Am fost la o taiere de mot în week-end. Paranghelie mare! Familie de romani cu o fetita de trei ani si un baietel de un an, sarbatoritul. Dupa ce-am ajuns, am dat binete, m-am sters pe picioare si dupa aia m-am descaltat politicos, cum se face pe la noi, ca sa-mi miroasa toata lumea ciorapii. Ca sa fie clar ca am ajuns si eu si pot sa înceapa toti sa bea ca sa uite. Si mi-am luat o felie de cozonac, cam de vreo cinci centimetri grosime si un pahar de vin si m-am asezat pe scari lînga fetita gazdei, ca sa fac conversatie de salon.
- A cui esti tu?
- A lu’ mami si-a lu’ tati, si-a lu buna si-a lu’ bunelu, si-a lu’ tanti Ioana si-a lu’ Bica (frate-su), si-a lu’…
Eu terminasem deja jumate de felie pana a terminat ea sa mi-i spuna pe toti. Zic “ba, da’ ce mult vorbeste!“. Hai sa mai încerc odata :
- Mergi la gradinita?
- Numai dimineata, zice ea serioasa.
- I-auzi, zic eu. Noaptea nu?
- Noaptea gradinita face dodo (adica nani, în franceza – n.r.)
- Aha! Si tu ai prieteni la gradinita?
- Da. Eloïse si André si Theo si Marius si Camille si Marie-Paule si Sandra si Josée si…
Eu terminasem deja cozonacul si juma de pahar de vin.
- Mai, da’ multi prieteni ai tu! Cine te duce la gradinita dimineata?
- Tati.
- Si pe Eloïse cine-o duce la gradinita?
- Mamele ei!
- Mama ei, vrei sa spui. Tati a ei nu?
- Eloïse n-are tati. Are deux mami.
Say what?
- Cîte mami are Eloïse??
- Deux mami. Pas de papa!
Hait! Teren minat, teren minat! gîndesc panicat. Daca ma întreaba de ce are Eloïse doua mame, ce-i zic? Însa fetita nu pare interesata de chestiune si asta ma linisteste. Vine maica-sa si-o ia pe aia mica sa-i dea tort. Ma ridic si în drum spre bucatarie ma întalnesc cu tatal fetitei careia îi povestesc tarasenia.
Da, îmi zice el, are o colega care-i crescuta de un cuplu de lesbiene, le-a vazut nevasta-mea pe amandoua la gradinita la o sedinta cu parintii.
Si nu i s-a parut curios? N-a pus întrebari?
Ba da, zice el, dar i-am spus ca sînt copii care au o mama si un tata, alti copii care au doua mame sau doi tati si altii care au doar o mama sau doar un tata. În felul asta o sa se obisnuiasca de mica cu chestiile astea si va reactiona pozitiv cînd le va întalni, fara sa se simtea ea exclusa sau sa-i excluda pe altii.
*****
Cînd eram eu mic ma jucam de-a mama si de-a tata. Eu eram mereu tata (sic!). Oare astia mici din zilele noastre se joaca altfel? Oare se joaca de-a mama si de-a mama? Oare se joaca de-a mama si de-a tata dar inverseaza rolurile? Oare în povestile cu printi si printese care li se spun la culcare, printul e femeie si printesa e barbat?
Oare tre’ sa ma îngrijorez? Cum îi explici unui copil ca-i normal sa aiba doua mame dar în acelasi timp e normal sa aiba un tata si o mama? Sau partea de normal trebuie exclusa?
E ciudata situatia si destul de complicata.
Pe de o parte, aceste minoritati tind sa faca parte din viata noastra cotidiana, motiv pentru care ii dau dreptate tatalui in ceea ce priveste raspunsul dat. Pe de alta parte insa, sunt curioasa ce-i va raspunde la urmatoarea intrebare pe tema asta? Cea legata de procreere. Caci in clipa aceea, explicatiile date copilului vor incepe sa se bata cap in cap si sa-l vad atunci pe tatic pe unde scoate camesa.
Da, cred că partea de normal trebuie exclusă. În ceea ce priveşte procreerea, explicaţia poate fi la fel de firească în momentul în care nu mai vorbim despre barză ci despre sex. Barza poate aduce un copil indiferent câţi părinţi are şi de ce sex sunt. În momentul în care se face legătura între sex şi copii vine şi explicaţia că un copil poate rezulta în mod natural numai dintr-o relaţie heterosexuală. Şi gata.
Chestia cu normalitatea e să nu le impunem altora „normalitatea” noastră, atâta vreme cât „anormalitatea” lor nu reprezintă pentru noi vreo ameninţare. În ceea ce mă priveşte, îmi plac femeile şi nu mă deranjează deloc că unor bărbaţi le plac bărbaţii. More women for me…
Nu va plangeti de lipsa femeilor, caci oricum sunt mai multe decat barbatii (statistic vorbind). In cazul acesta, voi fiind rara avis
Dificultatea in a intelege situatia apare mai tirziu, la virsta adolescentei… cit copilul e mic ia lucrurile ca atare. In fond nici Donald sau Mickey Mouse nu au parinti dar apare cind si cind o replica feminina. Copil fiind, imi parea stranie relatia dintre Pif si Hercule cu atit mai mult cu cit apare brusc un catel “copil” pe nume Pifou…
Apropo de Pif si Hercule, fi-le falimentul usor: am vazut p-aici prin biblioteci reviste cu Rahan. Mai tineti mine revistele alea? Credeam ca au disparut de mult, dar se pare ca exista înca, desi nu-s foarte sigur daca se mai publica.