Stiti porumbeii aia care inunda vara piata publica, de nu mai ai loc de ei? Care gainateaza toate statuile si masinile din zona? M-am întrebat mereu ce fac ei iarna, ca de emigrat în tarile calde nu emigreaza. Dar nici în piata publica nu sînt. Nici n-ar avea ce face, pe zapada asta de juma’ de metru. Totusi îi vad zburand zilnic încoace si încolo de la fereastra biroului meu.

Fereastra mea da spre centrul orasului si spre piata aia publica. Am ridicat azi privirea, în timpul unui moment de respiro si m-am uitat pe geam. Si i-am vazut. O armata de porumbei, adunati pe una din cladirile vechi de vis-a-vis de unde lucrez eu. O cladire din aia cu brizbrizuri si statuiete pe fatada. Acolo e un magazin. Dar prea putin conteaza ce e, mi s-a parut bizar ca s-au strans toti acolo. Pe cladirile din jur, toate mult mai noi decît aia pe care se adunasera porumbeii, nu era nici urma de pasare. Dar pe aia veche parea ca e conferinta anuala a porumbeilor.

Probabil ca sînt mai multe explicatii pentru care porumbeii prefera cladirile vechi. Poate ca în podul si lucranele cladirii gasesc de mancare. Poate ca se pot adaposti mai bine de vînt si ninsoare. Poate ca sînt în delir în fata statuietelor pe care le pot gainata în voie. Habar nu am. Dar cladirea aia veche si paradita mi s-a parut deodata mult mai plina de viata decît toti zgarie-norii din jurul ei.