ce sa-i faca. Legal, poate ramane însarcinata de cate ori o poate duce. Legal, nu au voie sa-i faca vant. Si mi-a spus ca pana acum tipa a muncit atat de putin, ca nici macar n-au cum sa gaseasca pretexte, caci nu le ofera timpul necesar. Asa ca daca mai ramane însarcinata, solutia este sa o mute undeva de unde sa vrea ea sa plece. La arhiva, de exemplu! Dar si asta e foarte dificil, caci tipa are voie legal sa ceara mutarea într-o pozitie care sa nu-i afecteze sanatatea. Asa zice legea. Asa ca baietii sunt cu mainile legate. Au o pozitie ocupata de un angajat care nu-i disponibil.
Cazul asta ilustreaza perfect ceea ce se cheama dilema etica! Stii ca etic si legal nu ai voie s-o dai afara, dar pe de alta parte pierderile tale ca firma asociate cu ea sunt foarte mari. Si nu prea exista cai de iesire.
Destul de probabil ca postarea asta sa-mi ridice în cap partea feminina a audientei Cafeinei.ro, dar îmi asum riscul!
daca ar fi sotia ta, ai mai gandi la fel?
Da, caci sînt consecvent cu mine însumi! Slabe sanse sa fie însa sotia mea, ar însemna sa fiu de acord sa am copii la o rata de frecventa cam prea mare pentru gustul meu
daca vrei sa ai 2 copii (sau de ce nu 3), e mult mai usor si pentru copii si pentru parinti ca ei sa fie apropiati ca varsta, deci rata de frecventa de care ziceai nu mi se pare ceva ciudat in toata povestea.
totusi, care vezi ca ar fi alternativa in situatia de fata?
Sunt de acord ca e o chestiune de etica. Mai ales la cum ai expus povestea, mamica noastra nu are nici pic de bun simt fata de anagajator si fata de colegi. In schimb cere totul. Sunt femeie, nu am inca copii. Dar cand o voi face, imi voi planifica viata in asa fel incat sa nu incurc planurile altor oameni intr-un fel care suna chiar a nesimtire. Cred ca unde exista obraz, exista solutii. Chiar si in cele mai neasteptate situatii, daca exista obraz… exista solutii.
Stash,
asta se intimpla probabil la voi, in Quebec.
in Ontario regula e mult mai simpla: femeia intra in concediu de maternitate, este scoasa din payroll dar nu concediata, si tb sa aplice ca si pentru somaj. rare cazurile sa primeasca salariul intreg, avind in vedere ca suma maxima pe care o poate primi e in jur de $460.00 pe saptamina. (aceleasi conditii ca si la somaj.)
in plus, desi ii este garantata slujba pe perioada “maternitatii”, este absolut legal sa fie laid off a doua zi dupa ce s-a intors la slujba, iar companiile cunosc o gramada de loop-holes ca sa aplice tactica asta.
Da, însa la noi e socialism!
Compania care a angajat femeia respectiva si-a asumat acest risc. Daca a semnat un contract cu ea prin care ii asigura salariu pe perioada concediului de maternitate, si-a asumat acest risc (nu stiu ce legi sunt acolo la voi, daca e obligatoriu sa o plateasca sa nu). Compania pierde? De acord, dar nu poti sa castigi mereu! Sunt convinsa ca, pe de alta parte, castiga de pe urma altor femei care nu fac copii si nu le plateste concediul de maternitate cuvenit.
@Simply Red, tu spui asa frumos “Dar cand o voi face, imi voi planifica viata in asa fel incat sa nu incurc planurile altor oameni intr-un fel care suna chiar a nesimtire.”
Planificare familiala merge bine atunci cand NU vrei sa faci copii. Cand te hotarasti sa faci copii, planificarea nu mai functioneaza la fel de bine. E usor de spus, mult mai greu de realizat. De ce? Pentru ca organismul uman e complex. Sunt patita si stiu ce vorbesc.
Femeia respectiva face copii, asigura generatia care va plati pensiile celor ce sunt in putere acum.
Sigur, trebuie sa fii femeie si sa porti in pantec un suflet ca sa intelegi ce inseamna perspectiva unui concediu de maternitate in care venitul ti se va injumatati – nedreptatea ti se va parea strigatoare la cer.
Sa mai spun de cate sarcini se pierd pe motiv de stres la servici? Sta cineva sa le numere? E femeia respectiva compensata cu ceva? Pasa cuiva? Nope!
Si totusi cineva trebuie sa perpetueze specia, nu?
O zi buna va doresc!
Maria