Salvarea e la chinezi
Acum doi ani, var-miu si-a facut o casa în Bucuresti. De fapt nu si-a facut-o în Bucuresti ci pe undeva pe langa, spre platforma Magurele dupa sectorul lui Vanghelie. Zona era neamenajata cand a început el sa construiasca asa ca si-a obtinut toate avizele cand casa era deja gata, in stilul specific romanesc.
Cand l-am vizitat asta vara, am ramas surprins de numarul de case care aparusera pe langa el, toate în mijlocul unui camp, fara drum de acces, fara curent, fara nimic. Nici unul dintre proprietari nu putea intra cu masina lui pana în curtea casei si doar fericitii cu masini de teren puteau trage nadejde ca si-ar putea vedea masina pe fereastra. Toti ceilalti le lasau în drum, parcate una în spatele celeilalte pe marginea a ceea ce fusese odata un ogor, si apoi o luau la picior catre mult iubita vila.
La var-miu se ajunge prin curtea unui vecin. Om generos si bun la suflet, cand a cumparat terenul cu 4 euro pe mp, var-miu a considerat ca are prea mult asa ca si-a sunat un prieten si i-a vandut o bucata din teren. Prietenul si-a construit casa iesind cam cu 30% din terenul lui si ocupand cu constructia drumul de acces al lui var-miu. Care totusi era bucuros ca nu trebuie sa treaca prin sufrageria “prietenului” lui ca sa ajunga la el acasa, desi eu personal n-am vazut mare diferenta.
Asa ca acum viloiul lu’ var-miu e izolat din toate partile. L-am sfatuit sa-si ia un elicopter daca nu rezolva cazul, cunosc eu pe cineva la Bell Helicopter si si-l poate lua din Canada cu 50 mii de euro. Cred ca îl va costa mai putin decat toate tergiversarile si futaiurile cu justitia romana.
Dar var-miu e si un tip priceput la oameni. A venit din State cu un proiect de casa tip si constructorii au scos din proiect o casa taraneasca romaneasca. Ca-n bancul ala cu romanii care trebuiau sa faca un avion si ei, urmand planurile, au facut un tractor. Cand au fost întrebati cum dracu au reusit performanta asta, au raspuns simplu “L-am mai luat la pila!” Asa si constructorii lui var-miu: au facut ce stiau ei, nu ce li s-a dat sa faca. Cel mai mult mi-a placut la casa lui tencuiala de 4 cm grosime plasata peste stalpii si grinzile de lemn. în timp ce-mi beam berea în curtea lui, faceam pariuri cam în cat timp or sa-i cada toate în cap. El zicea ca în doi ani. Eu am zis ca într-o luna juma’. Tencuiala a cazut pana la urma într-o luna.
Asa ca var-miu a angajat o echipa de muncitori chinezi care umbla prin sate dupa lucru. Erau ajunsi în Romania ca lucratori la un complex imobiliar, dar dezvoltatorul daduse faliment, asa ca îsi cautau de lucru. Cu 4 mii de euro, var-miu si-a dat jos toata tencuiala, a refacut-o ca la carte, si-a facut terasa, scarile, si-a pavat curtea si si-a facut si o crama subterana. Mi-a spus ca înca n-a vazut romani care sa lucre ca chinezii aia. Repede si la obiect. Si pe bani putini. Era cel mai fericit om din lume!
Asa ca solutia e la îndemana. Vreti meeseriasi? Vorbiti cu echipele de chinezi de pe santierele romanesti. Imposibil sa nu va rezolve cumva!
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
au plecat toti romanasii in italia si spania si au migrat chinezii la noi. am auzit si eu aceleasi povesti despre chinezi ca sunt si buni si ieftini…sunt curios daca vor intra mai multi pe piata locala si ce se va intampla cu meseriasii nostri – si scumpi si prosti!
Meseriasii nostri scumpi si prosti vor ajunge sa demonstreze in fata guvernului cerand protectia joburilor. În contextul caderii imobiliarelor în Europa – si nu numai – se vor întoarce si cei din Italia si Spania, care vor vrea salarii echivalente celor pe care le iau acum si sa te tii balci!
Ma bucur ca inteleg in sfirsit magia prin care orice proiect de casa e atins de stilul local. Ma tot miram cum de is asa de neinspirati arhitectii… cit despre chinezi, da, i-am vazut intr-o seara inghesuiti int-un autocar, tacuti, toti purtind aceeasi vesta galbena fluorescenta, cu figuri obosite si triste, zgiindu-se la blocuri, intorcind toti capul dupa o nunta galagioasa de cartier.
cand si-au facut casa ai mei, ne-am trezit cu un semibalcon – deasupra intrarii un acoperis din beton (ca o placa din beton) dar spre care era doar un geam si nu o usa. asadar, i-am zis lui nenea constructorul ca daca tot a scos-o asa sa fac o usa, sa inalte acoperisul casei, si sa mai faca un balcon la camera respectiva. in final avem 2 balcoane + o terasa de la care se ajunge prin unul din balcoane…
terasa a rasarit dupa ce a fost anexata casei o camaruta unde sta centrala… asa e la romani: pleci de la un proiect si ajungi la altul total diferit 
si asta e un caz fericit. am o prietena care in loc de piscina interioara a ajuns sa aiba o bucatarie (dar a fost la cererea ei, si nu din cauza constructorului)
si apropo de constructii: ati vazut care sunt domeniile de activitate din romania cu cele mai multe falimente inregistrate? raspuns: mallurile si companiile de constructii…