Cica un american expert în comunicare, a tinut o conferinta în Romania la care au fost prezenti mai multi ziaristi. Zilele astea, cîndva! Si m-a durut la basca suficient de tare încat sa nu ma intereseze nici cum îl cheama, nici despre ce a vorbit. Dar mi-a trimis un amic doua vorbe de-ale americanului si în baza lor va scriu si voua o parere, ca sa aveti ce citi cînd stati pe buda. Caci îmi închipui ca blogul asta e atât de valoros in opinii, încat va scoateti la imprimanta articolele si le cititi cînd aveti timp ca sa le patrundeti profunzimea.
Asa!
Deci, americanul asta de care va povestesc, s-a uitat lung la ziaristii prezenti la conferinta lui si le-a zis cu mila : « Multi dintre voi sînteti niste zerouri în presa. Scrieti articole pe care nimeni n-ar da nici un leu. În schimb vad în sala bloggeri care scriu de zece ori mai bine ca voi, luzarilor! »
Sau ceva în genul! Posibil sa mai fi pus de la mine.
Deci ziaristii din sala au ras jenat, crezand ca omul se tine de glume. Poate ca se tinea, habar n-am! Poate încerca sa-l copie pe nenea ala de la Oracle care le-a spus cam acelasi lucruri unor studenti la Harvard. Dar pentru ca-i week-end si m-am relaxat alaturi de un pahar de vin si o femeie frumoasa, o sa va arat ceea ce este evident, ca mi-e mila de voi cînd va vad în ceata! Tineti-va bine de scaune ca se pravale peste voi adevarul :
De cînd trebuie sa fii ziarist ca sa scrii bine?
Cine-i cretinul care a inventat Facultatea de Jurnalism? Este ca si cum l-as crede filozof pe unul care a absolvit Facultatea de Filozofie. Faptul ca ai terminat o facultate, nu te face profesionist în meseria respectiva. Cei mai buni jurnalisti din Romania nici n-au calcat prin Facultatea de Jurnalism. Luati pe cine vreti voi, de la Eminescu pana la Traian Ungureanu. Toti marii jurnalisti ai Romaniei au devenit mari prin pasiune si talent. Nu vi se pare normal ca niste bloggeri sa scrie mai bine decat marea majoritate a jurnalistilor? Mie da! Si acum sa va lovesc cu al doilea adevar:
Cine da prestanta si faima unui ziar?
Aia care scriu în el. Uitati-va la lista de editorialisti de la Evenimentul Zilei sau Romania Libera sau Ziua sau care or mai fi. Numai ciurucuri. Numai necunoscuti care au impresia ca a-ti vedea numele în ziar te face ziarist sau editorialist. Oameni care se documenteaza de la TV sau pe internet si dupa aia scriu si ei repede un articol. Si în general habar nu au despre ce vorbesc. Asta pot s-o fac si eu stand pe scaun la 15 mii de km de Romania si pun pariu ca daca ma concentrez scriu mai bine decat majoritatea dintre ei. Da’ noroc ca nu ma concentrez prea tare, ca sa le iau pâinea de la gura!
Un ziar are nevoie de oameni buni, de formatori de opinie ca sa fie mare. Si de o echipa de robotei care sa munceasca cît mai profi. Dar numele vand ziarul. Daca privim lucrurile în acest fel, realizam ca nu conteaza daca acea echipa scrie un ziar online sau unul pe hartie. Va avea aceeasi audienta, poate chiar mai mare.
Sa exemplificam, ca-mi pareti cam bulversati!
Ïn timp ce în toata lumea se închid ziare si se concediaza oameni, La Presse - cel mai mare ziar de limba franceza din Montreal si care se adreseaza unei piete de numai 8 milioane de oameni – are 549.000 de exemplare vandute în fiecare sambata. Juma’ de million! Mai mult decat primele 5 ziare ca tiraj din Romania, luate împreuna si care se adreseaza unei piete de 22 de milioane. Si este de o calitate exceptionala. A castigat zeci de premii internationale pentru reportaj si documentare, pentru grafica si pentru fotografii de exceptie. Si în timp ce toate ziarele din jurul lui mor sau îsi diminueaza tirajul, La Presse creste în fiecare an. Nu-i bizar într-o epoca în care se spune ca printul este depasit si ca toate ziarele ar trebui sa treaca pe online?
NU!
Ce-l face atat de bun? Oamenii! Are editorialisti care scriu de 30 de ani în acelasi ziar. Are reporteri care-si misca curul pe teren si se baga în toate cotloanele pentru a face anchete. Are fotografi de exceptie care-i însotesc pe reporteri si vin cu fotografii încadrate perfect. Are jurnalisti specializati în economic, care daca-l suna pe directorul de la Banca Canadei la doua noaptea, ala nu îndrazneste sa-i refuze.
De ce?
Pentru ca stiu cum s-o faca. Stiu sa scrie o ancheta ca un roman. Fara sa acuze sau sa inventeze, fara sa presupuna sau sa traga concluzii aiurea. Doar prezinta faptele si dovezile, împreuna cu opinia tututor partilor implicate. Dar scriu frumos. Nu scriu sec pur si simplu. Scriu cu seva. Cînd citesti, parca ai fi acolo.
Si poate ca sînt prost informat, dar nu stiu sa exista o facultate de jurnalism în Quebec. Dar exista mai multe facultati de litere si stiinte umane. Unde se intra pe baza de aptitudini, exact ca la Academia de Arte sau la Arhitectura. Nu le ai cu scrisul, nu intri! Pricepeti diferenta?
***
Si pentru ca noi romanii ne pricepem la toate si eu sînt dupa doua pahare de Côté du Languedoc 2001, uite ce as face eu daca mîine m-ar suna Vantu si mi-ar propune postul lu’ ala care-i sef la Cotidianul: as da un test tuturor jurnalistilor. Daca sînt pe economic, testul ar fi din economie: ce-s alea bonuri de tezaur, cum functioneaza piata de capital, calculeaza-mi o dobanda compusa pe zece ani, calculeaza-mi rata de amortizare la un împrumut pe 10 ani, etc. Daca-s jurnalisti pe politic, le-as da test din cultura politica nationala si internationala: ce state fac parte din Grupul de la Visegrad, cum functioneaza Parlamentul European, cine era prim-ministrul Romaniei în 1929, ce-i aia glasnost si perestroika si ce vrea ele, etc. Dupa care as da afara fara mila. Nu cum fac astia acum în presa, cînd pun pe liber de-a valma. Eu as da afara exact ciurucurile si as creste productivitatea la hectar.
Dupa care as negocia cu niste personalitati publice din toate sferele sociale si as încerca sa-i atrag sa scrie editoriale în ziar. Sau articole de opinie. I-as propune lui Rebengiuc si lui Marin Moraru sa scrie odata pe luna despre teatru. I-as propune lui Dan Dubina – unul din marii ingineri ai României – sa scrie odata pe luna despre infrastructura, la modul general, sa priceapa si badia de la tara. I-as propune lui Gheorghe Hagi sa scrie odata pe luna despre fotbal si l-as ruga sa-si angajeze o secretara care sa-i puna cuvintele în ordine. I-as propune lui Miles Mogulescu – un avocat american în show-bizz-ul american, fost Vice-Presedinte la MGM si un insider la Washington – sa scrie despre viata publica si politica în America. I-as propune lui Dan Hanganu – unul din marii arhitecti canadieni de origine romana – sa scrie despre arta si arhitectura. Si asa mai departe. As cauta valori în tara si în afara si as încerca sa le atrag sa scrie la ziar. Si as angaja doi bloggeri sa scrie un foileton care sa apara zilnic în ziar.
As sparge Cotidianul în bucati si as creea sectiuni separate de Actualitate, Cinema, Auto, Imobiliare, Gurmand, Turism, Dispora, etc care sa arate ca niste ziare independente. Si as alcatui în fiecare zi ziarul din sectiunea Actualitatea împreuna cu una sau doua sectiuni din celelalte. Luni Auto, marti Arta si Lectura, miercuri Imobiliare si tot asa. Sambata as baga inserturi publicitare în ziar – nu carti si DVD-uri – de calitate. Pliante de firme, oferte de la Orange, etc. As muta centrul de greutate al ziarului din timpul saptamanii în week-end cînd as publica sectiuni de Timpul Liber, TV, Ghid de iesit în oras, etc. As gandi publicitatea din ziar diferit. As oferi discounturi la magazine sau librarii abonatilor, exact cum fac companiile. Esti abonat pe un an? Ia d-aici un card de membru si cu el ai reducere de 20% la Orange sau la magazine de tzoale sau la carti de la Libraria Humanitas din toata tara. Iar reducerile astea s-ar regasi în contractele de publicitate dintre ziar si companii.
As stabili o politica editoriala a bunului simt. As interzice tuturor jurnalistilor mei sa detina blog personal care nu e legat de ziar. Ai ceva de spus pe blog? O faci pe sectiunea ta din pagina de web a ziarului. Nu faci asta, esti out! As interzice jurnalistilor mei sa apara în emisiuni de cacat la televiziuni, mai ales la emisiuni care nu au legatura cu specializarea lui sau cu ce scrie el în ziar. As da liber jurnalistilor mei sa apara în orice emisiune la televiziunile din afara trustului, daca respecta regula de mai sus.
As institui un cod de etica al profesiei pe care toata lumea sa-l citeasca si sa semneze ca a luat la cunostinta. As penaliza orice jurnalist care prezinta reportaje rau-voitoare, fara documentare prealabila sau pe care l-as prinde ca ia spaga sau ca se afla în conflict de interese.
Si mai ales, în calitate de sef la Cotidianul nu as apare NICIODATA în presa, emisiuni TV sau radio. N-as avea timp!
Noroc ca nu ma suna Vantu!
UPDATE: Am scris articolul asta vineri la ora 20h30. Ia priviti ce coperta are LaPresse în dimineata de sambata. Click pentru marire! Cautati ce scrie în dreptunghiul rosu din stanga jos. Este ca sînt mai tare decît Carmen Hara? Se sparie gandul, domnule, se sparie gandul!
Puteti citi articolul despre Dan Hanganu AICI, împreuna cu o biblioteca multimedia a realizarilor sale si a casei sale din Montreal. Daca nu stiti franceza, uitati-va la poze, na!
si cele doua ziare de mare tiraj din dk au cam aceeasi politica editoriala cu cea pe care-o propui tu.
ar mai fi ceva in plus: ziarele ofera bloguri unor politicieni care rezoneaza cel mai bine cu profilul cititorilor, unde acestia scriu periodic si posturile devin parte a editiei online.
stash, imi permit o intrebare: ai lucrat vreodata in presa romaneasca? daca nu, atunci hai sa iti explic eu nitel cum stau lucrurile si de ce nivelul nu este comparabil cu La Presse. ziarele (si de fapt si celelalte medii jurnalistitce clasice: radio si TV) din romania nu sunt altceva decat niste mari masini de spalat bani. pana aici nimic suprinzator, nu?. numai ca intervine si mentalitatea patronului roman: platesc cat mai putin si cer cat mai mult. in timp, jurnalistii care chiar aveau valoare, s-au saturat sa ia acasa salariul minim pe economie in cartea de munca, si niste drepturi de autor care puteau dispare oricand, iar in schimb sa primeasca rahat cu tona si ordine de genul “nu mai aveti voie sa il pozati pe dl. nastase in ipostaze unflattering” sau “trebuie musai sa scrii o stire pozitiva despre PSD” si s-au putin carat spre alte domenii de activitate. sau continente — unii dintre ei ajung chiar aproape de polul nord (nu, nu de mine e vorba
). in locul lor au venit niste bieti nenorociti care au trecut prin facultatea de jurnalism ca rata prin apa, care nu inteleg mai nimic din ceea ce ii inconjoara si care mai ales nu au pic de pasiune pentru meseria pe care o desfasoara. pasiune inexistenta pentru ca la romani ratiunea trece prin stomac. eh, acum ai priceput cum sta treaba? 
PS. disclaimer: evident, in marea de “p-afaristi” din presa romana, mai exista ici si colo si cate un talent ratacit…
Of, la fel de infatuat cum ne-ai obisnuit! Esti AS in orice domeniu? Nu contenesc sa ma mir!
Apropo de post-ul lui Lav…
Am fost invitat la un gratar la un bun amic, in curtea proprie si personala. La acel gratar a venit la un moment dat si vecinul lui, un domn mai in varsta, amicul meu avand undeva pe la 35 de ani. La un moment dat a inceput o discutie, tehnica, despre cat de corect, inginereste vorbind, s-a cladit o constructie aflata la limita celor doua proprietati. Controversa s-a derulat pe parcursul a cel putin doua ore, fiind pigmentata cu motivatii tehnice, mai putin tehnice si desigur…bancuri..Ca asa-i romanul.
Evident, ca fiecare isi sustinea punctul de vedere la fel de inversunat.
La finalul controversei, fiul meu ( 14 ani) care asistase la toata controversa, ma intreaba despre profesiile celor doi. Si ii spun ca amicul este inginer constructor iar vecinul medic. La care fiul meu o tranteste…pai, domn doctor de ce se baga in seama ? Ar trebui sa-si vada de medicina si nu sa se bage unde nu se pricepe.
Nu am avut niciun comentariu de facut.
Nici acum nu am….doar …
Ptr. dezvoltarea prezenta si viitoare a gazdei noastre, Stash, ii doresc sa ajunga cel mai bun inginer dintre inginerii canadei si nu cel mai bun inginer dintre ziaristii sau cine stie ce meseriasi or mai fi prin tara de dincolo de lacuri.
Nu cred ca e vorba de infatuare ci mai degraba despre un defect al celor care vin dintr-o anumita parte a Romaniei, defect care se manifesta plenar..poate mult mai plenar ca in cazul celor proveniti din alte zone ale spatiului carpatic.
Si la urma urmei, Stash e gazda..si in casa lui gazda face ce vrea. Musafirii se pliaza dupa gazda, nu invers.
Stash are instinct, si ce propune el e de bun simt. Frustrarea fata de presa de rahat din RSR e la fel de mare la toata lumea. Numai ca ziarul ala obosit din Canada nu e cel mai bun exemplu. NYT, FT, Times, WP, Leo Monda (sic), FAZ sau SDZ, da. Dar ala canadian e un fel de Bild sau The Sun local, adica totul despre nimic. (Insa si la bloguri, 99% sunt tembele. Ia uitati-va la alea popularizate pe Academitza Biciclista Catavencu.)
Amu, n-ar trebui sa fim putin mai sucariti pe probleme globale ale omenirii (vorba lu’ tov. Iliescu) si sa ne ocupam de Obama, si cum nu l-a intrebat nime’ ca de ce, in timp ce el da concerte mai ceva ca Frank Sinatra prin Ioropa, in Amerikia se impusca garizii aia mai abitir ca in Afganistan? Obama perora, la NY 13 se impusca…
Sau, de ce maine dimineata la Praga, discursul o sa-l rosteasca intr-un spatiu inchis, usor de protejat, unde intra numai vreo mie-doua de spectatori, si nu intr-o piata mare, unde sa vina tot ciumetele european sa dea cu ascultatu’? He?
OMG! Citind comentariile voastre ma intreb ce anume va atrage la blogul asta? Nu cumva chiar faptul ca-mi dau cu parerea mai ales la chestii la care nu ma pricep? Nu v-ati intrebat niciodata de ce scriu cu pseudonim si nu fac referiri de nici o culoare la cine sint in realitate?
Bai oameni buni, daca va deranjeaza stilul meu de a scrie, infatuarea sau orice altceva tine de blogul asta, aveti in dreapta sus un X pe care va rog sa-l apasati. Blogul este prin definitie un jurnal personal in care se expun opinii si pareri ale autorului. Nu sint formator de opinii si daca veniti aici in speranta ca veti fi dati pe spate de niste idei absolut briliante, nu v-ati gasit locul.
Iar faptul ca luati de bun tot ce se scrie pe net, fie ele articole serioase sau ironice, arata ca poate sinteti un pic naivi. In tot cazul, repet, iesirea e in dreapta sus.
alo, domnu’ stash, da’ cine a zis ca ceea ce scrii matale sunt tampenii?! postul asta despre presa romaneasca aduce nitel cu Utopia lui Mann, e un vis frumos care insa nu este si n-o sa fie vreodata pus in practica. dar cine zice ca nu ai dreptul sa visezi frumos?! absolut tot ceea ce ai scris are sens, doar ca nu in romania.
si da, mie imi place blogul, pentru ca scrii cu nerv, esti coerent, te exprimi corect gramatical si esti amuzant. ce conteaza ca tu consideri de exemplu ca un caine nu intelege decat limba cu care e invatat de mic?!
ai dreptul sa crezi ce vrei, noi ne spunem si noi parerea, e un dialog pana la urma.
si inca ceva, am incercat chestia aia cu X-ul din partea din dreapta sus… what do you know, la mine nu functioneaza, pen’ca io-s pe Mac. asa ca de mine nu scapi asa usor
hai sa ai un weekend linistit!
E, mai este cîte unii dom’le, care cred ca au ajuns pe blogul lu’ Mesteru’ Stie-Tot. As fi presarat articolul cu fete zambitoare ca sa arat ca “Atentie! Nu puneti botu’ la tot ce scrie aici. Pericol de dezamagire!”, dar mi s-a parut mult prea evident ca sa ma apuc s-o fac.
O sa-i zic amicului cu catel care latra în franceza, ca ar putea sa-l învete sa latre în româna. Nu stiu daca o sa ma creada, dar merita sa încerce.
Ori fi cîini bilingvi pe lume?
pai, ultimul meu caine era american get beget (vorba aia, nu degeaba in acte il chema Made in USA von Noroda), da’ sa stii ca a invatat romana fara probleme. totul e sa ai rabdare, si mai ales sa il recompensezi cand face ceea ce ii ceri. da’ sa stii ca eu nu l-am intrebat niciodata daca mai tinea ceva minte din engleza pe care a invatat-o de la ma-sa si ta-su cand era mic…
Ok! Nu functioneaza aici peria de sarma, doar cea de catifea! Multi spun ca bloggerii sunt frustratii care si-au dorit mereu sa-si vada semnatura intr-un ziar sau moaca pe ecran, dar n-au avut sansa… A-i lua ca reper, mi se pare o mare greseala…. Survolez niste site-uri si sunt oripilata de subiecte si discutii! Dincolo de greseli flagrante de exprimare, fie ca sunt gramaticale, semantice sau de alta natura, textele respira suficienta. Citesti o stire, niste comentarii, dai copy/paste si astepti reactii! Dar, pentru noptile lungi si reci, e o varianta de supravietuire… De ce isi fac unii blog??? E retorica intrebarea, cred! De plictiseala, din ambitie ca si altul are, din nevoia de a comunica pe care nu ti-o satisface anturajul… habar n-am! Ii inteleg doar pe cei care au mii de fani si trafic ultra-intens, altfel… Anonimatul e si el o solutie de a-ti exhiba fara probleme off-urile….. stash, abaddon (intre noi fie vorba, ne stim… adica eu va stiu!). Dar e incitant qui-pro-quo-ul. Ca-n piesele lui Caragiale!:) ….: Si, apropo, de la experienta lui Abaddon in presa aveam pretentii mai mari la comentarii!
Lav si Tudor:
Faceti o confuzi mare aici, de neacceptat!
In postul de mai sus Stash nu vorbeste din prisma unui ziarist, Stash vorbeste din prisma unui manager foarte talentat.
(Nu e prima oara cand Stash isi demonstreaza calitatile de manager, ar fi trebuit sa observati acest fapt daca ati fi cititori fideli ai acestui blog. Dar chiar si asa, pentru un cititor care ar intra prima oara pe cafeina, daca-si foloseste neuronu’, e evident ca Stash nu vorbeste din punctul de vedere al unui jurnalist.
O zi faina,
Maria
Oare despre ce vorbesti tu, Lav? Replica ta piezisa poate fi interpetata in doua feluri. Dar, ca sa incepem de undeva, iti spun, simplu: Nu stric orzul pe gaste.
hehehe,
postul lui stash vorbeste despre cum ar trebui sa arate un ziar bun, iar unii comenteaza despre cine sint bloggerii si cit sint ei de frustrati.
care era definitia trolului?
Add-on: Se estimeaza ca au fost 20 de mii. Daca ar fi fost tinut in spatiu deschis, s-ar fi adunat de 10 ori mai multi, ca la Berlin, anul trecut.
Abaddon (sau Abandon!), multumesc pentru compliment! Dragut ca-ntotdeauna! Ma scuzati! Nu pot urca pana la dvs.! E rarefiat aerul la inaltimi, pe creste! Dar, te inteleg!