Dr. Strangelove
Afisul filmului
N-am vazut niciodata Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb cu Peter Sellers pana week-endul trecut. Filmul e considerat unul din punctele de referinta ale industriei americane si cotat pe un loc fruntas într-un top al celor mai bune comedii negre of all-time. E printre singurele filme care are o cota de 100% pe site-ul Rotten Tomatoes si a fost votat recent de britanici cel mai bun film politic ever. Cu toate aceste, mie nu mi-a smuls nici macar un zambet! Si sînt fan Peter Sellers, am acasa originalele de la Pantera Roz, Pantera Roz Strikes Again, Petrecerea sau What’s New, Pussycat.
Pentru cine n-a vazut filmul lansat în 1964 la cateva luni doar dupa moartea lui Kennedy la Dallas - si probabil majoritatea celor care citesc acest blog nu l-a vazut - e o satira la adresa razboiului rece si la situatiile în care s-ar fi gasit Rusia si SUA daca un razboi nuclear ar fi fost pe cale sa se declanseze. Sellers joaca magistral, cum numai el putea sa o faca dar de aici si pana la a considera filmul cea mai tare comedie posibila e o distanta ca de la cer la pamant. Dar daca e sa ma iau dupa Wikipedia, la ora la care filmul a fost lansat, a smuls hohote de ras în salile de cinema. Cum spuneam, mie nu mi-a smuls nici macar un zambet.
Filmul m-a marcat oarecum. Adica l-am vazut vineri seara si astazi înca ma gandesc la el. Are ceva în el, un vino-încoa pe care nu-l pot foarte bine defini. Nici macar nu stiu de ce ma gandesc înca la el. Poate ca asta e sentimentul pe care ti-l lasa comediile negre bine gandite. Amenintarile nucleare au disparut, daca e sa ignoram încercarile timide ale Iranului si Coreii de Nord. Putin a reusit de zece ori mai bine sa streseze Occidentul jucand cartea economica decat a facut-o Hrusciov cu bombele lui nucleare. Chiar am cautat sa înteleg de ce filmul asta este considerat atat de intens o capodopera. Mie nu mi s-a parut. Poate e din cauza ca a fost turnat în 1963, cu mult înainte de escaladarea la maxim a tensiunilor între SUA si URSS? În acest caz înseamna ca pe masura ce a trecut timpul, valoarea filmului a crescut.
E drept ca o satira nu e obligatoriu sa starneasca hohote, ci eventual grimase. Totusi presa vremii zice ca americanii se hahaiau în gura mare la filmul asta. Ori fi fost idioti? Totusi în vremea aceea pericolul nuclear era foarte prezent; doar cu un an sau doi înainte Hursciov facuse faza cu rachetele nucleare în Cuba. Înteleg sa razi dupa ce s-a terminat o criza, nu în timpul ei. De exemplu si dupa douazeci de ani înca mi se pare deplasat sa faci o comedie despre Decembrie 1989. E OK daca comedia foloseste evenimentele din decembrie ca fundal, dar nu-i OK ca subiectul ei sa fie revolutia romana. Desi poate ca asta ne-ar vindeca de anumite sechele.
În general rasul vindeca multe. Poate daca am rade în hohote de politicienii nostri, ar fi mai productiv decat sa-i criticam. Oamenii reactioneaza negativ la critica, se închid în ei si se apara ca niste arici. Dar bascalia care se face despre ei de obicei îi prinde cu garda jos. Mai ales daca e o bascalie inteligenta. Ceea ce nu prea e cazul în viata publica din Romania.
Dr. Strangelove este o astfel de bascalie inteligenta si fina. E atat de inteligenta si de fina încat nu am reusit s-o înteleg din prima. Nici macar titlul nu l-am înteles. How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb. Probabil ca va trebui sa mai vad filmul asta de cateva ori ca sa pricep de ce acest rol este considerat varful carierei lui Peter Sellers, unul din cei mai prolifici actori din toate timpurile.
Pe aceeasi tema
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Loading ...