Condamnati
Marturisesc ca atunci cînd am pus piciorul pe scara avionului care m-a luat din Romania acum 5 ani ca sa ma depuna pe-un ghetar la Montreal alaturi d-un eschimos si-o foca, nu mi-am închipuit ca va fi pentru totdeauna. Cînd emigrezi la 30 de ani sau mai tânar, adaptarea la alt sistem de valori e mai usoara dar cu toate astea te gîndesti ca ai trait deja jumatate de viata în alta tara si îti vine greu sa crezi, sa te gîndesti foarte, foarte serios ca de fapt ai plecat de tot, ca vei trai si vei lua pensie si la urma vei fi îngropat pe malurile St-Laurentului alaturi de stramosii altora si nu alaturi de ai tai.
Lupta pentru adaptarea la noul sistem este atat de crîncena încît nu ai timp sa te gândesti la chestii existentiale, filozofice. Ziua de mâine este întotdeauna cea mai importanta. Dar sînt sigur ca majoritatea celor emigrati din tara gîndesc ca mine. Ca de fapt n-au plecat de tot, ca de fapt Romania va evolua, ca viata se va îmbunatati, ca sistemul corupt va dispare si ca la un moment dat, peste zece sau douazeci de ani va fi o tara în care vom vrea cu totii sa ne întoarcem sa ne crestem nepotii. Caci copiii nostri vor prefera sa ramana în tara în care am ales sa emigram, no questions asked!
Dar pe masura ce trece timpul, Romania îmi apare tot mai stranie. Tot mai îndepartata de imaginea a ceea ce as vrea de fapt sa fie. Fiecare zi în care deschid e-mailul sau cititorul de feed-uri mai face tandari o bucata din visul pe care-l am despre Romania viitorului. În fiecare zi mentalitatea mea evolueaza într-o directie total opusa unei mentalitati romanesti. În fiecare zi în care discut despre realitatile Romaniei de azi cu prieteni din tara, realizez cît de tare ma îndepartez de pamîntul ala. Credeam ca emigrarea în sine este cel mai greu lucru, dar în realitate este ruptura zilnica de tara în care m-am nascut.
De ce-om fi noi românii asa cum sîntem? De ce ne place oare circul public, lamentatia fara rost, dictatura mai mult sau mai putin mascata si pupatul în Piata Revolutiei dupa ce ne-am tras flegme în ochi? De ce sîntem atat de evident baclanici înca de pe vremea lui Stefan cel Mare? De ce oare poporul asta batut de vremuri si de soarta nu poate sa faca niste alegeri care sa-i schimbe viata în bine? De ce trebuie sa-l admire pe Dinu Paturica si sa-l ia drept model în viata în loc sa o admire pe o Doina Cornea? De ce ne caracterizeaza Miorita si Povestea drobului de sare a lui Ion Creanga? De ce Caragiale ramîne atat de dureros de actual?
Unul din argumentele schimbarii Romaniei, argument pe care l-am folosit în multe rînduri în diferite discutii, a fost ca Romania se va schimba cînd generatiile plecate afara se vor întoarce si vor schimba sistemul din interior. O, dulce naivitate! Cine mai vrea sa se întoarca într-o tara în care toata lumea vorbeste si nimeni nu munceste? În care politicienii mint în fata si desi stiu ca sînt mintiti, oamenii îi voteaza în continuare? Cine mai vrea sa se întoarca într-o tara în care fiecare e frustrat de vecinul sau care are bani mai multi, nevasta mai frumoasa, oi mai mîndre si mai cornute si în care singurul liant al unei comunitati pare sa fie dorinta comuna de a muri si capra vecinului? Cine mai vrea sa se întoarca într-o tara în care apartenenta la un partid sau curent politic nu e data de o convingere sau doctrina ci de interesul cîstigului financiar? În care esti dat afara a doua zi dupa ce partidul tau a pierdut alegerile? Cine mai vrea sa se întoarca într-o tara în care lipseste pasiunea si ambitia de a-ti face meseria, într-o tara în care a munci cinstit este echiavlent cu a fi fraier?
Romania este condamnata! Condamnata de istorie, de asezarea geografica si de mentalitati gaunoase ale locuitorilor ei. Condamnata de lipsa vointei politice de a scoate tara din deruta în care se afla. Condamnata de proprii ei cetateni din care jumatate sînt prea lenesi si delasatori sa mai faca ceva, iar cealalta jumatate si-a pus palma în fund si a plecat în tarile calde, preferand sa schimbe sistemul gaunos cu unul mai sanatos. Pentru ca este întotdeauna mai usor sa schimbi tara decît sa schimbi o tara!
Sîntem o natie blestemata de soarta, care prefera sa faca bancuri în loc sa munceasca sau sa lupte. Sîntem o natie care prefera sa întoarca armele contra aliatilor decît sa lupte pâna la capat contra dusmanului prea puternic. Sîntem o natie care nu-si poate respecta nici macar propriile promisiuni si rezolutii. Care prefera sa stea pe margine sa crape la seminte si sa comenteze.
Sîntem o natie prea lenesa si comoda ca sa luam de coada lopata sau tarnacopul si sa transformam Romania de azi în Romania viitorului! Ne meritam perfect locul în istorie!
Pe aceeasi tema
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Loading ...
ai taiat adanc.. crunt, ai dreptate
prea adevarat! ai uitat doar sa spui romania= tara de 99% idioti si tara condusa de securisti.
Catalin, n-am uitat, pt simplul fapt ca nu gandesc asa. Mi se pare deplasat sa-i consider idioti. Asta m-ar plasa pe mine deasupra lor si nu cred ca-i cazul. De acolo am plecat si noi.
@catalin: cat la suta din populatia Romaniei o cunosti suficient de bine, incat sa-ti permiti sa faci o asemenea afirmatie?
Sa-nteleg ca 99% fostii tai colegi din Romania, a prietenilor, a familiei si a cunoscutilor pe care i-ai lasat aici sunt idioti?
Mai degraba se va reusi transmutarea plumbului in aur decit desteptarea Romaniei. Aici sint prea multe”Romanii” … si este imposibil ca ele sa se intilneasca in vreun fel. Ce ar putea sa le uneasca: smecheria de zi cu zi? In nici un caz.
In ce priveste copii… va veni ziua in care vor intelege alegerea pe care ai facut-o si-ti vor multumi.Garantat!
Copiii nu au cum sa-mi multumeasca pt ca nu inteleg alegerea facuta si pt ca nu au cu ce sa compare. Pt ei noua tara este cum era pt noi vechea. Tara copilariei lor!
Din păcate e prea adevărat. Românii plecaţi în străinătate sunt corpuri străine sau celule modificate pe care organismul le respinge pentru că nu le recunoaşte. Avem alte valori, dar asta nu înseamnă că valorile celor care rămân sunt mai bune sau mai proaste. Nu sunt de acord să-i numesc idioţi; sunt părinţii, rudele, prietenii mei şi o mulţime de alţi oameni pe care îi apreciez sau îi iubesc. Pur şi simplu pentru ei contează alte lucruri şi acceptă societatea în care trăiesc pentru că se recunosc în ea.
România a fost condamnată încă de la început, dar a supravieţuit exact prin metodele pe care le dispreţuim: s-a luptat când inamicul era slab, s-a umilit când inamicul era tare, a trădat când a avut posibilitatea, a pus familia şi relaţiile mult deasupra legilor în care nu a crezut niciodată, a adunat valori materiale meschine cu lăcomia celui care ştie că oricând poate veni unul mai tare să i le ia, a muncit din greu când a trebuit, dar fără perspectivă, a preferat să strice castelele de nisip ale altora decât să îşi vadă distrus propriul castel.
Ceva din noi ne împiedică să fim aşa, poate o genă care nu s-a copiat cum trebuie, aşa că suntem nefericiţi şi, dacă avem noroc, plecăm în altă parte. Nici eu nu cred că mă mai întorc, sau dacă o voi face voi şti că nu mă întorc „acasă, la ai mei”. Pentru mine nu mai există „acasă”. Oraşul în care m-am născut e doar un loc cu mai multe amintiri. Din păcate, cred că „acasă” şi „ai mei” nu există pentru mine nicăieri.
Mă întrebam, mai demult, de ce românii din străinătate nu alcătuiesc comunităţi puternice la fel ca polonezii, ruşii, irlandezii, italienii. Acum ştiu.
in nici un caz nu ma consider deasupra lor, chiar si pe mine ma consider idiot macar pt taxele pe ca le-am dat guvernului roman ca sa mai cumpere inca o masina sau sa se mai plimbe ……iar pentru prea multe din fazele care se intimpla in romania nu gasesc nici o explicatie.
Pentru a alcatui comunitati puternice, ar trebui sa fim uniti de idealuri comune. Dar acestea nu exista! Ïn comunitatile de emigrati din Canada cel putin, prima întrebare care este pusa dupa introducere este ”Ce lucri si cîti bani faci?”. De cînd am plecat din tara, mereu i-a futut grija pe altii cîti bani fac eu. Un soi de ”capra vecinului”, varianta nestilizata!
M-am ferit de romanii din Canada multa vreme si înca ma feresc, de ce sa mint! Uite, eram cu un prieten la gradinita lu’ ficior-su ca sa-l iau pe ala micu si pe holuri am auzit un roman cum îl educa pe fiul sau din capatul coridorului ”Bai, ti-am spus sa stai dracului linistit! Nu mai alerga atata ca te dau cu capul de pereti!” Adrisantul avea trei ani. Va mira ca vorbeam cu amicul în franceza?
Alta data eram la un magazin de închirieri de DVD-uri. Cînd sa ies cu masina, ma blocase unul. Am asteptat vreo cinci minute pana a venit respectivul, ca sa-l aud raspunzandu-i nevesti-sii care probabil îi atragea atentia ca ma blocase un ”da-l în p..la mea, lasa-l sa ma astepte”. Cînd i-am replicat în limba mamii lui un ”daca te bag acum în p..a matii de bou, ce parere-ti faci?” a ramas absolut socat, de parca romanii ar fi o specie cazuta de pe alta planeta si deci imposibil sa te întalnesti cu ei prin Mtl.
Aceleasi tare carate dupa noi peste tot prin lume. Nesimtire, nepoliticosi, lenesi, frustrati, invidiosi si cîte si mai cîte. De aia apreciez în mod deosebit de mult exceptiile!
Exceptiile ?…Din pacate ajungem imediat sa avem exceptii la exceptii. Din pacate !
Am facut revelionul 2008 in Golling, un satuc tare fain aflat a 30 de km de Salzburg. In noaptea de rev, undeva pe la ora 2, mi s-au terminat tigarile. Am plecat din barul in care eram cu prietenii mei si am luat-o la pas spre un automat de tigari aflat la vreo 400 de metrii. Cu vreo 200 de m inainte de automat, pe trotuar, un grup de aprox 15 tineri ( 17-19 ani), austrieci, nemti naiba stie ciocneau de zor pahare de sampanie si se pupau de mama focului. Ajung in dreptul lor, incerc sa cobor de pe trotuar ca sa nu trec ca boul printre ei, le spun un La multi ani, la care ei se intorc spre mine, unul dintre ei imi intinde un pahar de sampanie si dai Tudore si pupa la ei, si la multi ani si alea alea. Baut sampania si continuat drumul spre automat. Ajung la masina cu tigari, bag fisele, aleg un pachet de John Player Special si cand sa plec vad parcat la trotuar un bmw clasa 7 cu nr de bucuresti. Mai fac doi pasi, si din pensiunea in fata careia ma aflam ies 4 persoane. Doi barbati cu doua femei. Pana sa apuc sa zic si eu la multi ani, ca tot omul crescut intr-un sat in care 85 % din sateni erau sasi, il aud pe individul care se indrepta spre locul soferului. ” S-o bag in aia a masii de proasta !” Una din fete ii spune. “Hai mai, nu vorbii asa de nasa”. La care tot el, ofuscat nevoie mare. ” S-o f.. in gura de proasta. Vine sa-mi strice mie revelionul? Ce daca-i nasa, tot proasta si nesimtita ramane!” Ce la multi ani, ce pupaturi. Toate astea spuse cu voce tare, sa stie toata strada.
Jenant, aiurea, romanesc. cum vreti voi sa-i spuneti.
Dupa doua zile, pe un pod in Salzburg, Cezar -baiatul meu cel mare, ma intreaba, cu o voce mult prea trista pentru un copil de 13 ani, in timp ce priveam lung castelul.
” Chiar trebuie sa ne intoarcem acasa ?”
Da, din pacate, da…trebuie sa ne intoarcem acasa!
idioti, tonti, naivi, spune cum vrei ca tot acolo ajungi. si da sint si eu in aceeasi categorie cu ei. altfel cum poti explica toate fazele din romania? ca daca ar fi destepti nu ar fi asa cum e in romania.
Romanul e mereu incordat. Pentru unii pina si expresiile de simpatie sau admiratie incep printr-o injuratura. E un fel de intimitate lingvistica, o obisnuita dobindita din copilarie. Exista totusi si o gindire “murdara” care iese pe gura cu prima ocazie. Ne lipseste diplomatia… ar trebui sa invatam sa spunem lucrurile cu sinceritate si fara injurii.
Iar pentru exceptii, avind in vedere ca sint f putine, ar fi bun un club in care sa-si fortifice relatiile. Daca lichelele se pot atrage atit de usor unele pe altele, de ce n-ar reusi si oamenii de treaba sa se coalizeze, fie ei chiar si romani. Odata creat nucleul dur din acesti oameni se prea poate ca si ceilalti sa-si schimbe nitzel punctul de vedere!
Ai o parere “excelenta” privind propria persoana. Dar asta nu iti da dreptul sa-i judeci pe cei din jurul tau sau alegerile acestora …
Dac-ai ales sa pleci, profita de alegerea facuta. Dac-ai ales sa ramai, fa ceva sa schimbi starea de fapt a lucrurilor, nu doar sa comentezi de pe margine.
In ambele cazuri insa, pastreaza tacerea asupra alegerii celor care au ramas sau care au plecat. Nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni, cu atat mai putin sa arunce cu jigniri in cei pe care nu ii cunoaste personal.
@ raluca: sa traim bine, ca asa a zis primul marinar! doar ca alegerile unor “naivi” ne afecteaza pe toti: de la cei care au votat pentru 1kg de faina si pina la cei care “s-au ales” asa. sa inteleg ca tu nu iti exprimi opiniile nicodata, si ca totul e perfect la noi in romania? si ca de fapt sa imi cer si scuze, ca nu e vina noastra, asa e in viata in unele tari merge bine si in alte prost, ca doar toti sintem la fel, sau asa ar trebui sa fim….
inca nu sintem in “1984″ si inca ne mai putem exprima “liber”, asa cel putin sper.
nu incerc sa te conving pe tine sau oricine altcineva. poate imi poti explica atunci cum de sint toate fazele de 2 bani din romania? de unde rezulta?
N-am sustinut ca totul merge bine in Romania. Dac-ar fi asa, n-ar mai pleca nimeni, ba chiar ar venii altii.
Ceea ce am incercat eu sa spun, dar se pare ca nu a fost suficient de clar, e ca nu ai dreptul sa-i judeci pe cei din jurul tau. Afirmatia ta, citez: “romania= tara de 99% idioti” e falsa si pe mine ma deranjeaza. Lucrez intr-un birou impreuna cu alti 30 de oameni. Si nici unul nu e idiot sau naiv sau cum vrei tu sa spui. Cu ce drept ne “etichetezi” tu?
Am prieteni buni care au emigrat pentru c-asa au considerat ei ca e mai bine. Eu am ales sa raman si deocamdata nu-mi schimb parerea. Asta nu inseamna ca ei sunt mai destepti, iar eu mai tampita. Fiecare face propriile alegeri pe baza anumitor criterii si preferinte personale. Asta nu-i indreptateste in nici un fel pe cei din jur sa-i desconsidere sau sa-i jigneasca.