Azi e o zi mai diferita decat altele. E mai diferita pentru ca am pe masa o oferta foarte buna din alta parte, iar astia ai mei sînt în modul panic, încercand totusi sa ma pastreze în companie. Caci i-am lovit prea din scurt!
Povestea? Ca oricare alta! Un pic de blazare, amestecat cu ceva sictir fata de imobilism corporativ si niscaiva greata fata de unii care n-au cuvant. Care au declarat ca demisioneaza si n-au facut-o. Ce legatura are? Plecarea lor mi-ar fi deschis mie culoar de avansare rapida. Cum m-am prins ca as fi avut culoar? Acum oameni cu decizie încearca sa miste în lateral colegi de-ai mei ca sa-mi faca mie coridorul de cand i-am anuntat ca luni îi troznesc cu o demisie.
De ce i-am anuntat ca plec înainte sa-mi dau demisia oficial? Mi s-a parut corect sa le dau o sansa sa ma tina. Mi s-a parut corect sa vad exact cat face pielea mea în realitate. Nu i-am santajat. Doar i-am anuntat ca luni demisionez, cu preaviz de trei saptamani, fata de doua cat e legea. Nu le-am cerut nimic. Însa mi-au cerut acordul sa contra-oferteze. Mi s-a parut normal sa le acord aceasta sansa!
Deocamdata abia au schitat ceva din care a rezultat ca vor sa-l mute pe seful meu într-o pozitie paralela si ca vor sa-mi ofere mie pozitia lui. Isn’t that stupid? Cum as putea accepta pozitia unuia care mi-a fost sef atata timp cat ala mai este înca în companie? Mai ales ca pe el nu-l muta în sus ci în lateral?
Bizarerii se întampla peste tot. Modul panic vine din faptul ca eu am un singur cuvant. Iar ei stiu ca înca nu mi l-am dat în alta parte. Dar o voi face azi. Oricum, studiile arata ca 90% din cei care vor sa-si dea demisia dintr-un job si sînt convinsi sa renunte, pleaca oricum în decurs de un an. P-orma zvonurile circula ca fulgerul si odata aflata stirea ca voi pleca, echipa stie ca nu se mai poate baza pe mine. Daca ma razgandesc, îi derutez. Exact acelasi sentiment l-am încercat eu, cand altii au demisionat si dupa aia au revenit asupra deciziei.
Povestea asta va afecta într-o oarecare masura blogul. Caci daca plec, va trebui sa-mi concentrez toata atentia la noul job si asta îmi va lasa prea putin timp pt blogging. Mai sînt cateva saptamani pana atunci, însa sînt sigur ca veti întelege!
Bafta! Sa-ti mearga toate ca unse
Daca s-au purtat nashpa cu tine, merita sa le-o tragi. Daca au fost OK, fii si tu gentleman. Nu o sa uit toata viata mutra pe care a facut-o primul meu sef la Londra, cand l-am anuntat ca plec, dupa ce ma frecase cateva luni cu prelungiri penibile de contract, dar nimic consistent. A fost unul din acele Kodak moments, de neuitat. Toata ura, neputinta si ticalosia pe care le tinea ascunse sub zece straturi de miere au rabufnit pe fatza lui, desi nu a scos niciun cuvant. Yesss!!!
stash,
ai procedat absolut corect dindu-le suficient preaviz, si sansa formala de a contraoferta. zic formala fiindca si eu consider asemenea ca si tine: cind zici ca pleci, pleaca. daca revii asupra deciziei, ti-ai avut cele 5 minute de glorie, apoi esti din nou la mina lor, iar ei stiu ca nu esti ferm in decizii si ca te pot “avea” oricind. (chiar daca nu este complet adevarat ceea ce cred ei, tot te afecteaza la imagine.)
urmeaza 3 saptamini foarte “interesante” pentru tine, fiindca odata in plus ai sa vezi cine ti-a fost prieten si cine si-a dorit sa-ti vada pielea intinsa pe gard. dar tu ramii la toate rece, vorba poetului, mai ales ca provocari vor deni cu duiumul. stii regula de baza: never burn bridges.
in rest, felicitari pentru noul job si bafta multa!
aurache, ai perfecta dreptate! Au contra-ofertat si au facut-o neasteptat de frumos. Aproape ca mi-au debalansat decizia de plecare. Ramanand însa singur cu mine însumi, am realizat ca din pacate mi-am pierdut motivatia de a continua, desi ar fi fost pe pe o pozitie de management relativ înalta.
Mâine le înmanez demisa! Poate în felul asta ma linistesc si eu ca de cateva zile nu ma mai pot concentra la nimic.
cind primesti o contra-oferta neasteptat de frumoasa, n-ai cum sa nu te intrebi de ce oare a trebuit sa ajungi cu ei intr-un punct critic, ca numai apoi sa obtii recunoasterea pe care o meritai demult. si odata ce-ai raspuns la intrebare asta -din pacate raspunsul contine adesea cuvinte de genul “jigodii”- esti si mai determinat sa-i saluti din mers.
bafta!
Deci sa recapitulam: eu mi-am dat demisia, ramanand surd la contra-ofertele lor. Seful meu si-a dat si el demisia, pt ca mie mi s-a oferit pozitia lui, fara ca lui sa i se ofere o pozitie superioara si pt ca s-au dus negocieri pe la spatele lui. Managerul departamentului a fost demis, pt ca a reusit performanta sa piarda doi ingineri dintr-o miscare.
Se cauta solutii, dar sper sincer ca solutiile alea nu ma implica si pe mine. Nu de alta, dar deja am semnat cu ceilalti.
Isn’t life fun?
Acest post al tau, Stash, ar trebui predat “managerilor” romani. Care nu prea stiu cu ce se mananca aceasta meserie.