Vin dintr-o zona a Romaniei plina de livezi. Obisnuit de mic cu fructele pe care le aveam pe mai nimic, mi se parea normal ca toamna ca merg cu ai mei la livada, cu vreo doi, trei saci de rachie si sa le umplu cu ionatane culese direct din copaci. Mersul la mere facea parte din traditiile pregatirii pentru iarna alaturi de mersul la niste ferme din afara orasului pentru a lua trei saci de cartofi sau mersul la piata cu mama pentru gogonele de pus la murat. Dar copilaria mea se întampla pe vremea comunistilor si cel mai adesea motivele acestor traditii tineau de foamea colectiva si accesul la resurse în timpul iernii.
Dupa lovitura de stat din decembrie 1989 livezile au fost cedate unor oameni de bine si accesul în ele închis publicului larg. Doar daca te cunosteai cu patronul sau cu paznicul mai faceai rost de ceva. Primul îti dadea din avutia lui, al doilea din avutia altuia dar rezultatul era mereu acelasi. Ionatane si golden aurii care tineau toata iarna, învelite în hartie de ziar pe rafturile din boxa parintilor.
Prin 2000 livezile au început sa fie obiect de litigiu cu alte retrocedari. Cele care nu erau în litigiu, au fost împartite în parcele de 200 mp pana la 1000 mp si vandute ca teren de constructii dupa ce niste baieti destepti au rezolvat cu trecerea lor în intravilanul orasului. Ce mere mai puteau sa aduca atata profit cat pretul pe teren de cosntruit? Asa a aparut un cartier de vile acolo unde îmi petrecusem copilaria la mere.
Ajuns în Quebec am redescoperit mersul la mere. Sînt zone intregi acoperite de livezi particulare întinse cat vezi cu ochii. Rogemont, la 30 km est de Montreal este una din ele. Rougemont e un sat care traieste numai din mere. Toate fermele din zona produc dulceturi, cidru, alcool, tarte si prajituri sau mere pur si simplu, alaturi de struguri, pere si alte chestii naturale. Obisnuiesc în fiecare toamna sa merg la mere nu pentru proviziile de iarna cat pentru placerea pe care mi le ofera culesul lor din copac.
Si chiar daca copacii sînt altoiti de arata ca niste tufe si culesul se poate face adesea fara scara, asta nu reduce din placere. Majoritatea fermelor ofera facilitati pentru cei mici, ferme cu animale, locuri de joaca, plimbari cu tractorul prin livada calare pe balotul de fan sau labirinturi prin lanul de porumb. Si în functie de necesitati, mere pentru copt sau prajituri ori doar pentru mancat crude, se pot alege între 10 tipuri.
Lipseste doar sacul de rachita si vocea dojenitoare a tatei “ai grija cum le culegi sa nu dai pe jos ca-i pacat de ele. Ajung direct la cazanul de tuica!“
Asa e… alt inteles avea toamna in vremurile de demult! Mi-e dor de merele acelea mici si cu parfum puternic… acum is toate mari si frumoase dar cam searbede, venite din alte tari de parca Roamania nu ar mai avea livezi. Am aruncat un ochi peste Rougemont: pare un fel de “parc de distractii” agroturistice. Cum is la gust soiurile de pe acolo?
Numai de bine!
Sînt faine la gust merele alea! Exista mai multe tipuri acolo de la mere mai dulci – Royal Gala, pana la mere mai acre si acide ca Empire. Trecand prin McIntosh, Paula Red, Golden Auriu, Ionatan si Cortland. Eu sînt fan Royal Gala si Cortland pentru mancat. Ieri am cules o lada de 15 kg de Royal Gala, numai unul si unul, cu 22 de parai. As spune ca am iesit la un pret imbatabil si am ce rontai în urmatoarele 3 saptamani. Poate patru!
Ma bucur sa aud asta… o bila alba pt Montreal si livezile din imprejurimi! Asa mi-ai facut o pofta de mere… Spor mare!
Recunosc ca este o imensa placere sa merg toamna prin Niagara Peninsula -zona renumita in Ontario pt livezile de fructe si vita de vie. Scopul adesea este un “wine tour”, dar ma opresc cu placere sa cumpar un cos de mere, prune sau struguri “de la taraba”.
Vara aici in Ontario se mai obisnuieste culesul de capsuni, cirese ori chiar blueberries (le-as zice afine, dar nu-s chiar afinele alea din Carpati). Si in Quebec am vazut ferme de blueberries unde puteai culege, dar eram in fuga sa prindem ferry-ul la Baie Comeau asa ca n-am oprit. (Si-acum imi trag suturi.)
Eu sint mare amator de fructe salbatice.
Am mers citeodata la cules de bluberries si zmeura salbatica, prin Algonquin, Kawarthas ori la Georgian Bay, dar e putin mai aventuros, fiindca si ursii vor acelasi lucru, ori daca nu esti atent, poti da cu mina in vreun sarpe cu clopotei, si nu e prea placut, desi muscatura nu este mortala. Diferenta de gust si aroma a fructelor insa, resplateste din plin…
Culege cineva ciuperci comestibile? Mi s-a parut ca mai ales intre slavi este o indeletnicire foarte populara, dar or fi si romani care se pricep. Eu nu…
cine imi zice si mie un site pe care sa pot gasi cum sa plantez copacii colden,la cati metri sub pamant si cum arata,si cu ce trebuie stropiti.va rog ajutati-ma
good time,bad time….la supermarket sint mai bune,mai chimizate,mai scumpe,dar sint de import,ca autohtonele au disparut sau nu ajung la noi da” las ca-i bine…