Vecinii

Prima data m-a anuntat Betty ca avem un locatar care nu plateste chirie. Latra la el de fiecare data cînd iesea prin curte. L-am lasat, caci era simpatic. Apoi am observat ca toata iarna a facut trasee între magazia din fundul curtii si usa din fata, unde îmi rodea florile perene pe care le dezgropa de sub zapada. Au mai ramas tulpinile. Gaseam urme pe zapada adanca. Nu stiu cum reusea sa mearga în zapada de 1 metru înaltime asa cum nu stiu cum reusea sa-si sape tunel în zapada ca sa ajunga sub magazia unde se aciuase. Cînd am descoperit ca-mi rosese coaja de copac, am încruntat din sprîncene. Dar era simpatic, l-am lasat în pace. Îl vedeam dimineata pe geam cu tzopaia pe cararea pe care o crosiem prin zapada. Dupa o saptamana, am iesit în curte si era sa mor: toata cararea era plina de rahat. Bilute!

Am hotarat ca iepurasul trebuie sa-si gaseasca alt adapost. Am însarcinat-o pe Betty sa-i transmita mesajul. I l-a transmis. Nu l-am mai vazut! În urma lui, dupa topirea zapezii am strans doi saci de rahat de iepure. Mai tare decât niste bile de piatra. Total nedegradabil. Pe alocuri era atat de mult încat nu se mai vedea iarba sub el. Nu-mi mai plac iepurii. O sa-mi cumpar o pusca!

O marmota din aia simpatica – un groundhog – s-a gandit sa se mute la mine sub scarile de la intrare. Smecheria e ca scarile sînt de beton plin. N-a avut probleme sa sape pe sub ele si chiar sa rontaie o buna bucata din beton. Prietenul meu medicul veterinar, radea în hohote. Mi-a spus ca-i din cauza ca sînt iubitor de animale. N-am fost mult timp. Dupa o vreme Betty l-a mutat si pe asta. Cred ca nu mai îmi iau pusca, Betty rezolva tot!

În locul lui s-a mutat un sconcs. Vecinii de la casele din jur s-au panicat. E lucru stiut ca sconcsul are grija de casa lui si obisnuieste sa rezolve gunoaiele de la casele din jur. Cam ca tiganii la noi care nu dau cu jula în cartierul în care locuiesc ei. M-am panicat si eu, caci erau sanse mari sa fie o sconcsarita care sa-mi fete niste pui exact sub scara. Si eu sînt patit cu mama natura. Am zis sa actionez pana nu-i prea tarziu, pana nu mi se va interzice accesul total pe scarile din fata. Am sunat pe prietenul veterinar si ala mi-a spus ca sconcsii sînt nocturni si sa astept sa se faca noapte si pe la 11h00 sa bag furtunul acolo si sa-i inund vizuina. Bai, daca-l înnec? Adica ma durea sufletul de el, vedeti voi? Nu-l înneci, zice prietenul, ca la ora aia e plecat cu treaba. Si cînd se întoarce dimineata, pleaca el singur ca nu-i place umezeala. Si asa am facut. Dupa doua zile, am turnat niste beton în tunel, am pus si doua caramizi, le-am proptit cu doi electrozi de sudura înfipti în pamant si am acoperit totul cu pamant. De atunci, Betty nu mai trage ca disperata sa verifice sub scari cînd ies cu ea la plimbare.

M-am bucurat. Am dat si bairam! Dar el statea dupa colt si ma pandea. Astepta sa mi-o traga. Si mi-a tras-o! Sub peluza din fata mi-au aparut peste iarna niste viermisori albi care manaca radacinile la iarba. Mi s-a parut ca iarba e mai galbena ca de obicei dupa ce s-a topit zapada dar n-am dat importanta pt ca de obicei se face verde închis într-o luna. Anul asta nu se mai face. Aseara a venit el, sconcsul, si mi-a arat toata peluza. Am scapat de viermi, e adevarat. Dar nu mai am peluza. Mi-a sfasiat-o meticulos în bucati cît mai mici cu putinta, ca sa nu mai pot recupera nimic. Am chemat o firma sa evalueze paguba. E mare! Trebuie sa scot toata iarba, sa tratez pamantul cu diverse chestii anti-paraziti si buruieni, sa pun alta bascula de pamant si sa plantez alta iarba. Cost? În jur de vreo mie cinci sute daca mi-o fac eu. Cînd nenea de la firma mi-a dat estimarea, mi s-a parut ca-l vad pe sconcs pe partea cealalta a strazii tavalindu-se pe jos de râs. Sau poate era doar o pisica. Dupa asta mi-am scos permis de port-arma!

Dar e aprilie, vine caldura! Si odata cu ea vine si Gicuta. Nu-l stiti pe Gicuta? E un sarpe de gradina de vreo 60 cm lungime negru cu portocaliu care obisnuieste sa fasaie prin curte timp de doua luni, pâna prin iulie. Cînd i-am trasat sarcina lui Betty sa ma scape de el, si-a dat demisia. Mi-a dat de înteles ca nu vrea sa trateze cu Gicuta. Mi-a spus ca-i treaba mea, pana aici. Sa ma descurc! Din acest motiv iarba creste frumos în mai si iunie la mine-n curte. Pt ca nimeni n-are curajul sa intre p-acolo în afara de mine. Si Gicuta este chiar sperios de felul lui. O singura data în trei ani am reusit sa-l agat cu o grebla si sa-i fac vant peste gard în padure. A doua zi era înapoi. Prietenul meu veterinar mi-a spus ca daca-mi iau o pisica, neam de neamul lui nu mai vine la mine. Pisica e dusmanul de moarte al lui Gicuta, în lipsa de soareci se joaca si ea cu ce gaseste prin curte. Problema mea e ca dusmanul de moarte al pisicii este Betty. Felina vecinilor se reface si acum dupa sperietura pe care i-a tras-o animalul meu cînd a prins-o misunand prin curte. Desigur, ma bucur ca vecinii n-au bani sa-si ia în loc de pisica un mini-ghepard asa cum obisnuiesc mai nou oamenii cu dare de mana. Ala costa 27 mii USD, e mare cît pisica si ataca si cerbii. Cumva totusi am o retinere sa cred ca l-ar ataca pe Gicutal. Poate pe Betty! Ïn cazul asta n-am ce face cu pusca. Mi-am revocat permisul de port-arma!

Despre broastele care ma vizteaza din cînd în cînd, despre cerbii si caprioarele care vin la usa din fata iarna sa linga sarea de pe scari si despre veverita ninja am mai scris. Puteti re-citi  Damn frogs!, Natura la mine acasa si Veverita.

Cam asta e povestea vecinilor mei. Ne amestecam zilnic unii în viata celorlalti. Si ne calcam pe bombeuri reciproc!