Se spune ca în Montreal si înprejurimi traiesc vreo 50 de mii de romani. S-ar putea sa fie mai multi, dar dupa statisticile oficiale sînt mai putini. Mult mai putini. Din astia o buna parte traiesc în Rive Sud (malul de sud). Zilele trecute am aflat din Zig-Zag Roman Canadian ca romanii din Rive Sud si-au cumparat biserica. Cum au reusit sa o cumpere?

Pana în anii 1960 Quebecul a fost o zona aflata sub papucul Bisericii Romano-Catolice. Oamenii mai în varsta îmi povesteau ca educatia si sanatatea erau puternic regularizate de biserica. Preotii aveau o putere foarte mare iar terenurile bisericii se întindau cat vedeai cu ochii. Pracic, cu mici diferente, era o situatie care semana cu anii 1600. Pe vrema aia s-au construit biserici peste tot, iar pe toate dealurile mai rasarite s-au plantat cruci care sa se vada de departe. Nashpa, ce sa mai!

În anii 60 a fost La Révolution Tranquile (Revolutia linistita) care a deschis drumul spre laicizarea statului. Toate bisericile au fost brusc parasite, iar oamenii au cazut în extrema cealalta. De unde erau ultra-religiosi s-au transformat în hate-ri ai bisericii. Cladiri întregi au fost demolate, simboluri religioase îndepartate si preotii trimisi acasa.

Biserica cumparata de comunitatea religioasa a romanilor din Rive Sud era în faliment. Cladirea cu terenul costa 1 milion jumate. Impozitele la asa cladire sînt pe masura, caci doar terenul face 800 de mii. Partile s-au înteles pentru 450 de mii, zice ZigZag. Din care vreo 150 mii cash au fost avans la semnare.

Acum comunitatea romaneasca din Rive Sud are propria ei biserica. Cred ca e a doua biserica din Montreal detinuta de romani. Restul sînt în localuri închiriate, dar se descurca.

No, stateam ieri si ma gandeam ce de-a bani s-au strans în cativa ani de la romanii din Rive Sud, de s-a putut cumpara cladirea si terenul. În conditiile în care banuiesc ca impozitul anual se ridica la 20 mii de dolari. În conditiile în care biserica a platit pana acum chirie altor biserici ca sa-si poata desfasura activitatea. În conditiile în care are chelutuieli proprii de organizare si functionare. în conditiile în care nu beneficiaza de subventii masive nici de la Bucuresti, nici de la Ottawa.

Si am ajuns la concluzia ca romanii sînt bisericosi. Indiferent de varsta si profil, romanii merg la biserica si dau bani la biserica. Nu putini! Nu vorbim aici de oameni în varsta, caci oamenii în varsta sînt de obicei doar parintii celor stabiliti aici si aia fugiti pe timpul comunistilor. Vorbesc de oameni tineri, între 20 si 45 de ani, activi si cu joburi destul de bune. Care simt nevoia ca botezul, cununia si restul traditiilor romanesti sa treaca pe la biserica. Si care au reusit performanta sa-si uneasca buzunarele si sa rezolve o problema. Sa-si gaseasca un sediu stabil. E de laudat, ce sa mai!

Acum, faceti comparatie cu constructiile megalomane din Romania. Cu Catedrala din Bacau. Cu super traznaia Catedrala Neamului. Constructii care nu-si au nici un rost, pentru ca nu raspund unor nevoi reale.

Tragand linie, ajung la concluzia ca pentru romani Biserica a fost mereu un punct de sprijin. Si ca e putin probabil ca ea sa fie stearsa din viata romanilor, asa cum au facut chebecii cu biserica lor.