Concedierea ca decizie
Azi am concediat un om. Un tehnician. Motivele pentru care i-am aratat usa sînt banale. Nu mi-a lasat loc de ales. Am facut-o cat mai politically correct si asta a fost tot. Fara lamentari! Fara acuze! Doar fapte!
Nu-i usor sa pui pe liber un om. Am învatat asta într-o viata întreaga. Tehnicianul de ieri n-a fost singurul si sînt sigur ca nu va fi ultimul pe care-l voi concedia de-a lungul carierei mele. Si de fiecare data a trebuit sa iau în considerare si factorii umani. OK, îl concediez si dupa aia? Recomandari nu-i pot da. Sau daca-i dau, vor fi conditionale. Apoi, cum se descurca pana gaseste alt job? Ce mananca copii lui? Cine-i plateste chiria? Greu! Noroc de somaj.
Însa dincolo de asta intervine raspunderea fiecaruia. Cum am spus mereu celor care aveau timp sa ma asculte, nu-i greu sa prinzi un job. Greu este sa-l pastrezi! La interviu e suficient sa minti, sa “înfrumusetezi” CV-ul. Sînt putine companii care vor pune sub semnul întrebarii ceea ce declara cineva la interviu. Majoritatea iau de bun ceea ce zice candidatul ca stie si ceea scrie în CV. E ca în viata: nevinovat pana la proba contrarie! Dar aici ar trebui sa intervina resursele umane. De obicei sînt oameni experimentati care stiu sa citeasca printre randuri. Sa-l prinda cu minciuna. Dar daca candidatul e ager, trece de examenul asta.
Sa satisfaci cerintele postului si sa rezisti este însa mult mai greu. Tehnicianul de ieri nu corespundea. N-avea cum! Mintise si a fost prins. Interesant este însa ca în Canada este interzis sa concediezi un om fara motive valabile, altfel te poti trezi dat în judecata. Minciuna în CV nu-i motiv valabil. Asa ca am înghitit galushca si am asteptat sa-si rupa gatul singur. Am fost cinic, însa viata e cinica. Urasc falsitatea, minciuna si prostia! Dupa ce a facut greseli peste greseli, restul a fost doar procedura. Interesant este însa ca atunci cand o companie realizeaza ca a luat teapa cu un angajat, de obicei îi da timp sa se amelioreze. Sa se puna la punct si sa-i ajunga pe ceilalti din urma într-un termen fix. I se dau avertismente repetate, i se da timp sa repare greseli si i se da timp sa se puna la punct. Este monitorizat cu atentie si as spune chiar ca se instituie un soi de supraveghere stricta a performantelor lui. De aceea spun ca nu-i usor sa pastrezi un job daca minti. Esti supravegheat cu atentie. Daca nu faci fata, nu conteaza ca ai mintit sau ai spus adevarul. Ti se indica usa!
Tatal meu, un om deosebit, m-a învatat arta citirii oamenilor. El este un sceptic. Nu un pesimist! Un sceptic. Înca de mic îmi spunea “fereste-te de cei închisi în ei. Unul care vorbeste mult e usor de citit. Unul care tace, nu stii ce gandeste“. Sau “cand un om îti spune ca se pricepe la toate, înseamna ca nu se pricepe la nimic“. “Un dusman te ataca pe fata, dar un prefacut te înjunghie pe la spate“. Sau “cand cineva se ofera sa te ajute fara sa-i ceri, întreaba-te ce vrea de la tine!“
Pe nesimtite am început sa aplic învataturile lui. La scoala, la joaca, la sport cu baietii, peste tot. Am învatat sa ma uit în ochii oamenilor si sa le citesc gandurile sau emotiile. Am învatat sa radiografiez oamenii atunci cand sînt scosi din mediul lor confortabil la fel de bine ca atunci cand se simt în largul lor. Pe asta, tehnicianul de azi, îl citisem. Nu foarte exact dar îl citisem. Algerian de origine, tipul ne spusese ca în tara lui a fost tehnician de arhitectura si ca stie sa citeasca planuri, sa deseneze, sa lucreze cu programe structurale de detaliu pe calculator, etc. Indiferent ce-l întrebam, el zicea sa stie, ca a lucrat si cu aia sau si cu ailalta! Era prea frumos sa fie real! Un algerian super-bazat? Am avut contact cu cinci pana acum si nici unul n-a fost de încredere. Toti cu profesii care de care mai bombastice, nici unul nu stia cate degete au la o mana. Nu gaseam catch-ul. Nu-mi era clar unde-i buba. Ar fi fost suficient sa-i bag sub nas un desen de arhitectura ca sa-mi dau seama daca minte. Pentru ca în Canada, un arhitect deseneaza un plan de etaj ca si cum peretii ar fi taiati la 10 cm deasupra etajului respectiv. Un inginer deseneaza structura unui etaj, luand ca suport etajul de dedesubt. Adica ca si cum sectiunea ar fi realizata la 10 cm sub etaj. N-ai cum sa vezi desenat un perete care sta pe planseul de la etajul trei daca te uiti la un plan pentru etajul doi. Ar fi fost suficient sa-i arat un plan si sa-l întreb daca e desen de arhitectura sau de structura. Ar fi fost suficient sa-i arat desenul si sa-i cer sa-mi indice structura pe plan (arhitectul o face rareori). Chei de control exista în fiecare meserie. Dar aici ar fi fost politically incorrect sa-i pun competenta sub semnul întrebarii!
Legea nu-mi permite sa verific în acest mod un candidat. Chacun avec ses responsabilités, zice ea! Nevinovat pana la proba contrarie. Colegii au fost încantati ca punem mana pe un tehnician de valoare. Eu? Sceptic, ca tata! Daca e asa bun, de ce nu l-au luat deja altii? Caci cererea e mare. Ganduri, de! Unii ar zice ca-s rasist, ca am ceva cu algerienii. N-am! Doar ca mi-am format deja parerea despre ei din contactele avute în trecut. Lenesi si mincinosi. Asa ca sînt cu ochii în patru cand am de-a face cu ei. Egiptenii în schimb? Super-tari! Tari de tot! Dar asta e alta poveste!
Pana la urma ne-am dumirit. Si rezultatul a fost concedierea. Caci asta e capitalismul salbatec! N-are mama, n-are tata. Are doar indici de profitabilitate si impact asupra optimizarii departamentului, futu-le mama lor de cifre! Dincolo de asta, lectia e clara. Minti, vei fi prins pana la urma. Esti sincer, poate nu prinzi job-ul dar macar nu-ti risti cariera! Fiecare sa decida ce e mai bine pentru el.
Life is a bitch, I know!
Pe aceeasi tema
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Loading ...
stash,
cum adica vine asta cu politically incorect cind e vorba sa testezi competenta unui posibil angajat, la interviu, ori in perioada de proba? daca asta se intelege, adica ce-ai zis tu, eu cred ca termenul politically incorrect este oarecum lost in translation…
intii si intii banuiesc ca lucrezi intr-o companie privata, orientata pe profit. ceea ce-i rezerva angajatorului dreptul de a testa cunostintele profesionale ale angajatului. exact de aceea exista perioada de proba: ca sa determini precis unde se situeaza angajatul fata de ceea ce declara in resume, si apoi sa iei o decizie.
nu stiu cum e legea in Quebec, dar in Ontario perioada de proba este legala, desi durata ei nu este precizata de lege ci este mai mult o recomandare, si in perioada de proba ambele parti -angajatul si angajatorul- pot sa termine contractul fara justificare/notificare prealabila.
aici, in Ontario, este relativ greu spre foarte putin posibil sa fii angajat pe o pozitie permanenta -deci nu contractor- fara sa treci macar formal prin “probation period”. cind zic formal, ma refer la faptul ca te bucuri de toate beneficiile unui angajat permanent din “day one” iar in “last probation day” seful direct vine si te felicita si/sau te scoate la lunch pe banii companiei. in cazuri mai stricte, in perioada de proba nu ai beneficii decit partial, nu-ti poti lua concediu -dar totusi acumulezi concediu- si la final ti se face un review ca la carte. unii chiar iti si maresc salariul, dar destul de simbolic.
e drept ca odata “definitivat” procesul, este destul de greu sa concediezi omul fara sa ai motive serioase - cu cit e compania mai mare, cu atit e mai dificil sa “scuturi copacul”.
companiile mai mici recurg la “restructurare” cind vor sa scape de cineva nedorit, si aici e o mica smecherie: desfiinteaza postul individelui -asa ca il lay-off, si nu fire- si apoi reinfiinteaza un post similar dar care sa contina niste cerinte pe care omul pus pe liber sigur nu le are, caci doar de-aia ai HR-ul la dispozitie, nu? in felul asta ei stau legal ok, iar omul isi ia ajutorul de somaj linistit - ceea ce nu se intimpla intotdeauna in caz de “fired”. in plus, pot angaja alt om de-a doua zi, daca au.
ca sa fie treaba “asezata” in caz ca pestele e mare si face valuri, ii baga si-un “severance package” bunicel conditionind sa semneze ca nu mai are pretentii, si gata!
chiar nu-i un proces similar si in Quebec? m-as mira…
PS:
in materie de abureli scrise in resume, am vazut resume-uri asa de “umflate” ca-mi venea jena sa intreb omul si “ce mai faci?”, dar dupa ce imi inghiteam nodul din git, constatam ca in cel mai bun caz, omul s-a sters un pic de chestiune si macar e in stare sa formuleze coerent mai mult de 2 fraze in engleza. ramine totusi intrebarea: cind zici ca ai lucrat la BMO sau la IBM, nebun sa fii sa nu fi lucrat acolo, caci se poate verifica; dar totusi, aia pe ce baze te-au angajat?
cel mai tare insa a fost un student chinez care vorbea engleza acceptabil, a acoperit excelent toate intrebarile tehnice, a acceptat salariul oferit fara sa negocieze, ca de-abia la angajare sa se constate ca nu avea drept de munca in Canada. Bila foarte neagra pt. HR!!!
aurache, n-ai înteles. Ma refeream la interviu nu la perioada de proba. N-am voie sa-l testez la interviu! Exista perioada de proba, e de trei luni si în general nu beneficiezi de avantajele sociale în aceasta perioada.
>>N-am voie sa-l testez la interviu!
din pura curiozitate: asta este politica companiei, sau este o chestie legata de legislatia muncii?
E o chestie legata de politica companiei, bazata pe etica si pe sistemul socialist din Quebec. Poate ca-i si în legislatia muncii, habar nu am, desi am oarece îndolieli. Din moment ce timp de 3 luni angajatul nu are acces la nimic din avantaje sociale (pensie privata, etc), compania nu pierde nimic daca respectivul nu corespunde. Doar îi plateste un salariu si asta e tot.
A, si sa stii ca în Quebec n-ai voie sa termini contractul unuia chiar si în perioada de proba fara sa ai justificari solide si probe palpabile, caci daca ala face plangere la Comisia de Munca si Drepturile Persoanei sînt sanse mari sa vina inspectorii sa-si bage nasul.
haha, faza cu dreptul de munca e chiar hilara. de la inceput m-am mirat de ce dracu ma tot intreaba angajatorii daca am drept de munca in canada. “normal ca am, handicapatilor, ca doar nu vin sa ma angajez la negru, dohhhhhhhhhhhh” gandeam eu, dar uite ca sunt unii care nu are ….
Stash, acel om, si toti ceilalti care nu isi fac corect job-ul, nu era un om responsabil. Ca sa nu il dai afara trebuia sa te responsabilizezi tu in locul lui, lucru care l-ar fi oprit din evolutie. Deci eu cred ca l-ai ajutat, trimitandu-l la o analiza si o evaluare a propriilor puteri pentru viitorul sau.
Iar despre copii lui si ce vor manca, cel care trebuie sa isi puna astfel de intrebari este chiar acel om care nu isi face bine treaba nicidecum tu.
Eh…sînt un tip generos din cand în cand. I-as fi trecut cu vederea minciuna daca as fi vazut interes. Dar interesul era numai de fatada, în realitate i se rupea de ceea ce avea de facut, asa ca decizia n-a fost foarte dificila. Dar din pacate lucrez în genul de cultura organizationala în care imbecilitatea si dezinteresul nu se pedepsesc, asa ca a trebuit sa am argumente foarte solide. Care n-au fost greu de obtinut, of course!
Unul din putinele articole care am avut rabdare sa il citesc cap coada. Bine structurat, si la obiect.
Nu am fost vreodata pus in fata unei situatii asemanatoare celei de mai sus, dar sunt intr-u totul de acord ca el insusi trebuie sa isi puna in balanta minciunile, adevarurile, familia etc. Responsabilitatea angajatorului este de a oferi un mediu evolutiv de lucru, in schimbul serviciilor conform “ambalajului”.
@skipper - sper ca atunci cand zici “articole pe care ai avut rabdarea sa le citesti pana la capat” nu te referi la blogul asta! Nu de alta dar e deprimant sa stii ca scrii si nu te citeste nimeni