Cand am emigrat în Canada, am venit ca tot omul cu patru valize. Doua eu, doua nevasta. Majoritatea boarfe, pe care între timp le-am aruncat si restul carti pe care le-am pastrat cu sfintenie. Si ceva tuica, fara de care nici o emigrare nu are sanse de reusita! Primul apartament a fost unul cu un dormitor. N-aveam nici macar cu ce sa-l umplu, mi-a mai dat unul-altul cate ceva, restul le-am mai cumparat în timp cand au fost oferte. Noroc ca apartamentul avea deja frigider, aragaz masina de spalat, dulapuri, etc.
Dupa ceva timp, m-am mutat într-un apartament cu doua dormitoare. Împachetatul mi-a luat o zi. Mi-a trebuit un van ca sa-mi mut catrafusele. Au intrat perfect. Cam înghesuite dar au mers. Aveam pana si plante. Un ficus. Îl am si acum. Despachetatul mi-a mai luat o zi. La mutat m-au ajutat trei prieteni si m-a costat o lada de bere si trei pizza. Mi-am cumparat frigider si aragaz, am schimbat televizorul si BBQ-ul si am facut si alte achizitii inteligente. În speta, tzoale!
Dupa înca ceva timp, m-am mutat la casa. A trebuit sa închiriez ditamai camionul, cam ca ala cu care se bagau candva gaini la alimentara. Numai ca avea prelata. De mutat, a venit echipa specializata. Un iranian si-un rus care s-au miscat mai bine decat aia trei prieteni cu care ma mutasem initial, desi catrafusele crescusera serios în volum. Am împachetat apartamentul în trei zile si l-am despachetat în cinci.
Stau la casa de trei ani. Sapte camere cu totul plus un depozit afara. N-ati vrea sa stiti ce batai de cap as avea daca m-ar bate gandul sa ma mut pe vreundeva. Cred sincer ca doua camioane nu sînt suficiente. Mi-am schimbat mobila si de unde înainte aveam d-aia gen IKEA, care se desfacea si se manipula usor, acu’ am chestii care numai ele singure necesita o echipa si multa atentie. Daca ar fi sa ma mut în Bucuresti, fara doua containere nu scap.
Ce vreau sa spun cu asta. În cinci ani am strans atatea chestii de nici macar nu mai stiu ce dracu’ detin. Daca vine unul la mine si ma întreaba de blat de masa la bucatarie, cred ca si pe ala îl am. Daca vrea unul o antena parabolica, am doua de dat. Am candelabre si roti de masina, dulapuri si scule de îngrijit gradina si cate si mai cate. Romanul e strangator, stiu, dar eu am strans atata de da p-afara!
Si asa ajung sa intru în randul lumii si sa fac garage sale. Vanzare de garaj, de. Caci majoritatea tin în garaj toate chestiile de care nu mai au nevoie, eu le tin pe unde apuc.
Vrea careva un televizor cu tub catodic si un ventilator? Are nenea! Vrea cineva un aer conditionat de pus în fereastra? Am si d-ala. Dar o masa de gradina sau o bicicleta? Se gaseste! Azi am dat degeaba doua volume noi noute din Harry Potter la mine la firma, ca organizau aia o licitatie pt strans fonduri pt lupta împotriva cancerului. S-a mirat lumea :Uaaa, da’ cum de donezi niste carti asa misto si bine întretinute? Pai ce pana mea sa fac cu ele daca le am în dublu exemplar? Cum am ajuns sa le am în dublu exemplar, nu mai stiu.
Trebuie ca e gena mea de roman strangator de vina!
Stii ce e trist…ca nu reusim sa adunam tot asa si PRIETENI. De ce oare ?
Stii ce??????Pastreaza cartile pe care le ai in dublu exemplar…poate mi le trimiti mie in California…..glumesc!!!!!!(sau nu?)
Bine punctat Tudor, la capitolul prieteni…..greu de pastrat mai ales cand pleci de langa ei!!!
Tudore, în ce ma priveste o buna parte dintre prieteni s-au mutat prin zona asta a lumii. Dar am lasat si în Romania destui si încerc sa profit de fiecare moment atunci cand reusesc sa ma vad cu ei. Din pacate nu le putem avea pe toate!
Tartoras, despre mine pot spune ca reusesc sa-i pastrez chiar si de la distanta! Caci prietenii adevarati sînt lucru rar în lumea de azi.
Stash, nu numai ca reusesti sa ti-i pastrezi, dar reusesti si sa ti-i faci de la distanta…;)
oooooooffff. Ai scapat usor – am facut socoteala, si m-am mutat de 6 ori in 4 ani. Anul asta e prima data in care nu ma mut (adica o sa stau aproape 2 ani in acelasi loc – yoohoo!!!). Am ramas cu sechele (sper ca nu pe viata!) – de fiecare data cand vreau sa cumpar ceva, ma gandesc la cata groaza imi provoaca impachetarea respectivului obiect, sau daca imi permit sa-l arunc si sa iau altul in caz ca ma mut. Ultima oara cand m-am mutat am hotarat ca la plecare arunc totul – imi iau doar toalele si ma car. Sa vad daca romanca strangatoare din mine se indura
. Nu de alta, dar am carat la mobilele alea in sus si in jos pe scari… le-ajung atatea plimbari.
Apropo, de vreo doua saptamani ma ai de cititoare fidela. Zilnic citesc freakonomics, mankiw’s blog si cafeina. you’re in excellent company!
Bravo! freakonomics e una din cele mai misto carti scrise in secolul asta! Nici blogul nue rau!
Apropo de articolul de azi de pe freako, despre o dilema formidabila: daca sa economisesti sau sa cheltui in climatul economic actual din lumea industrializata, o sa scriu un post despre experienta mea.
Trebuie sa vezi asta
youtube.com/wat...h?v=MvgN5gCuLac
That’s what your house is, a place to keep your stuff while you go out and get…more stuff!
Mey… numai eu stiu vreo 3 copii care ar citi cartile alea… Of. Pastele ma-sii de viata ca-i scum transportul… dar am niste copii d-aia de nota 10 care se duc la Penny sau Plus sa vaza ce-i aia aer conditionat (no problem ca si rafturile d-acolo tot muzeu sunt pt ei…). BAg picioru-n ea de viata… te costa vreo 500 mil lei vechi in ROMANIA sa faci o fundatie… Ca daca as avea banii astia as da la copiii aia minunati dintr-un oras FESTIVALIER (ala cu miss diaspora), n-as pierde timpul pe blogul tau. Sorry… baba ce sunt!
Ia te rog! Pe blogul meu nu se pierde timpul. Lumea se instruieste. Decît Harry Potter mai bine o Cafeina.ro în fiecare dimineata. Si e si gratis!