Metodologia salveaza Romania
Înca de pe vremea cînd eram puber si începeam sa ma izbesc de institutiile democratice originale ale regimului Iliescu, am observat ca legile în Romania sînt facute la deruta. Exact ca si cu sistemul votului uninominal din zilele noastre, legile din Romania sînt mai întai votate si apoi aplicate, fara ca vreunul din legiuitori sa aiba o minima idee daca sînt bune la ceva, daca ajuta cu ceva societatea sau mai mult o încurca.
Cel mai tare ma distra cînd aveam treaba pe la Directia de Finante ca sa cer informatii despre o lege nou scoasa si primeam mereu acelasi raspuns stupefiant “Nu stim înca, asteptam metodologia!”. Fraza asta magica îmi suna ca ceva scos din cartile de scoala. Metodologia! Fti atenti cum suna: Me-todo-logi-a! Nu trebuie sa va mai spun ca habar n-aveam ce-i cu metodologia asta, în capul meu era simplu: a fost data o lege? A aparut în Monitorul Oficial? Pai, se aplica, nu? Functioneaza!
Esti prost! mi se spunea cu dragoste la Directia de Finante. Nici o lege nu poate fi aplicata fara metodologie! Pai bine, bre oameni buni, ce-i cu metodologia asta de-i asa de importanta ca opreste o lege de la aplicarea ei, chiar daca a fost publicata in MO?
Fii atent acilea, îmi zicea madama. Metodologia explica cum se aplica o lege! Întelegi? Adica noi nu stim cum sa interpretam legea, pana nu iese metodologia care sa explice cum se interpreteaza, îmi explica ea rabdatoare ca unuia cazut din Luna. N-am priceput din prima, marturisesc spasit. Nici din a doua. Abia cînd contabilul meu a început sa-mi explice ca toate legile si ordonantele sînt asa, numai de orientare, si ca de fapt toata baza e în metodologia care e facuta de specialistii ministerului, am înteles. Adica vedeti voi, în Parlament se afla niste oameni care n-au nici o legatura cu realitatea. Desi lucreaza în grupuri parlamentare care au oarece legatura cu meseria lor de baza, ei oricum nu se pricep la nimic. Asa ca atunci cand studiaza o lege în comisii, nu pricep mare lucru din ea, colegii lor care o voteaza în plen nu pricep nici ei, asa ca la urma, dupa ce legea e promulgata si publicata în Monitorul Oficial, vin niste baieti destepti care explica la pulime cum se interpretreaza si aplica ceea ce au gandit ratatii aia din Parlament.
Si pentru ca toate astea trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus metodologie!
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Cam ca la comentariile de literatura din scoala. Sa vedem ce vroia de fapt sa spuna autorul
Edit: Nu merg diacriticele.
Stiu ca nu merg diacriticele, nu’s ce naiba sa-i fac!
Nici nu e de mirare ca lucrurile stau astfel, avand in vedere calitatea foarte slaba a asistentilor parlamentari, multi dintre ei angajati pe relatii pentru ca alesii nu le inteleg rostul. Prin alte tari, acesti asistenti sunt adevaratii creatori de politici, iar politicienii sunt mai curand un fel de purtatori de cuvant, care primesc creditul cand lucrurile merg bine, dar si suturile in fund cand merg prost. Daca adaugam la asta si faptul ca salariile angajatilor din ministere, spre deosebire de cele ale sefilor lor, sunt destul de putin motivante, deci cei de buna calitate sunt in permanenta tentati sa plece in privat, putem intelege de ce si metodologia merge in sensul legii, adica e confuza, orientata catre birocrat si nu catre contribuabil si plina de portite pentru baietii destepti.
‘metodologie’ rimeaza foarte frumos cu ‘birocratie’. birocratia e de cand lumea si pamanatul… iar functionarii aia tre’ sa isi justifice cumva existenta… si pentru ca toate astea trebuiau sa poarte un nume… voila.
thumbs up for the post.
Metodologia nu are neaparat legatura cu birocratia. Rimeaza, de acord! Dar atat. Metodologie exista in toate domeniile, nu doar financiar sau legsilativ. La licitatii, de exemplu. La cumpararea unei masini.
Metodologia poarta numele de “know-how” în Vest.