Se zicea undeva, nu mai tiu minte unde, ca doar 2% dintre bloggerii romani îsi updateaza siteul suficient de des încat sa atraga cititori fideli. Ma doare în cot de statisticile astea! În principal pentru ca nu ma consider blogger. Sunt doar un ordinary guy care-si posteaza gandurile într-un jurnal si care e suficient de cretin încat sa-l faca public. Dar nu suficient de fraier încat s-o faca sub numele sau real. De ce? Cititi FAQ. A cincea pagina la dreapta.
Ma aflu des în criza de inspiratie. Si mai des în criza de timp. Atunci ma salveaza Abaddon. Unii se întreaba pe buna dreptate de ce Abaddon a devenit din guest poster un soi de permanent guest poster. Si de ce naiba nu-si face blogul lui, caci l-ar citi multi. Raspunsul e simplu. Abaddon e genial cand scrie, dar mult prea comod. Mai putin genial cand doarme. Nu multi îl înteleg si nu foarte multi patrund sub-întelesul celor scrise de el. Adaddon e genul de autor caruia trebuie sa-i faci temenele pana la pamant. Putin apreciat în Romania, foarte apreciat peste hotare. Cam ca un profet în tara lui.
Abaddon scrie la mine pe blog pentru ca e stapanul limbii romane. Pentru ca are propriile pareri care sînt de multe ori în contradictie flagranta cu ale mele. Abaddon e unul din motivele pentru care am azi 110 abonati la Feedreader, dupa mai putin de un an de la pornirea blogului. De ce nu si-a facut blogul lui? De lene! E mai simplu sa scrii pentru 200 de unici pe zi decat sa te apuci s-o iei de la zero.
Destul despre Abaddon. Sa revenim la mine. Da, ma loveste uneori criza de inspiratie. Spre deosebire de cei mai multi, nu ma panichez. Astept week-endul cand pot sa beau un vin bun. De fiecare data cand beau un vin bun, scriu misto. La mine se întampla ceva curios. De exemplu acum m-am tratat cu un Languedoc 2003. Inspiratia? M-a lovit direct în moalele capului cu viteza unui TGV.
Postarile carevor urma, în numar de trei, sunt doar urmarea acestei inspiratii. Cum în timpul saptamanii sunt multe prea ocupat, chiar si pentru gustul meu, îmi permit sa le scriu într-o sambata seara si sa va dau de citit toata saptamana. Sper sa va simtiti bine!
La buna vedere!
Stash, you’re a great guy. Cu ospitalitatea-ti deosebita, mi-ai oferit un colt de pagina pe care eu il pretuiesc mult de tot. Nu vreau sa-mi deschid propriul blog, ca e prea plin de bloggeri deja. Cand s-or mai rari, poate. Ma simt foarte bine in postura de oaspete, si sper sa nu abuzez de ospitalitatea gazdei, care mi-a spus “simte-te ca acasa”.
Stiu unele lucruri pe care altii nu le stiu, si vad unele chestii pe care altii nu le vad. Cateodata, ma simt dator sa le impartasesc unei audiente selecte cum e cea de pe cafeina, si nu tuturor boilor.
Cum sunt convins ca si altii stiu lucruri pe care eu nu le stiu, si vad chestii pe care eu nu le vad, sunt nerabdator ca si ei sa imi impartaseasca din stiinta lor. Asta e minunatia internetului. Si folosul lui.
Deci, vorba lui Stash de pe gmail, mai intru, mai ies, dar sunt pe aici.
P.S. Stash, pacat ca nu poti sa gusti Buzet-ul asta premiat cu care m-am desfatat la gratarul in sange din muschi de vita importat din Irlanda!