Cu Maimutza Pe Polizor
Traian sau Decebal? Foto: Ziare.com
OK, in loc sa-i raspund lui Stash la Condamnati, am decis sa pun un articol separat, un fel de sequel alternativ. Deci:
Romanii pe care-i intalnesti in strainatate se impart in doua mari categorii: aia cu prea putini bani, si aia cu prea multi bani. Prima categorie e de departe cea mai numeroasa, si include doua subcategorii — cei care muncesc cinstit, si aia care vin sa dea tzepe. A doua categorie e formata din cativa insi care au devalizat economia nationala, adica au carat-o in valize: Irinel, Ion2, Dl. Fratii si progeniturile lor, plus inevitabila menajerie de curvulitze proaste buba dar deschise la orice cata vreme iese banu’, gen Monicutza, Lenutza etc.
De ce pleaca romanii din prima categorie? Pai, cand in Romania structura sociala se bazeaza pe abilitatea de a fura si minti, se ajunge la un fel de schema piramidala la scara nationala, in care toti ar vrea s-o bage odata dar s-o scoata de opt ori, ca pe vremea Caritasului (din care s-au inspirat si taticii subprime-ului, aia de-au transformat banking-ul in bonking…) dar din care numai Paunestii, Vantzii, Cataramii si altii ca ei reusesc.
Toti romanii vor normalitate, nu? Dar ce ma-sa e normalitatea asta de care vorbesc toti si la care tanjesc toti? Odata iesiti din vizuina carpato-danubiana, cei care tanjeau dupa normalitate ajung — aia mai norocosi — sa inteleaga ca habar n-aveau ce e aia, iar cei mai dotati cu organ intuitiv, incep sa prade, ca “strainii e prosti”.
Sunt un adversar al notiunii de comunitate etnica puternica in strainatate. De ce sa te scufunzi intr-o mica Romanie cand ai plecat din aia mare? Ai ajuns in America sau in Germania sa te freci de aceiasi mitici si de aceleasi tzatzafrose ca si acasa? Nevoia de a face parte dintr-un grup minoritar in strainatate e o dovada a slabiciunii si inadaptabilitatii. Sunt comunitati de unguri, greci sau rusi in America sau Canada, unde intalnesti oameni care la a doua generatie inca nu vorbesc limba tarii respective si sunt condamnati la marginalizare. Unguri care isi deschid restaurante unguresti cu harta ungariei mari pe perete, sau greci precum cei din My Big Fat Greek Wedding, oameni care nu au putut reusi in nimic altceva decat in tigaie.
Apoi, odata intrat in angrenajul comunitar, devii un fel de mic mafiot, a wise guy, iar viata ta graviteaza in jurul acelei comunitati, ai obligatii, esti privit suspicios daca vrei afara. Prefer sa stau acasa si sa citesc o carte sau sa-mi fac singur mici pe gratar decat sa trebuiasca sa ma prezint la raport la stalpii comunitatii, cei care se erijeaza in fixeri pentru toti noii veniti. Thanks, but no thanks.
Romanii in special, sunt meschini. Exista pe aici, pe unde vietuiesc eu, un fel de minicomunitate, unul are un magazin, altul are un business etc. Vrei ceva de la ei, te taxeaza dublu, sau, oricum mai mult, pe principiul ca daca esti roman, trebuie sa le subventionezi afacerea lor cacacioasa. De ce-as cumpara vin romanesc de la un roman care imi ia cu 50% mai mult decat daca iau vinul din magazin?
Am vazut cum se comporta si romanii de la varf, de prin misiuni diplomatice. Aceeasi meschinarie, aceeasi inclinatie sa te fure pe tine primul, pentru ca esti tot roman. Taxele nerusinate pretinse de consulatele romanesti pentru o amarata de procura sau pentru alte servicii sunt jaf legalizat de banditii de la Bucuresti.
Acu’, un pic despre alte natii. Cel mai usor detectezi caracteristicile nationale la grupurile de turisti aflati in sejururi la mare. Cei mai nasparlii, nemtii. Progeniturile lor sunt cel mai prost crescute, isi fac nevoile la dus si in piscina, iar parintii lor se scoala la trei noaptea sa isi puna prosoapele pe sezlonguri. (O sa va impartasesc un mic secret, dar sa nu spuneti la nimeni. Intr-o dimineata in Tunisia, m-am trezit si eu la patru, si am adunat toate prosoapele lasate pe sezlonguri si le-am aruncat in mare. Dupa aia, am gasit si noi locuri…)
Pe locul doi, italienii si portughezii. Murdari, galagiosi, calici, te fac sa te gandesti cu drag la plaja de la Perla. Olandezii, francezii, enervanti dar mai suportabili. Cehii, lenesi si plicticosi, si urati foc, desi unele cehoaice sunt misto (dar, alea de obicei nu vin cu cehi la mare…) Romanii, ceva mai multi in ultimii ani, chiar si pe la hotelurile de patru si cinci stele, sunt fie familisti linistiti, fie manelisti gata bronzati, dar care fac ciocu’ mic cand sunt in minoritate.
I-am lasat la urma, cum probabil ati observat, pe britanici. Desi o lume-ntreaga se plange de ei, ca sunt betivi, huligani, galagiosi, burtosi si asa mai departe, ii prefer oricand celorlalte grupuri. Daca n-ar fi ei, plaja ar fi numai iritanta, nu si amuzanta. In plus, multi dintre ei vorbesc engleza binisor… 
Fratii Brothers
Va intrebati, probabil, ce e cu cele doua imagini. Pai, ele au un numitor comun: amandoua reprezinta o realitate falsificata. Prima, celebra poza cu burtosul cu cruce de aur, imi pare rau, dar nu cred ca reprezinta un roman sau un rrom. Pare mai degraba undeva prin America Latina, ia uitati-va la fetze, mai ales blonda din spate…
A doua, e un vestigiu al national-comunismului inventat de Ceasca, unde trebuie sa iti repeti la nesfarsit ca esti roman in Romania. Ce mare scofala? Cine pune asta la indoiala? Ungurii? Cam miroase a insecuritate nationala, nu? Apoi, romani cu mantii si cu cizme, in loc de camesa si opinci? Hai, bre, fugiti de-aici cu tatulici…
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Si mai sunt romanii pe care nu ii intalnesti prea des pentru ca scapa angrenajului comunitar. Romani care nu fac parada cu succesul pe care l-au (sau nu il au) si care nu se insotesc doar cu romani doar pe criteriul ca sunt de-ai lor, ci au un cerc mix de canadieni si romani. Aia n-or sa te intrebe niciodata cati bani faci sau ce masina conduci, ci ce carte ai citit ultima data sau ce crezi despre inscaunarea lui Obama sau daca ti-a placut in concediu. Si uneori, te recomanda pentru un job in compania lor pentru ca stiu ca nu urmaresti sa le iei jobul
.
Ce sa zic, bre…
E complicate dar e si simple depinde de unde bunghesti fenomenu’. Una peste alta, ca sa sting filozofia cu apa de gura, emigrarea e ca si insuratoarea, unii o dau bine, altii o dau nu, cei care sunt intra dau binete la cei care sunt extra si viceverselea, si toata lumea emite argumete ca sa ne futem pe sistem birocratic sau cum ne taie capu’.
E o shusha, cum ar veni vorba prin budoarele bizantine. Asta e cu emigrarea.
Apoi, ca Romania nu se mai face bine cat traim noi cel putin, e de mult un truism. Trist. Dar are si o parte buna, in sensul ca Brucan poate fi reconsiderat, dintr-un pesimist malitios intr-un optimist dezechilibrat!
Daca incerci sa pricepi de ce Romanica respira in ritmu’ asta, incepi sa simti o apasare pe occipital si concomitent o furnicatura’n coccis.
Asa ca, dupa cum spuneau unii prin campanie, plini de bale portocalii, desigur, ei cu ei si noi cu noi. Era singura chestie inteligenta pe care o auzisem..pe care au facut-o praf dupa, bineinteles.
N-am nici o strabatere. Pt nimic. De un singur lucru mi-e dor… de anii mei din tinerete.
@alex Draga Alex, ai perfecta dreptate, dar eu tocmai asta spuneam, adica romanii in general nu prea se dau in vant dupa comunitatea lor, si cred ca foarte bine fac(em). De aia nu prea sunt restaurante romanesti prin strainezia, din cauza ca romanii au lucruri mai bune de facut. Adica, si eu m-oi pricepe si nu chiar rau, la gratare, varza murata si sarmale, dar imi castig existenta din altceva.
Apropo de carti, ma bucur ca ai adus in discutie lectura. Poate ca n-ar strica din cand in cand sa mai punem pe blog si impresii de lectura, oricare ar fi ea, beletristica sau non-fiction, in romana sau in alte limbi. Ce ziceti, bagam un book club alternativ?
Nu de alta, dar daca n-o facem noi, o fac altii. Citeam pe un blog recomandat de Stash niste aberatii despre o carte geniala, Freakonomics. E pacat de cartea aia, ca toti tembelii sa-si dea cu parerea ca sa se afle in treaba, zau…
Si, sa va spun ultimele trei carti pe care le-am cetit, incepand cu ultima: Iran – Empire Of The Mind, de Michael Axworthy, The Iran-Iraq War, de Ephraim Karsh, si Povestasul, De Mario Vargas Llosa.
Voi, ce-ati mai lecturat in ultima vreme?
Tocmai ce am terminat, Garcia Marquez – Memoria de mis putas tristes.
Citind aceasta carte am realizat cata dreptate sade in aceste cuvinte…” E cu neputinta ca pana la urma sa nu ajungi cum crede lumea ca esti” – Iulius Caesar
Bai, dar ce carti complexe cititi voi! Daca eu zic ca am citit Uraganul de James Clavell unde-i vorba tot de Iran, ma fac de rîs, nu? Sau Campionii de Chiril Tricovici – o carte despre cartingul facut de elevii de scoala generala sub comunisti.
Sînt la ani distanta de Llosa si Marquez
Tricolici, Stash, boje moie, nu Tricovici. Am citit si eu Campionii acum vreo 30 de ani, si era misto tare, la fel ca si Asul de Trefla, tot de nea Chiril. Ce citesc eu, nu sunt carti complexe. Alea erau manualele de mate si fizica. Eu citesc de placere. In materie de lectura, sunt amator. Mare amator.
Hehe, uite ce frumos a alunecat discutia! Pai nu-i mai bine sa nu ne mai batem capul cu rautatile altora si sa trecem la o carte? Pai este… si uite asa incepe sa se inchege “Clubul oamenilor respectabili”. Ultima cartulie devorata a fost acum o saptamina: “Cum m-am lasat de gindit” de Hannes Stein. Nu va lasati inselati de titlu…
As merge pe mingea ridicata la fileu de valeo..si as parafraza reclama la zaraza…Pentru adevaratii domni/doamne de pe Cafeina. Numai respect !
Iar pentru cei care ii tot comentam pe aici ca nu fac nimic…desi ar trebui sa faca…priviti aici…http://jpro.wordpress.com/2008/11/12/zaraza-electoral/
unde dai si unde crapa…
imi place ideea cu book club-ul virtual, o sa o pun in agenda si o sa scriu pe blog cate ceva despre ultima carte citita – ‘dragostea dureaza trei ani’, a lui beigbeder. de fapt, ultimele carti citite sunt sapte carti ale aceluiasi autor (ok, stiu, sunt un pic ticnita, dar mi-a placut un fragment dintr-o carte a lui, publicat pe liternet, si am rugat un prieten sa-mi aduca din romania toate traducerile pe care le gaseste. nu m-am gandit ca or sa fie chiar 7
).
Stai linistita…ca cel putin un ticnit mai e pe aici…si eu cand l-am descoperit pe Pascal Bruckner am cumparat tot ce aparuse…7-8 sau carti…
Chiar asa, il recomand cu placere pe acest Pascal Bruckner.
Recomand de asemenea si “Tot ce stiu barbatii despre femei” a lui Knott Mutch. Se citeste usor, chiar foarte usor, pentru un singur motiv…are 167 de pagini…toate …perfect albe, goale, nude ! Se pare ca da, cam atat de “mult” stiu barbatii despre femei.
” Citind” aceasta carte am dat perfecta dreptate celui care spunea, facand comparatie, intre o femeie si aplicatia Excel din pachetul Microsoft Office: Excel-ul este asemenea unei femei, ai impresia ca stii totul cand de fapt nu stii decat foarte putin!
Si fiindca e luni dimineata, si trebuie sa incepem aceasta noua saptamana, zambind, si tot am adus aminte de Microsoft Office, hai sa va spun un banc cu Bill Gates.
Se spune ca Dl. Gates agata o tipa si se ‘ascund” intr-o camera a unui motel aflat pe marginea unei autostrazi americane. Dupa nici zece minute ies amandoi din camera, cu face-uri deloc satisfacute. Se urca in masina, la care tipa ii spune: acum inteleg, chiar foarte bine, de ce i-ai dat numele Microsoft !!….
Va doresc o saptamana plina de realizari.
Draga Alex, varianta corecta, la radio era unde dai si unde ultrascurte
Daca tot am inceput sa le insiruim, ar trebui si sa incepem sa le povrstim asa scurt, intr-o suta de cuvinte. Ce ziceti?
Buna idee. Dar eu ce as putea spune in o suta de cuvinte despre ….Tot ce stiu barbatii despre femei ?
Poate asa…..
….asta am inteles eu !
Da, Tudor, ai si tu dreptate… o suta de cuvinte e cam mult ca sa spui ce stiu barbatii despre femei. Cam de 100 de ori mai mult decat necesarul, care era un singur cuvant: nimic.
Mda…vorba lui Auguste Renoir…”Un tablou inteles, inceteaza a mai fi o opera de arta”.
Incercam sa intelegem femeile ?…sau doar le privim si ne minunam…
Si spunem in sinea noastra… Ce opera perfecta, daca nu ar fi fost rama !
Carcotasilor
))
Si femeile stiu tot atatea lucruri despre barbati cate stiu si barbatii despre femei
Singura diferenta e ca femeile sunt un pic mai istete decat barbatii. In sensul ca stiu sa le descopere slabiciunile si sa-i manipuleze astfel cu o maiestrie greu imaginabila. E valabil si invers, dar in proportii mai mici
In plus, de ce sa ma chinui sa aflu din ce e facuta prajitura? Nu e mult mai simplu si mai placut sa o savurez si … atat?