Premierea la români
Nici una din companiile canadiene prin care am trecut nu platea prime, comisioane si bonusuri angajatilor, indiferent ca ar fi fost legate de performante sau de diverse sarbatori cum ar fi Craciunul. Dar am primit prime - nu foarte multe si nici foarte mari - în Romania. L-am întrebat odata pe unul din fostii mei sefi, cum se face ca în Europa si SUA aceste bonusuri sînt o traditie dar în Canada nu? Raspunsul lui a fost foarte simplu ‘’Do you really need a bonus to do a job you are already paid to do?’’ Recunosc ca n-am avut contra argument. Într-adevar cînd cineva este platit sa faca o treaba, se presupune ca da maximum din el pentru ca acea treaba sa iasa bine. Atunci, de ce ar mai fi nevoie de o prima? Daca nu da 100% din capacitatea sa, atunci de ce mai este platit?
Daca este moral sa primim o prima pentru performanta, oare este la fel de moral sa primim un sut în fund pentru contra-performanta?
Mi-am pus întrebarea asta atunci cînd am vazut la stiri imagini de la grevele din Romania, în care angajatii bugetari nu erau dispusi sa renunte la sporuri, prime si alte beneficii si mai ales cînd am auzit ca angajatii guvernului (daca nu ma înseala memoria) vor primi totusi al treisprezecelea salariu. Ba chiar am auzit ca unele sindicate introduc acest al tresprezecelea salariu în contractul colectiv de munca. Care-i logica? Este taxat diferit fata de cazul în care acest salariu în plus ar fi împartit si introdus în plata lunara? Tin minte scandalul de la Juncu de la fabrica Nokia cînd muncitorii au pus-o de o greva generala pentru ca patronatul nu era de acord cu prima de miel pentru Paste. Halucinant!
Hadeti sa analizam doua cazuri:
Vreti sa va cumparati un frigider de la Altex. Mergeti în magazin si unul din angajati începe sa va explice ca marca pe care ati ales-o, Arctic, nu e chiar cea mai stralucita. Ca nu e foarte fiabila, ca racirea este cu freon si atunci trebuie sa curatati congelatorul mai des sau ca o sa curga apa din el cînd îl dezghetati. Dar uite, ati putea cumpara un frigider Philips, la care racirea se face cu aer. Nu necesita întretinere, si-a dovedit fiabilitatea peste timp, consuma mult mai putin curent electric decat Arctit si e si mai încapator. Dar e un mic detaliu, pe care angajatul magazinului respectiv vi-l spune din prima. Pretul este dubu!
Este evident ca vanzatorul se pricepe la frigidere mai mult decat va pricepeti voi. Vine cu niste argumente care la prima vedere par logice si de bun simt si vi se pare ca nu va ascunde nimic. Dar….stiti ca vanzatorul este platit la comision. Ca daca va convinge sa luati frigiderul mai scump, va primi o prima sau comisionul lui va fi mai mare. În aceste conditii puteti avea încredere în el? Oare ati avea mai multa încredere în el daca ati sti ca în realitate este platit la salariu fix?
Al doilea caz : aveti o firma de materiale de constructii si importati o parte din aceste materiale din strainatate. Afacerea merge bine, însa simtiti ca ar putea merge si mai bine. Nu stiti exact cum, dar va este clar ca ati atins un prag maxim dincolo de care nu aveti cum sa pasiti singur. Va angajati oameni care sa duca afacerea mai sus. Profesionisti. Printre ei, un director financiar pe care-l platiti cu un salariu fix foarte bun. Firma începe sa mearga din ce în ce mai bine, banii se aduna, dar în acelasi timp platiti taxe la stat din ce în ce mai mari. Logic, va spuneti, din moment ce afacerea a a crescut! Dar simtiti ca totusi va scapa prea multi bani printre degete. Nu-i puteti reprosa nimic directorului financiar cares-si face treaba foarte bine, din moment ce sînteti pe plus. La un moment dat îi împartasiti sentimentele voastre acestuia si îi propuneti o prima de 2% din toate sumele salvate legal de la platile catre bugetul de stat, platita la sfarsitul anului.
Si observati ca dintr-o data nu mai platiti atat de mult TVA pe importuri, ca toate investitiile firmei sînt urmarite cu rigurozitate si trecuta pana si ultima agrafa de birou prin acte, ca aveti de recuperat diverse impozite, ca nu stiti exact ce face directorul financiar dar dintr-o data sumele platite la bugetul de stat sînt mult mai mici desi afacerea a crescut fata de anul trecut.
În aceste conditii, mai aveti încredere în directorul vostru financiar? Cum puteti fi sigur ca din dorinta lui de a pune mana pe o suma cît mai mare de bani la sfarsitul anului, nu face chestii ilegale care sa prejudicieze stabilitatea si sanatatea financiara firmei? Oare e cazul sa cereti un audit extern? Oare de ce situatia financiara s-a îmbunatatit considerabil dupa ce i-ati propus angajatului vostru o cota parte din profit? Oare înainte nu-si batea capul prea mult sau nu muncea la capacitatea lui maxima? Cunostea diverse portite legale dar nu le folosea pentru ca nu se simtea stimulat sa le foloseasca?
Sînt doar doua exemple alese la întamplare.
Nu exista nici o garantie ca cineva care e platit la salariu fix are grija de interesul patronului sau ale clientului cu care vine în contact. Dar este sigur ca nu va fi plasat niciodata în conflictul de interese ‘’ce e mai bine pentru mine’’ versus ‘’ce e mai bine pentru client/patron’’. Nu va fi niciodata tentat sa împinga lucrurile dincolo de limita lor pentru castiguri mai mari, sau sa faca chestii ilegale. Cu conditia, bineînteles, ca acel salariu fix si conditiile în care îsi desfasoara activitatea sa fie motivante pentru el. Pentru ca niciodata un salariu mare, doar prin el însusi, nu a motivat vreun angajat. Daca nu-ti place ce faci, nici pentru un million de dolari nu-ti vei face jobul mai bine.
Opinia mea este ca bonusurile si primele de sfarsit de an sînt tot un fel de comision, ca cel al angajatului de la Altex din primul exemplu. Pentru ca pus în fata oportunitatii unui premiu în bani, angajatul se va gandi ‘’oare ce trebuie sa fac, pentru a pune mana pe bani? Si cum anume va cuantifica seful meu performanta?’’ si apoi va actiona în cel mai spectaculos mod cu putinta în cadrul acelei metode de cuantificare, pentru a-si impresiona patronul. Va deveni George Constantza din Seinfeld. Va amintiti episodul cînd George a fost angajat de taica-su sa vanda calculatoare la telefon? Ca sa-l stimuleze, pe el si pe celalalt angajat, tatal lui George le promisese un waterpik – capat de dus folosit pentru masaje. Iar George vroia sa-i arate lui taica-su ca nu e doar un looser. Cum s-a terminat povestea? Dupa ce a trisat, George a castigat premiul si concursul iar taca-su l-a concediat pe celalalt angajat si a comandat o noua transa de calculatoare. Ïn plus Kramer a reusit sa distruga toate computerele pe care George le depozitase la el în apartament, pretinzand în fata lui taica-su ca le vanduse unor clienti.
Cu ce e diferit George fata de imbecilii de bancheri care au acordat împrumuturi pentru case fara nici un fel de garantie? Cu ce e diferit George fata de dobitocii de dezvoltatori imobiliari care au construit mii de blocuri fara curent sau fara drumuri de acces, doar ca sa raporteze zeci de mii de metri construiti si profituri de milioane de dolari creând bula imobiliara care acum li s-a spart în fata?
Însa angajatii de la stat, bugetarii si al lor al treisprezecelea salariu si sporuri de stat pe cur la calculator, sînt un caz special, caci ei nu se încadreaza nicaieri. Nu sînt multumiti de salariul fix dar nici nu sînt stimulati de bonusuri si prime. Ci sînt stimulati doar cînd li se taie aceste prime. Ies în strada si tipa ca au dreptul la ele. Iar cînd o prima sau un bonus devine un drept pe care-l au toti salariatii, indiferent de performante, ceva e putred în Danemarca.
Sînt prea socialist? Poate! Uite în ce gaura ne-a adus capitalismul!
Pe aceeasi tema
Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu sau sa va abonati la acest blog si sa primiti viitoarele articole direct in RSS readerul dvs.
Daca nu dispuneti de un RSS reader, va puteti abona prin e-mail iar astfel veti primi ultimele articole de pe blog in fiecare dimineata: click aici pentru abonament.
Loading ...
“Nu exista nici o garantie ca cineva care e platit la salariu fix are grija de interesul patronului sau ale clientului cu care vine în contact.”
Exista teama cel putin ca acel cineva si-ar putea pierde o slujba decenta. In momentul in care stii si intelegi (adica ai un minim de inteligenta) ca daca e bine firmei, ti-e bine si tie, atunci cel putin incerci sa nu faci tampenii, daca nu sa muncesti mai bine si mai productiv.
Cat priveste stimulii extra, cred ca a stimula/rasplati angajatii pentru chesti extraordinare este normal si recomandat. Dar doar pentru chestii extraordinare.
“Uite în ce gaura ne-a adus capitalismul!”
Gaura asta ne-a adus-o socialismul/comunismul, nu capitalismul. “Eu muncesc, merit sa fiu platit, nu ma intereseaza ca am muncit prost, putin sau deloc” este una din bolile de care nu o sa scapam prea curand.
Nu ai dreptate. Pe langa faptul ca e vorba de respectul firmei fata de angajat, noi nu traim intr-o lume ideala in care salariul implica automat 100% potential non stop. Intr-o firma lucreaza oameni care AU nevoie sa fie motivati din cand in cand, sau n-ar mai avea sens lectia cu motivarea personalului din cartile de management
In plus, e un mod prin care firma isi pastreaza angajatii, pentru ca altfel s-ar putea ca un om foarte bun sa aleaga sa plece la o firma unde are mai multe beneficii, inclusiv prima de Craciun de exemplu.
Pavel era sofer la mine la firma. Faceau un salariu foarte bun, caci umbla destul de mult. La fiecare drum avea si diurna pt papa si dormit.
Pavel fusese inainte sa ajunga la mine, croitor. Era platit la bucata, facea geci de piele. Castiga cu putin peste salariul minim, inainte sa-i ofer posibilitatea sa vina in firma mea.
Pavel regreta mereu perioada cind era croitor. Pentru ca, zicea el “facea si el un ban pe de laturi”. Adica mai venea unul altul sa-i plateasca cate o reparatie de geaca. Sau co o comanda de pantaloni.
La mine, Pavel nu putea sa-si traga comisioane, pt ca era dificil. Dar cel mai mult se bucura cand reusea sa ia oameni la auto-stop si sa faca niste zeci sau sute de mii comision.
In ziua cind l-am prins cu 7 oameni in spate, calare pe marfa mea, l-am concediat. Acum este iarasi croitor si face minimul pe economie. Poate ca-i fericit!
Angajatii nu ar trebui sa aibs nevoie de prime ca sa-si faca treaba. Ci de un salariu stimulant, pe care sa stii ca-l poti pierde daca esti idiot. Atat!
Cred ca mentalitatea asta te-a pierdut si de aceea ai dat faliment! Poate ca ar fi trebuit sa iei in calcul si factorul uman. Angajatii nu-s doar niste nume pe o lista. Nu sunt o masa de manevra sau un agregat. Au nevoie de stimuli, aprecieri, motivatii… Ei trebuie sa simta ca daca-i e bine patronului, implicit ,trebuie sa le mearga bine si lor! Doar asa ti-i poti fideliza, iar ei pot performa! Eu le sunt si sef si camarad. Si ne merge excelent tuturor de ceva vreme! La noi inca nu se simte nici o criza!
Felicitari! Desigur, nu sint foarte sigur la cine te referi cand pomenesti de faliment. N-am fost niciodata in postura de faliment.
Trebuie insa sa te anunt ca frazele astea sforaitoare si goale pe care mi le arunci, nu prea ma ating. Parca sint copy-paste din manualul managerului modern.
Angajatii sint platiti sa-si faca treaba. Pot primi bonusuri de merit, dar ele n-ar trebui sa fie subintelese. Am invatat de mult sa ma feresc de oamenii pe care-i motiveaza doar banii sau primele. Angajatii tai, daca sint fericiti cu adevarat, nu sint din cauza primelor pe care le dai. Caci in caz contrar, vei avea niste surprize in momente nasoale ale economiei.
Mai citeste pe Cafeina niste articole despre lidership, management si companii. S-ar putea sa ai niste surprize.
stash,
nici eu nu sint de acord cu faptul ca angajatul are nevoie de prime ca sa-si faca munca, si o spun ca unul care a stat 5 ani intr-un job care nu platea prime si nici maririle de salariu nu erau cine stie ce. (vaai ce papagal!… or sa spuna unii.)
compania unde lucrez acum plateste prime, numai ca o face intr-un fel mai altfel: sint grupuri in companie care au excesiv de mult “pe farfurie”, iar altele care nu-si termina treaba, din varii motive, care tin mai degraba de planning decit de abilitatea oamenilor de a rezolva problemele respective.
excesul ca si raminerile in urma -ceea ce se poate aborda individual, evident- sint scoase “la mezat” cu un anumit cost de “bonus points” catre alte echipe, care daca vor, se pot apuca de aceste chestii suplimentare, dar cu conditia ca intii sa-si faca treaba lor. la momentul receptiei, primesc bonus points = bani; quarterly. chestia mi se pare corecta mai degraba decit conditionarea primelor de performanta globala a companiei.
momentan, cei care nu-si fac treaba nu primesc bonus deloc, ceea ce a cam dat nastere la discutii, fiindca asa cum am spus, raminerile in urma in general nu se datoreaza cu precadere “tehnicilor”.
Da, uite o abordare mai corecta a situatiei. Normal ca daca iesi din tipar, din sarcinile tale zilnice si trebuie sa acoperi o arie mai mare care implica mai multa munca, trebuie sa fii rasplatit. Aici sînt de acord!
Stii care-i drama? Ca orice judecata de valoare radicala e lipsita de miez, daca nu ai confirmari in practica! “E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune!” Sunt persoane pe blogul asta care emit fraze inzorzonate, critica si infiereaza…. ca romanul! Sa va vad la carma unei afaceri prospere sau in vreun minister si atunci mai discutam… Si n-am spus ca primele ii motiveaza pe oamenii mei, ci atitudinea sefilor care nu privesc in jos spre ei, decat ca sa-i ridice cand au nevoie! Financiar, si nu numai… Suntem o familie!
@Lavinia, daca nu sunt indiscret cam ce dimensiune are afacerea ta, afacere unde aplici tehnici manageriale de tip Nordic? Daca ai peste 25-30 angajat cunosti: a.Numele tuturor? b. Zilele lor de nastere? c. De cate ori pe luna ai contact personal cu fiecare dintre ei? d.cunosti cati copii are fiecare si ce scoli urmeaza? Poate iti par aiureli toate astea insa am intalnit un adevarat patron in Scandinavia care stia si facea toate aceste lucruri intr-o fabrica cu peste 100 de angajati. Numai ca tipul avea peste 70 de ani si unii dintre salariati lucrau de peste 30 de ani la el dupa ce preluasera postul de la parintii lor!!! Atunci cand o sa poti implini pe jumatate din ceea ce am vazut te poti pronunta. Personal am facut mult Mai mult decat treaba cu familia, acolo unde am vazut potential am impartit business- ul cu angajatul si am pus in piata peste 10 companii finantate cu libertatea de a isi alege masina, laptopul si altele in limita a zeci de mii de euro!!! Cate credeti ca merg? Mult prea putine!De ce ? Spune- mi tu!
De fapt, in firma la care lucrez eu si care are peste 300 de angajati se tine cont de zilele de nastere, nr. de copii, etc. E chestie de politica si nu e asa de greu cum faci sa para.