Drojdia
Cînd abia începusem sa lucrez, imediat dupa facultate, ieseam cu o fata de la mine din oras. Frumoasa foc, umblau o gramada de baieti dupa ea. Era într-a doispea, se pregatea sa dea la facultate. Eram mai mare ca ea cu vreo cinci-sase ani, care la varsta aia, cît aveam noi atunci se vedeau de la mare distanta. Eu mai calm si relaxat asa, ea mereu zbantzuita si cu gargauni în cap. Ma prefera pe mine, caci fata era obisnuita cu bani de la taica-su (care era coleg cu mine, ca sa vezi)! Pe atunci înca nu se facusera averi ca în ziua de azi si un salariat dadea lejer ceata unor copii de bani gata. Caci salariul meu era ceva mai ridicat decat alocatia lor de la taticu! Mergeam cu ea prin baruri, pe la terase si încercarile alea timide de cluburi. Desi eram antrenat, ca vorba aia abia terminasem facultatea, nu reuseam sa fac fata. Nici la cheltuieli si nici la noptile pierdute cu sîrg. Mereu eram obosit la servici a doua zi!
Într-o zi eram amandoi în Iasi, ca trebuia s-o viziteze pe sora-sa care era studenta la chimie în anul I. Si am zis ca na, daca tot vrea s-o vada, sa ma duc si eu cu ea, mai revad locurile studentiei. Ajungem noi în Tudor si mergem în Iulius Mall care abia se deschisese. Si fiind noi cam neobisnuiti cu mallurile caci în Romania nu mai exista la vremea aia decît Bucuresti Mall, ne oprim în fata unei harti din aia de orientare, ca sa vedem ce magazine sînt p-acolo. Pe harta, ca pe toate hartile din mall, era o bulina rosie pe care scria « Va aflati AICI! »
Cum studiam eu harta concentrat, simt cum gagica ma trage de mîneca: Auzi? Dar de unde stiu astia ca noi sintem aici?
Am ramas paf! În prima secunda am crezut ca face un banc dar m-am uitat în ochii ei de caprioara si am vazut neantul din spatele lor. Fata era foarte serioasa si nedumerita în acelasi timp. Am început sa-i explic ca unui tînc de cinci ani ca uite, vezi tu, bulina aia reprezinta pe harta locul unde este amplasat panoul de orientare. Si ca daca noi belim ochii la panoul de orientare, se cheama ca ne aflam exact în locul unde arata bulina. Mai, n-o sa ma credeti, dar n-a priceput din prima! A trebuit sa-i arat magazinele din jur si dupa aia sa i le indic pe harta, ca sa vada ca-s în jurul bulinei rosii.
Eram pregatit s-o penalizez drastic,cum îmi sta în fire, însa m-am uitat la ea - picioare lungi, tzate misto de tot, aranjata cu grija - am zis ca las-o bai, doar n-am nevoie sa discut ecuatii quantice cu ea în pat, las-o naibii de treaba! Si am devenit dintr-o data foarte întelegator.
Ati bagat de seama cît de întelegatori devin barbatii în fata unei femei proaste dar care arata beton? Cum dintr-o data nici unul nu mai are pretentii de la mintea ei? Asa si eu! Ma uitam la ea si-mi placea mult ce vedeam. Nu-mi placea ce auzeam, dar asta n-avea prea mare importanta.
Seara am iesit într-o discoteca, ca nu prea erau la mine în oras. Sau ma rog, erau, dar umbla o fauna ciudata p-acolo. Asta era discoteca studenteasca, ma simteam în largul meu. Si ea la fel, caci la un moment dat am observat socat pe cînd ma întorceam de la buda, ca bea paharele de vodca ca pe apa. A baut pana la ora doua din noapte vreo trei sferturi de sticla de un litru si n-avea nici pe dracu’. Eu daca as fi baut atat as fi fost cazut sub masa. Si ma uitam la ea, nu cred ca avea mai mult de 50 de kg. La cît era de firava probabil ca alcoolemia în sînge îi sarise binisor de punctul la care se declara oficial coma alcoolica. Iar ea nici macar nu se clatina, mergea pe toacele alea cui fara nici un tremur. Si da, chiar era vodca doar eu o cumparasem de la bar, sticla era sigilata si bausem si eu un paharel.
Spre dimineata am condus-o în camera sora-sii si dus am fost. Ma gîndeam ca daca ma ating de ea în starea în care era, ma omoara ta-su care era coleg cu mine! Sau ma acuza naibii de viol, caci nu-mi era clar daca a doua zi o sa-si mai aduca aminte de ceva. Am si uitat cum o chema, pe cuvînt de onoare.
O mai tin minte doar pentru ca m-a marcat prin tenacitatea cu care fituia sticlele de bautura si banii mei din buzunar desi era abia într-a doispea. De unde rezulta ca pentru un corp frumos, închid ochii în fata unui cap gol. Dar în fata drojditului nu prea!
Pe aceeasi tema
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Loading ...
Hm…cu tot respectul pe care ti-l port, mei draga Stash, in calitatea ta de gazda primitoare, nu pot sa nu te trag usor de urechi. Nu este deloc elegant pentru un barbat sa expuna publicului amanuntele, picante sau nu, ale unei relatii trecute sau prezente. Sunt chestiuni care privesc strict cuplul, indiferent daca acel cuplu are legitimitatea dobandita in urma unei casatorii, sau e doar o incrucisare hormonala de o noapte.
Sper sa nu te fii suparat pe mine. Sper…
@tudor: 1. n-a dat nume, deci e totusi un gentelman; 2. de unde stii ca -i reala povestea?; 3. te-ai amuzat? :)))
Tudor! Sint perfect de acord. Raluca ti-a raspuns excelent insa…
Povestea-i reala, eu i-am spus-o!
Ok. De acord cu raspunsul Ralucai. De acord si cu..acordul lui Stash.
Era doar exprimarea unui fel de a fi. Al meu.
De acord ca “detaliile” unei relatii nu se fac publice, indiferent de sexul povestitorului. Doar ca stash nu a dat “din casa”, ci a relatat ceea ce l-a facut pe el sa puna capat unei relatii, ceea ce nu poate el accepta la o femeie, indiferent de restul calitatilor acesteia (presupunand ca povestea e reala si ca personajul masculin e chiar el). Cel putin asa am “interpretat” eu povestea. Poate ma insel
Ahaaaa, deci tu esti instigatorul
Ce se intampla, va rog? Se simte cineva atins de poveste? Nu am dat detalii, zic eu! Si ca sa lamurim povestea pana la capat, mergeti voi in iTunes si ascultati Comedy Central cu Gabriel Iglesias intitulat “mall maps”
Ai dreptate..mai Raluca. Ai interpretat corect, in felul tau.
Dar si tu si eu, am prefera ca in momenutul in care nu m-ai avem “piticii” langa noi, sa pastram doar pentru noi ceea ce la acel moment era doar al nostru. Stii cum e, dupa ce nu mai esti cu cineva…il vezi altfel…sau ma rog, calitatile/defectele se amplifica. Dar e ok pozitia ta si am inteles. O iau ca pe o simpla aducere aminte a lui Stash din vremile tineretii…vremi pe care fiecare dintre noi le-am trait la fel de frumos ca si Stash, si aproape am dat de acelasi tip de femei. Asta ca sa ma pun si in nota povestirii.
Acum am citit postul lui Stash. Nu cred ca se simte cineva atins de poveste. Doar, vorba dnei. Papadat Bengescu, executam Variatiuni pe aceasi tema.
Sorbim cafeaua si ne dam cu parerea….bucurosi de ospitalitatea domniei voastre.
In acest dialog cu Raluca, ma simt ca in acel banc cu salutul psihologilor….poate il stiti. Dimineata un psiholog isi suna prietenul cel mai bun, evident, tot psiholog, si ii spune: Tu esti bine! Eu cum sant?
Am interpretat ca o … femeie, evident :))
In prima faza da, tendinta generala e de a amplifica pana la absurd calitatile/defectele celuilalt. Odata cu trecerea timpului insa, incepi sa vezi lucrurile in adevarata lor lumina, incepi sa accepti (mai degraba decat sa vezi) plusurile si minusurile relatiei trecute, ale fostului partener, accepti realitatea pe scurt. Si parca totul incepe sa capete sens, altul decat cel pe care l-ai perceput pana in momentul respectiv
Facem si noi schimb de opinii. Ce? Nu e voie?
Ce “relatii”, bre? Orice persoana cu care ai iesit de doua-trei ori devine o relatie? Relatia deja e o chestie mai serioasa, care implica ceva angajare emotionala. Din cate o descrie autorul pe domnisoara in cauza, nu parea exact genul de fata capabila de angajari emotionale. Cat despre jupan Stash, v-a explicat chiar el cat de mult era implicat “emotional.” Deci, amuzati-va si lasati filosofia.
Sunt, Tudore, sunt!
Vai cum stiti voi sa stricati distractia omului >:P