Motto: “Soarta mea a fost hotarata de destin.” (Marean Vanghelie, sau poate chiar poporul roman)

Traian Basescu calcînd apasat pe urmele lui Iliescu

Senzatia de voma care m-a cuprins azi ascultand discursul lui Basescu de la investirea guvernului e greu de comparat cu altceva decat cu anuntul lichidarii lui Ceasca in ziua de Craciun 1989. Atunci, o gasca de criminali cu Iliescu in frunte au lichidat un alt criminal in cel mai pur stil mafiot si ne-au pus noua, boborului, responsabilitatea in carca in fata comunitatii internationale.

Acum, un politician care s-a folosit in decembrie 2004 de exasperarea noastra ca sa invinga in turul doi un individ perceput impreuna cu partidul lui drept un mare corupt si un dusman al democratiei, ne-a vandut pe toti, aliindu-se plin de satisfactie, — cu aceiasi banditi pentru eliminarea carora a fost ales ca presedinte.

Neobrazarea lui Traian Basescu a depasit cu mult cotele de tupeu ale lui Nastase, iar seninatatea solemna cu care spune lucruri ingrozitor de grave e fie idiotenie crasa fie cinism de cote infractionale.

Basescu a spus in seara asta ca isi vede realizat visul: refacerea feseneului. Ticalosia asta a rostit-o cu zambetul pe buze. A mai spus ca guvernul Boc — care arata ca distributia de rezerva la Prison Break — are cea mai solida sustinere politica in parlament. Evident, rationamentul asta duce la concluzia ca cel mai stabil guvern, cu cea mai solida sustinere politica, era cel al lui Dej, si apoi cel al lui Ceasca.

In ura lui pasionala fata de penelei, taricei si patrici, Basescu l-a pomenit de vreo trei ori pe Fenechiu, dar n-a suflat o vorba despre oprisani, vanghei, dipi, michispagi, mironmitrii si altii pe care ii ura “profund” inainte de 2005.

Iar solutia imorala din 2004, Felix, a devenit acum la fel de morala ca si Elena Udrea, troznelia lu’ dom’ primar, care nu s-a lasat pana nu s-a vazut si ea ministreasa atunci cand sefu’ s-a zgaibarat in capul mesei nationale.

Pe modelul alcoolicului ursuz, care dupa ce a tras prima dusca de rachie, vede dintr-o data toata lumea in roz, ca apoi sa devina artzagos, furios si chiar violent pe masura ce ingereaza bastarca, squatter-ul din palatul Regelui de la Cotroceni a declarat, ambetat de viziunea lui Boc in armura (stiti, figurinele alea micute din plastic), ca la noi nema criza financiara, si ca o mica problema e ca am pierdut pietele de desfacere ale produselor noastre competitive (din cate stiu, razboiul Iran-Irak s-a terminat din 1988, si Saddam nu mai vrea camioane de la Brasov ca il plimba Ceasca in carca prin iad oricum).

Asemenea prostie din partea unui ghiolban batran la birtul de cartier de langa uzinele Steagul Rosu e plicticoasa. Din partea unui sef de stat, e motiv de emigrare.

Dupa patru ani, lui Basescu i-a cazut, in fine, si ultimul fulg din aripile de arhanghel, iar de sub ele s-au itit solzii de diavol. Rosu.

Capsunari din toate tarile, ramaneti cu bine. Unde sunteti. Felix — pardon, Feliz — Navidad!