Un studiu recent arata ca 11% dintre români nu-i înghit pe straini. Dar ca restul românilor ar avea o parere favorabila despre straini, mai mult sau mai putin. Cred ca acest studiu ar fi fost mult mai interesant daca s-ar fi axat pe întrebarea “ce parere au romanii din tara despre romanii din strainatate”. Cred ca rezultatele unui asemenea sondaj i-ar surprinde pe multi! Caci într-o proportie destul de mare, romanii din tara nu-i înghit pe cei plecati afara. De la acuzatii de genul “voi n-ati mancat salam cu soia” si “ce-ati facut în ultimii cinci ani” care au curs în valuri imediat dupa lovitura de stat din decembrie 1989, pana la delimitarea pe fata aratata oricarui stranier care încearca sa-si spuna parerea în treburile interne ale Romaniei.

Fenomenul este mult mai larg decat se crede. Urechile mi-au auzit de toate: “daca erai tare ramaneai în Romania sa faci bani“, “tradatorule, trebuia sa ramâi în Romania sa schimbi sistemul din interior“, “te chinui ca boul acolo pe când aici ai fi fost cineva“, “ce stii tu care ai plecat din Romania de atatia ani? Taci în plm si vezi-ti de viata ta!” si asa mai departe.

Ideea e clara : noi, ratatii si lasii care am parasit Romania obositi de lupta cu sistemul, nu avem dreptul sa deschidem gura. Noi sîntem buni doar sa trimitem bani în tara si atat. Dar nu avem dreptul sa criticam, caci am dat bir cu fugitii. Însa oamenii raman uimiti cand realizeaza uneori ca cei plecati afara au mai multa putere decat credeau ei. Începand de la relatii personale si profesionale cu oameni de calitate din Romania, relatii cultivate cu grija peste ani si care rezista indiferent de regim si terminand cu puterea de a impune un presedinte peste capul romanilor ramasi în tara.

Dar asta nu-i face sa ne priveasca altfel decat cu mila. Mila fata de ancorarea noastra în realitatea romaneasca. Ei nu înteleg efortul depus pentru a reusi într-un sistem total diferit de cel de acasa. Ei nu vad ca motivele care ne împing sa nu taiem legaturile cu Romania sînt pana la urma legate de apartenenta la o tara care ne-a izgonit. Ei nu pricep de ce noi nu înjuram Romania cu atata patos asa cum o fac cei care nu au parasit-o înca.

Argumentele sînt simple :daca este sa ne întoarcem sa lucram în companii romanesti sîntem prosti! Daca vorbim de întoarcere sîntem idioti! Dar în acelasi timp sîntem niste lasi ca am plecat. De parca dorinta de a avea o viata mai buna pentru noi si copiii nostri a devenit o tradare nationala. Mai primim si suturi în cur pentru ca nu mergem la vot în consulate aflate la mii de kilometri distanta.

Studiu de caz : daca într-o companie din Bucuresti sau aiurea vine într-o zi un roman care a lucrat 10 ani în strainatate, cu experienta pertinenta si rezultate tangibile, cum credeti ca va fi primit de angajatii care n-au lucrat niciodata afara? Dar daca vine un strain, care nu vorbeste o boaba de româna si care crede ca Bucurestiul e vecin cu Uzbekistanul? Va spun eu: românul va fi înjurat pe la spate, la o tigara sau o bere, chiar daca-si va face treaba super profesionist. Va avea parte numai de “uite-l si pe asta, a venit sa se dea smecher pe aici. Cred ca l-au dat aia afara de bun ce era si acum ne da noua lectii!“. Nu conteaza diplome din universitati de prestigiu, nu conteaza experienta în cele mai puternice companii ale lumii, nu conteaza mentalitatea de învingator, nu conteaza know-how-ul sau performanta. Conteaza ca e român! Fuck him!

Dar cand vin strainii, apai sînt luati cu limuzina de la aeroport! Sînt cazati la Hilton pe banii firmei si toti angajatii se uita la ei ca la Messia. Mai lipseste doar un “da-mi voie sa te ating sa vad cat de real esti si dupa aia nu ma mai spal o saptamana!” Am vazut-o, credeti-ma! De ce credeti ca ezita profesionistii romani din Vest sa se întoarca acasa? Din cauza de salarii? C’mon! Se ofera salarii bune pentru românii care vor sa se întoarca – cel putin pentru cei angajati în Vest si trimisi special în Romania – dar nu sînt multi doritori. A fi expat de origine romana este un dezavantaj pe malul Dambovitei!

În schimb strainii se bat ca chiorii ca sa prinda un contract în Romania. Pentru ca vor castiga într-o luna cat fac în trei la Paris sau Dublin. Pentru ca sînt tratati altfel. Pentru ca viata e misto. Pentru ca sînt fete frumoase care se f..t pe un pachet de tigari numai sa fie luate în strainatate ca doamna Stangherburg. Pentru ca ei nu vor fi priviti ca niste “smecheri care se dau rotunzi“, ci ca managerul ala cu puteri supra-naturale care va face rahatul bici în doua secunde doar uitandu-se la el.

Iar 35% din români îi iubesc. O spun sondajele! Parol!