Stiti bancul ala care începe cu “un german – disciplina, doi germani – un Mercedes, trei germani – un razboi mondial” si continua cu toate natiile? Nu mai stiu exact cum era si ce spunea despre romani, dar sunt cumva convins ca ar trebui sa zica ceva de genul “un roman – lauda de sine, doi romani – unul e sef, trei romani – paruiala pe cinste“.

Am primit un newsletter de la Linkedin, legat de niste discutii de pe grupul Romania Business and Profesional Network, si printre ele era o întrebare interesanta – Cati romani folosesc Linkedin? In timp ce numarul exact este greu de aflat, deoarece Linkedin nu contabilizeaza la statistici tara sau nationalitatea utilizatorilor ci mai curand profesia, nu m-am putut împiedica sa observ ca pana si o discutie simpla în engleza, de pe un site strain dar între mai multi romani, degenereaza în luari peste picior si atitudini mai mult sau mai putin din seria “mai da-te-n pana mea de smecher!“

Opusul aceste atitudini se manifesta în special daca scoti un roman din mediul lui si-l plantezi într-un mediu strain. Atunci va începe sa fie politicos si atent, sa respecte o parere si sa nu puna sub semnul întrebarii profesionalismul celorlalti. În acelasi mediu însa, daca mai apare un roman, imediat se creeaza o bisericuta care are ca fundatie ideea suntem mai buni decat ceilalti. Din aia doi, unul din ei îl va privi de sus pe al doilea roman pe motive de experienta sau de vechime. Adica se va crede sef (e mult spus, dar ati prins ideea). Daca apare si al treilea roman încep carcoteli, încep lovituri pe la spate si pe sub centura. Paruiala, de!

Din pacate, în nici o tara din lume (inclusiv Romania) romanii nu sunt uniti între ei. Nici macar de forma. Practic nu exista nimic care sa ne uneasca odata aflati pe meleaguri straine. Nu am suferit împreuna de pe urma unui razboi, nu am fost epurati etnic, nu am plecat de saracie. Multi din cei emigrati au ajuns afara pur si simplu pt ca au prins un job. Adica emigrarea la romani e mai mult o alegere de cariera decat o chestie sociala. Si neavand multe lucruri care sa ne uneasca, am ramas dezbinati.

Se zice ca numai la Montreal ar fi 50 mii de romani. Daca 10% dintre acestia s-ar uni, si-ar putea trimite în parlamentul provincial si cel federal, nu unul ci doi deputati. Unul din sefii ADQ, partidul oficial de opozitie din Quebec, mi-a spus odata la un cocktail ca daca ar gasi pe cineva care sa poata sa stranga în spatele lui toti romanii care traiesc în Côte-des-Neiges-Notre-Dame, o zona plina de romani, l-ar numi candidat pe loc pentru parlamentul provincial în zona respectiva.

Da’ nu prea vad eu cum ar putea vreun roman sa-i uneasca pe alti romani. Ca fiecare e priceput si stie el mai bine care-i treaba. Asa ca ramanem dezbinati pana la moarte.

PS. Non mixed-up post se refera la campania de pe bloguri în care majoritatea bloggerilor scriu zilele astea pe alte bloguri decat pe ale lor. Eu înca-l scriu pe al meu:)