Cismigiu & comp.
V-am mai spus ca la fiecare vizita în Romania obisnuiesc sa-mi aduc o gramada de carti, multe din ele foarte vechi – la propriu – decimand biblioteca parintilor mei. Una din cartile pe care o recitesc la fiecare cinci ani, este Cismigiu & comp de Grigore Bajenaru. Scrisa în 1942 daca nu ma înseala memoria. Mereu am avut impresia ca o buna parte din întamplarile povestite în carte seamana foarte mult cu viata mea din liceu. Care s-a desfasurat jumatate sub comunisti si jumatate sub capitalisti.
Dar spre uimirea mea, nu foarte multa lume a citit-o. Pana acum am recomandat-o la vreo patru amici si nici unul nu o citise. Cînd s-au apucat s-o faca, au terminat-o în doua zile. E greu s-o lasi din mana, mai ales daca ai peste 30 de ani.
Va ofer un fragment din cartea asta, ales la întamplare. Si daca-mi spuneti ca nu va aduce aminte de nimic, înseamna ca sînteti niste mari mincinosi
***
- Sa nu cumva sa casti gura pe strada la fleacuri, sau sa te înhaitezi cu cine stie cine, ca întarzii si daca te prind cu vreo absenta îti rup urechile! aud vocea tatei.
Bucuria întrezarita pentru o clipa se spulbera. Ïmi iau sapca si ghizdanul si o pornesc catre liceu! Asa de scortos cred ca n-am mers niciodata. Uniforma, ghiozdanul si sapca – toate noi noute! Putin lucru la un baiat de 10 ani si jumatate?
Mi se parea ca toata lumea se uita la mine. Daca doi trecatori îsi aruncau o privire furisa si neînsemnata asupra mea, din întamplare, si apoi îsi continuau vorba, eram convins ca spun:”Asta a reusit la liceu! A intrat la Lazar! Vezi ce uniforma frumoasa are?” Iar celalalt completa “Si sapca…si ghiozdanul”. “Da, da”
Numai carti nu aveam înca. Ïn ghiozdan aruncasem cu necaz “Citirea de-a patra” si un caiet gros botezat “de notite”. Ni se spusese la deschidere c-o sa ne dea manualele azi sau mâine.
Am ajuns la liceu la 8 fara un sfert. Ïn curtea mare erau stransi o sumedenie de elevi în jurul castanului batran, martor al atator generatii perindate pe sub crengile lui groase. Cei mici se stergeau grijulii pe încaltaminte si intrau în clasa. Cei mari stateau de vorba nepasatori, asteptand “sa sune”. Intru în clasa si ma asez într-o banca la întamplare, langa un baiat voinic. Nici un cunoscut. Bancile aproape pline. Vorbe, pe soptite. De cate ori se deschide usa, toate capetele, dar toate ca la comanda se-ndreapta spre ea, sa vada cine mai vine.
Ïn sfarsit usa se deschide larg si intra un domn înalt si slab, cu mustata mica, neagra si cu parul despartit în carare la dreapta, bine pieptanat si cu nasul coroiat. Toti elevii se ridica automat în picioare, trantind scaunele pupitrelor surd si tropaind pe parchetul proaspat spalat si dat cu petrosin.
***
Ma rog, asta e doar un fragment. Ïnsa n-am putut niciodata sa nu remarc asemanarile flagrante între viata în liceu între cele doua razboaie – caci atunci se desfasoara actiunea – si viata în liceu la sfarsitul anilor ‘80. Dupa 50 de ani, era aproape la fel. Ia faceti comparatie cu viata din liceu din zilele noastre! Ha?
Not so good! Pustanii din ziua de azi si-au ratat viata cu telefoanele lor mobile, cu laptopuri si iPoduri si cu masina lu’ taticu. N-au avut niciodata sansa sa aprecieze farmecul ala specific al orelor de liceu cînd te scotea profesorul la tabla si tu erai cu vaca la pascut sau cînd se împarteau manualele scolare dupa care învatate si sora-ta sau frate-tu mai mare, la începutul anului.
A fost misto!
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
era lectura obligatorie pentru generatia care si-a petrecut anii ’80-’90 in gimnaziu/liceu, ca si ‘elevul dima dintr-a saptea’. ‘lectura obligatorie’ dictata de bunul simt si nu de programa scolara, din pacate. foarte convingatoare, scrisa cu suflet, genul de carte care te face sa-ti doresti sa fii in mijlocul actiunii – mie, de exemplu, desi urasc laptele si toate derivatele sale, mi se facea o pofta nebuna sa beau lapte batut in gradina din cismigiu
Desi n-am trecut de 30 (inca
), a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Inca mai existau respectul pentru profesori, pentru scoala, pentru carte. Mai exista teama ca te asculta si esti habarnist, ca te paste o nota proasta pe care va fi greu sa o indrepti. Mai gaseai valori adevarate. Ce vremuri … 
Fost lazarist? De obicei ei sunt f. legati de cartea asta
internetu’ e de vina!
mi s-a parut o anomalie ca e o carte scrisa de si despre lazar, pana cand am vazut ca, intr-adevar, lazar e despartit de cismigiu de un simplu gard.
balcescu (sf. sava) avea avantaj – teren de baschet, dar a disparut si ala..
Mi-a ramas in minte faza cu iaurtul si musca…
Numai la mancare va sta mintea!
Nope! Moldovean.
Tereneurile de baschet ale celor de la Lazar sunt in curtea interioara. Care spre deosebire de cea de la Sava e inchisa complet
… deci nu avea nici un avantaj 
))
“a falfai, a germina, a coace. doi si la revedere, magarule!” ce bine ca n-am facut prea multa germana in liceu…
Am citit si eu cartea nu de mult. O aveam in lista si am gasit-o pe site Editurii Didactice si Pedagogice..da au site si poti comanda online! Am facut comanda si a venit… totu la fost ok.
Cartea e o delectare, te prinde si te transporta intr-o lume pe care o sti mai mult sau mai putin! E greu sa iesi de acolo: e asa bine sa te intorci in anii aceia!
Sper ca se mai gaseste de cumparat …e o carte care isi merita banii!
Da, îsi merita banii mai ales ca habar n-am cât costa. Pe a mea scrie 2,50 lei. E tiparita în 1960.
Este 15 lei pe site-ul http://www.edituradp.ro plus taxele de transport. Da, cartea este scrisa in 1942 si EDP are drepturile asupra editarii cartii, fiind asa de demult aparuta. Mai este o carte de acealsi autor, dar sunt convins ca nu e la nivelul acesteia. Inca o carte in acelasi stil este Elevul Dima dintr-a saptea (de Mihail Drumes).
Mult noroc si felicitari pentru blog!
Unii vorbiti cu melancolia: “pe vreme mea….ce vremuri….” desi nu ati implinit nici 30 de ani, adoptand un aer superior fata de generatiile aflate acum pe bancile liceului! Aud vorbindu-se mereu la modul general ca “tinerii din ziua de azi” nu mai citesc, nu mai invata, sunt preocupati doar de internet si de telefonul mobil, insa vreau sa vin acum si sa strig ca nu e chiar asa!! Daca apar pe la tv sau mai stiu eu unde numai cazuri de elevi tampiti, asta nu inseamna ca astia sunt reprezentativi pt o intreaga generatie!!!
Cartea e superba si nu poti sa o lasi din mana pana nu o termini! Ma face sa ma intristez gandindu-ma ca peste o luna voi incheia etapa asta din viata mea!
Si desi sunt din generatia asta noua de “pustani care si-au ratat viata” intamplarile elevului Bajenaru imi evoca amintiri asemanatoare legate de nazbatii, profesori si colegi din anii mei de scoala!
@ Laura: tu te-ai uitat in jurul tau cu atentie in ultimul timp? Cati dintre cei de varsta ta mai citesc? Dar din generatiile de dupa tine? E adevarat ca exceptii exista, dar sunt chiar “rara avis”. Majoritatea insa ….
da..e super cartea:X:X
dar unde se gaseste??