America a inventat bricolajul si restul lumii l-a importat. Romania face exceptie, caci romanii – printre care cu onoare ma numar si eu – prefera sa plateasca un ban unor meseriasi mai mult sau mai putin iscusiti decat sa puna osul la treaba. De, ne pricepem la toate mai putin la facut treaba. Si atunci chemam pe altii sa o faca în locul nostru.

Ajuns pe meleagurile astea si vazandu-ma în criza constanta de fraieri care sa munceasca pentru mine a trebuit sa îmi iau inima în dinti si, desi sînt un anti-talent notoriu, sa ma apuc sa-mi refac terasa. Nu stiu daca stiti – si daca stiti oricum nu ma încalzeste cu nimic – dar cand ai casa ai si belele colaterale. În speta chestii de reparat si de întretinut, altfel cade casa pe tine. Pe mine adica, scuzati!

Mana de lucru e scumpa p-aici. Cand m-am plans unui amic, mi-a ras în nas: “Adica ce vrei ba, sa facturezi ora de inginerie cu 200 de dolari si sa platesti chibrite cand e vorba sa-ti lucreze altul? Totul costa, monser! Si meseriasul vrea un salariu bun si ghici de unde-l scoate. Pune osul la treaba si nu mai cere posmagi muieti!” Al dracu amici de care am eu parte! Numai de zicale si vorbe întelepte am parte cand e sa cer ajutor la vreunul. Si au dreptate, fir-ar sa fie!

Trebuia sa-mi refac terasa de lemn, care arata ca în poza alaturata. Dupa cinci ani de viata, protectia anti-umezeala s-a cam dus si a ramas lemnul nud. Nasol pentru lemn! Si pentru buzunarul meu, daca lemnul putrezeste. Vrand-nevrand m-am apucat de studiat. Mai întai pe internet, sa traiasca ala de l-o inventat! Dupa aia în depozitele de materiale de constructii. Perii, scrappere, solutii decapante, solutii de înalbire a lemnului, baitz si cate si mai cate. Pe langa asta mai trebuie si tehnica de varf, gen compresor pentru apa si tavi plus rollere de întins solutia. Da’ voi de unde sa stiti daca nu va spun eu? Cati dintre voi si-au refacut terasa? Asa ca ciuliti urechea încoa’ sa va învat cum se face!

Mai întai se ia o sticla de vin de Merlot de Piave de 2004 si se goleste pe jumatate. Cum altfel sa intri în atmosfera necesara cand vezi cat ai de lucru? N-ai cum! Dupa aia se însira toate sculele cu care vei face terasa si se pozeaza ca sa ilustreze subiectul pe blog. Dupa ce toate astea sunt gata, se ia una bucata bidon de 3.84 litri de decapant si se toarna în tava special pregatita. Se ia rollerul si se unge lemnul avand grija sa ramana umed minim 20 de minute. Apoi se ia compresorul de apa si se spala lemnul la presiune de cateva atmosfere bune. Nu mai multe, ca se strica lemnul. Doar cateva e de ajuns!

Apoi se bea cealalta jumatate de sticla de Merlot si se trece la frecat terasa cu o perie aspra. În genunchi, se freaca fiecare centimentru patrat – de preferinta pana apar bataturi în palma. Cand devin purulente înseamna ca e timpul ca lemnul sa fie spalat o ultima data la presiune si lasat sa se usuce trei zile la soare, sa se învete minte. Plus ca bataturile trebuie sa se vindece pentru faza a doua a lucrarii.

Faza a doua este înalbirea la fata (de spaima) a lemnului. Se ia una bucata bidon de înalbitor si se toarna în tavita. Se ia apoi o perie de 4 inch latime – faceti voi conversia în milimetri dar daca va da peste 100, aruncati la gunoi convertorul ala – si se unge cu dragoste netarmurita lemnul. Dupa jumate de ora se spala la presiune cu furtunul si se lasa sa se usuce trei zile, timp în care se arata la toti prietenii “ia uitati bai, ce lemn misto am!“

Ultima faza si cea mai grea este ungerea cu baitz. Ma rog, nu-i baitz, e un soi de chestie acrylica pe baza de apa. Se pot gasi nenumarate nuante. Eu sunt mai clasic de felul meu, asa ca mi-am ales stejar. Pana la urma a iesit mahon, deci avantaj eu! Se unge cu peria fiecare cm de lemn si se da lemnului cat poate sa duca. La început va suge mai mult ca-i uscat. Apoi mai putin, ca-i saturat. Dupa 24 de ore se mai unge odata, dar cu mare grija si foarte încet, caci avand deja solutia impregnata în el lemnul tinde sa tina orice lichid la suprafata sub forma de broboane. Daca nu stiti ce-s alea, cautati în dictionar sau dati click pe pozele alaturate.

Dupa o saptamana jumate de lucru intens – majoritatea dupa ora sapte seara cand ajungeam acasa de la birou frant de oboseala – arata de nota douazeci. La prima ploaie, vazand cum sta apa la suprafata toata oboseala a disparut. Cost final? 100 dolari canadieni. Chibrituri! Sa-mi traiasca!